”Politica lui Viktor Orban este potrivită pentru statele de mărime medie, ca ale noastre”

Domnule Răzvan Constantinescu (foto stânga), enumerați trei diferențe, respectiv trei similitudini majore între Patrioții Poporului Român (PPR) și alte partide „suveraniste” din România. Care ar fi atuul principal al PPR, în afară de candidatul la președinție?

Răzvan Constantinescu: Similitudinile sunt ușor de găsit, însă ele vin doar din zona declarativă. Diriguitorii înstăpâniți ai lumii au avut grijă să planteze grupări așa-zis „suveraniste” în toate țările. Este suficient să amintim cazul Meloni. La noi, AUR a fost creat după model USR, apoi din el s-a desprins o aripioară, dar au fost moșite și partide minuscule, pentru toate gusturile, astfel încât ideea de suveranism să fie sufocată. Este ceea ce se numește „opoziție controlată”. Urlă, vituperează, dau din picioare, dar, la momentul oportun, pupă inelul. În cazul amintit mai sus, AUR a fost de la început cu slava în cuget și simțiri (vezi declarațiile tranșante ale domnului Claudiu Târziu în Parlamentul României), iar domnul Simion susține fățiș genocidul palestinian și promite „recăpătarea” urgentă a cetățeniei pentru 800.000 de cetățeni plecați în urmă cu zeci de ani din România în Israel. Iertați-mă, ăsta nu e „suveranism”, cum nici acela cu baze NATO, al domnului Gușă, nu este!

PPR nu este un partid în sensul consacrat al termenului. Nu putea fi numit altfel, pentru că n-am fi putut participa la cursa electorală. E mai degrabă o asociere de oameni care seamănă foarte bine între ei și care, în problemele vitale ale comunității, au avut și au atitudini identice: pandemia, slugărnicia față de UE, războiul din Ucraina, ideologia woke, birurile plătite față de NATO, genocidul oficial din Gaza, dictatura OMS și a industriei Pharma etc. Și mai au o caracteristică definitorie: credința în Dumnezeu. Lumea încă nu știe, dar în PPR sunt mulți oameni ca mine și ca Mihai Lasca, identici ca idealuri și mod de manifestare, îi va cunoaște imediat ce embargoul mediatic asupra noastră va fi fost ridicat. În SOS există un singur lider, mare și lat, în AUR existau doi-trei și au fost nevoiți să racoleze întărituri în perspectiva europarlamentarelor (Terheș, Piperea, Neamțu, Aurelian), la noi sunt mai mulți Răzvani și mai mulți Mihai, legați între ei de principii și valori comune, nu de ierarhii ori dorințe de căpătuire. De aceea, și relațiile de comunicare, și mecanismul decizional în PPR diferă: nu vine ordinul de la „centru”, ci ne sfătuim cu toții. Practic, nu avem șefi și sub-șefi, ci avem persoane care au un cuvânt poate un pic mai greu, fie că au înființat partidul (ca Mihai Lasca), fie că au muncit pe rupte în campanie (Andrei Boroș sau Dan Jivan) ori în organizare și comunicare (Oana Eftimie), fie că au notorietate masivă ca urmare a unor suferințe sau eforturi solitare (ca mine). Peste tot în țară, sunt oameni care mă (ne) reprezintă cu onoare și sunt în fiecare zi mândru de ceea ce fac ei în comunitățile lor.

Așadar, cele trei diferențe majore sunt: 1) modul de constituire și de organizare a partidului, dacă e să-l numim așa; 2) calitatea și numărul liderilor, criteriile după care s-au asociat aceștia și relațiile ierarhice atipice pentru conceptul de „partid”; 3) tipul de abordare a problematicilor esențiale și corelația dintre declarații și manifestări, coerența în demersurile publice și, mai ales, fermitatea, acest ultim aspect diferențiindu-ne net față de toate celelalte formațiuni autodeclarate ca „suveraniste”. Astfel, îndemnul „uniți-vă cu toți suveraniștii” capătă un caracter hilar – nu avem cu cine, deoarece noi încercăm să facem o altfel de politică.

Bazinul electoral al votanților activi din zona patrioților este de circa 20%, potrivit ultimelor alegeri europarlamentare. Un candidat la prezidențiale din partea unui partid nou și relativ mic ar trebui să primească toate voturile AUR+SOS și încă ceva pe deasupra pentru a intra în turul doi. Vedeți acest lucru posibil? Cum anume, ce alte categorii de votanți vizați?

Răzvan Constantinescu: Nu, eu cred că este un calcul greșit. Bazinul suveranist este cu mult mai mare, numai că, la europarlamentare, acei cetățeni nu au avut opțiuni. Acum, au! Adică, să te duci la secția de votare ca să pui ștampila pe unul care o numește pe o colegă „scroafă”, în fața camerelor, sau pe altă persoană care încontinuu suduie, urlă, își ridică poalele-n cap și strigă „Zurbagiii! Zurbagiii!” e cam greu. Oricât de suveranist ar fi cineva, există un anumit nivel sub care nu se poate coborî, o anumită demnitate în alegere, îl apucă greața și nu se mai duce la urne. De fapt, acesta a și fost scopul creării unor formațiuni pseudo-suveraniste: ducerea în derizoriu a conceptului – „ești suveranist? înseamnă că urli ca un descreierat, le spui colegelor de instituție că le agresezi sexual și perorezi incoerent despre țărișoară” (!)

Există în România un segment de populație, de circa 55-60%, care nu a votat în ultimii 12-20 de ani. Acela constituie ținta mea electorală. Exemplul pe care-l am în minte: un pensionar de armată, de 60 de ani, care butonează frenetic telecomanda, scârbit de minciunăraia pe care o aude, sfârșind pe un canal de sport; el asistă impasibil, obosit, la spectacolul marionetelor politice și opinează că nu mai e nicio șansă de revenire la normalitate, de a fi din nou mândru că e cetățean al României. Pe el vreau eu să-l scot la vot! Să-i fie jenă să rămână pasiv, gândindu-se: „Măi, băiatul ăla și-a pus sufletul pe tavă, și-a pus la bătaie cariera, munca de-o viață, totul. Pentru mine și cei ca mine, nu pentru gloria lui sau pentru înavuțire. Și eu să nu merg 200 de metri până la secția de votare? Măcar de-al dracului, mă duc!”

În schimb, eu încă sunt curios cum ar arăta un exemplu de persoană care se duce și pune ștampila pe PNL, PSD ori USR. De ce s-o facă? În ce scop? Nu au văzut că stăm pe loc de decenii, că suntem la cheremul străinilor care ne jefuiesc? Nu au văzut ce nenorociri au făcut ăștia în pandemie? Nu văd spolierea țării în beneficiul complexului industrial militar, canalizarea unor resurse pentru un război care nu este al nostru și în care tind, pe zi ce trece, să ne arunce? Ce minte trebuie să ai să-i votezi (tot) pe ăștia?!

Atitudinea dumneavoastră în timpul pandemiei a fost salutară. A fost perioada în care ați căpătat notorietate la nivel național. Viitorul președinte al României ar trebui să aibă și sprijinul parlamentului, al guvernului, pentru a-și impune viziunea. Cum vedeți colaborarea cu o Putere ostilă, formată din coaliția PSD-PNL (sau orice altă combinație de partide mainstream)? Este această colaborare posibilă, având în vedere că dumneavoastră susțineți, spre exemplu, neimplicarea României în războiul din Ucraina?

Răzvan Constantinescu: Nu, eu aveam notorietate mare dinainte. Din vremea luptei pentru reînființarea Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie, desființat abuziv și ilegal de cuplul Boc-Csecke, pe vremea lui Traian Băsescu, din vremea denunțării binomului creat de același bețiv dement, alături de Kovesi și Coldea, din vremea mascaradei #rezist și a instrumentărilor cu Ordonanța 13 și 10 august… În intervalul 4-6 noiembrie 2017, am fost cel mai înjurat om din România, peste Ponta și Iohannis. Absolut toate televiziunile și posturile de radio! Numai la Cartoon Network și Tataf TV nu am apărut, ca dușman al poporului. Magic FM, post de muzică, a oprit transmisia ca să mă injure. De ce? Denunțasem protestele absurde împotriva celei mai bune măsuri fiscale postdecembriste, și anume trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat.

Da, Partidul PPR este singurul partid care își asumă, prin programul politic, stoparea finanțării războiului din Ucraina! Noi nu suntem doar pentru neimplicarea României într-un război care nu ne privește, ceea ce este evident și doar un dement poate să-și dorească asta. Nicio altă formațiune, suveranistă sau globalistă, nu are așa ceva. Și noi nu suntem „căldicei”, ci suntem extrem de fermi în aceste poziții! Nu vrem să mulțumim pe toată lumea, vrem să tăiem răul de la rădăcină. Noi suntem pentru stoparea finanțării de orice fel a acestui război, pentru încetarea ajutorului (3,5% din PIB, în prezent), exceptând cel umanitar. Pentru că, până hotărăsc elitele dacă ne aruncă sau nu în război, bugetul de stat este devalizat, fie de ajutorul militar, fie de ajutorul în ceea ce privește tranzitarea cerealelor, importul, blocarea căilor terestre, a portului Constanța și chiar acest ajutor umanitar care deja ajunge prea departe, când, prin ordonanțe de urgență, li se oferă acces gratuit la sistemul medical, educațional, alocații lunare mai mari decât salariul minim, cazare etc. Spunem ferm: STOP!

În privința golăniilor din pandemie, Mihai Lasca este singurul parlamentar care a declarat că ancheta locală trebuie extinsă până la Comisia Europeană și Ursula von der Leyen. Ba, chiar, a formulat o plângere penală împotriva lui Drulă și a USR-ului, în urma scrisorii pe care aceștia au trimis-o către Ursula (prin care îi solicitau șarlatancei să intervină în ancheta din România!).

Iar, în problema cedării unei baterii Patriot către Ucraina, ca urmare a deciziei CSAT, desi multi s-au arătat indignați, dar doar in on-line (inclusiv Șoșoacă și Simion), NIMENI altcineva nu a făcut nimic, suntem singurii care am dus până la capăt demersul plângerii penale pentru înaltă trădare.

Știu ce spuneți, dar, în cazul în care cetățenii m-ar alege Președinte, nu e clar că, și la alegerile parlamentare, PPR-ul ar fi prima opțiune? Parlamentarele sunt între cele două tururi de prezidențiale – deci cei din ținta mea electorală ar căpăta curaj văzând că am intrat în turul doi. Atunci, oamenii care au avut încredere în mine, i-ar vedea pe ceilalți Răzvani și Mihai pe care-i avem alături de noi și, practic, s-ar vedea pe ei înșiși cum își recuperează țara. Dacă eu aș fi Președinte în actuala conjunctură pestilențială, mi-ar lua capul în trei zile și aș declara și eu dezolant, ca predecesorul cu același nume, „m-a învins sistemul” (!) Eu nu pot fi învins, eu pot fi doar eliminat. Obiectivul meu este să ating o masă critică, astfel încât, chiar dacă eu sau Mihai am fi neutralizați fizic, să apară alți și alți Mihai și Răzvani. Pentru că, doar cu câțiva lideri, nu se poate face nimic în viesparul mondial. Eu vreau să dau un exemplu, să fac prozeliți.

Cum ar trebui să se poziționeze România în raport cu marile puteri SUA, Rusia și China? Putem oare să luăm drept exemplu atitudinea Ungariei, dat fiind că majoritatea populației se pronunță, totuși, pentru o relație ireproșabilă cu SUA și implicit una contondentă cu Rusia și China (vezi rezultatele de la alegeri)? Care ar fi alternativa?

Răzvan Constantinescu: Nu cunosc sondaje care să arate că majoritatea populației agreează agresiunile SUA sau servilismul nostru față de ocupant. Este însă de bun simț că o țară ca România trebuie să aibă relații, de la foarte bune la decente, cu absolut toate statele care nu-și afișează vădit terorismul și propensiunile colonialiste. Este absolut evident că multe națiuni considerate „civilizate” și-au clădit bunăstarea pe secole de tâlhărire a altor teritorii. Noi, nu. Rusia, oarecum, China, deloc. În această direcție, vom relua relațiile diplomatice și economice cu diverse state tradițional partenere, inclusiv China și Rusia, menținând deschis dialogul pe plan internațional. În același timp, vom ieși din paralizia Nord-Atlantică și vom căuta să ne extindem orizonturile către lumea largă, stabilind parteneriate strategice benefice pentru România, mai cu seamă în iminența evidentă a declinului economic (indus ideologic) al Occidentului. Promovăm interesul național în fața oricărui interes transnațional sau imperialist. Cu determinare, vom denunța orice emanații nocive ale politicii internaționale și vom susține cu fermitate valorile noastre naționale și culturale, în cadrul comunității europene. Da, politica lui Viktor Orban este potrivită pentru statele de mărime medie, ca ale noastre. Demnitatea și dorința de cooperare trebuie să primeze!

Sunteți candidatul unui partid încă necotat în sondajele de opinie, condus de orădeanul Mihai Lasca – om de afaceri, deputat din partea AUR, exclus din partid în februarie 2021. În septembrie 2023, dl. deputat a înființat partidul Patrioții Poporului Român, din partea căruia candidați la președinție. Mass-media din Oradea a relatat despre trei dosare penale ale d-lui Lasca, pentru infracțiuni de drept comun. Două dintre acestea s-au finalizat cu condamnări. Cum le răspundeți celor care ar putea susține că dl. Lasca se folosește de notorietatea și bunul dumneavoastră renume doar pentru a intra din nou în Parlament la alegerile din toamnă, pe listele PPR, cu acel procent de minim 5%?

Răzvan Constantinescu: Nu sunt doar candidatul PPR, sunt președintele executiv al PPR, conduc acest partid împreună cu Mihai Lasca. PPR este necotat momentan în sondajele de opinie pentru că institutele de sondare refuză să includă partidul sau pe mine… Vă garantez că nu ne vor putea ignora la nesfârșit, orice „indicații prețioase” ar fi primit.

Mass-media din Oradea are o vendetă cu Mihai încă din primele luni de pandemie, când făcea notă discordantă în comunitatea locală, prin organizarea protestelor anti-restricții.

Este oarecum jignitoare pentru mine sugestia că, în naivitatea mea, aș fi decis să mă alătur unui infractor care profită acum de imaginea mea. Câteva luni am căutat totul despre Mihai Lasca. Era singurul din întregul parlament care se potrivea ideilor mele, dar voiam să nu greșesc.

Nu am cum să îi imput lui Mihai o condamnare hilară, de acum 20 de ani, când el singur recunoaște că era un tânăr teribilist, într-un anturaj nepotrivit, cum nu am cum să îi imput nici condamnarea pentru conflictul din trafic, din 2019, avut cu amantul partenerei și mama copiilor lui, cel care îl șicana în trafic. Este de înțeles. Este foarte posibil ca eu, în aceeași situație, să-i fi dat mai mult decât două palme imprudentului respectiv, care pusese în pericol viața familiei mele. Eu nu sunt înger și nici altora nu le pot pretinde să fie. Condamnarea primită, cei doi ani cu suspendare (maximum posibil!), este oricum disproporționată cu fapta, dar i-a afectat lui Mihai cariera politică și a fost folosită de presă pentru decredibilizarea lui (așa cum s-a încercat și cu mine, conspiraționistul, la CMR și la UMF, deși pe mine nu au reușit să mă ducă în sfera penală), încercând să invalideze orice acțiune făcută în calitate de deputat, etichetându-l, în manieră progresist-useristă („fără penali în funcții publice!” – țineți minte?), ca pe doar un „condamnat penal”. Eu am doi prieteni minunați, care mi-au servit drept modele, ambii condamnați penal (în urgia fesenistă, respectiv în cea băsistă): Viorel Ilișoi și Vasile Astărăstoae. Aș fi extrem de fericit să fac parte din orice construcție cu acești doi oameni! Eu, Răzvan Constantinescu, pun chezășie pentru Mihai Lasca! Ce vreți mai mult? Așa doresc eu, așa-mi dictează conștiința și asta este voința mea!

În cel de-al treilea dosar penal despre care se face vorbire, sunteți, sigur, la curent cu faptul că Mihai a fost achitat anul trecut, de Înalta Curte de Casație și Justiție, de acuzațiile aduse de DIICOT, așa zisul trafic de migranti, cu mențiunea, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b, teza I CPP: „fapta nu este prevazută de legea penală”. Această achitare vine după clasarea din 2018 a dosarului instrumentat tot de procurorii DIICOT, care au folosit (exact aceleași!) „probe” și înregistrări cu cele folosite în dosarul cu traficul de migranți, respectiv interpretări eronate, denaturate, mistificate ale unor convorbiri telefonice, dar cu o altă încadrare a faptei, așa zise activități de fraudă bancară. Pentru acest dosar, clasat din lipsă de probe, Mihai a fost arestat preventiv 3 luni! Și totul e normal, așa-i?, într-un „stat de drept” – e infractor, certat cu legea, indezirabil, paria…

În total, 11 ani din viața acestui om au fost petrecuți în anchetele unui dosar penal fabricat și instrumentat de DIICOT Oradea, motiv pentru care Mihai a depus deja, de mai bine de un an, plângere penală împotriva procurorului care a instrumentat dosarul, pentru represiune nedreaptă.

Pe Mihai, l-am cunoscut în urmă cu doi ani și jumătate, la Iași, invitându-l la „Conferința de Est” pe care am organizat-o, cu tema „O perspectivă suveranistă asupra viitorului României” (la care ați participat și dumneavoastră), știind că e un om drept, care nu se îndoaie – pentru mine, asta contează în principal.

Acum, că am epuizat capitolul „infractorul Lasca”, o să vă spun ceva ce o să vă surprindă: nu Mihai Lasca a venit înspre mine cu propunerea de asociere, ci eu l-am abordat pe Mihai, considerându-l omologul meu în Parlament – ce am făcut eu, în pandemie, ca medic, exact același lucru l-a făcut el ca parlamentar; neclintit, stâncă! Oare nu i-ar fi fost mai călduț, având și presiunea dosarelor, și a presei care-l consideră „penal” (o tâmpenie conceptuală și lingvistică), să stea cumințel, să nu conteste narațiunea oficială, să nu se certe cu șeful de partid – care o scălda în privința drepturilor cetățenești – și să aibă acum postul de deputat asigurat? Nu, conștiința a fost mai presus! Aceștia sunt oamenii de care am eu nevoie, aceștia sunt oamenii care sunt alături de mine acum!

Și nu am mers la Mihai din lipsă de opțiuni, am fost curtat permanent de toate formațiunile politice suveraniste, de la Diana Șoșoacă la George Simion. Am și înscris un partid politic, înainte de asocierea cu Mihai, însă am considerat că este inutil să mergem separat, noi ducând, de fapt, aceeași luptă. Cum Partidul PPR avea deja o oarecare notorietate și o echipă foarte frumoasă în țară, am decis să mă alătur, împreună echipa mea, cea cu care am plecat din proiectul eșuat, numit Coaliția pentru Națiune.

Aș dori să fie ultima oară când trebuie să explic de ce Mihai Lasca este camaradul meu. Mi-ar fi plăcut să fiu întrebat despre atitudinea admirabilă a lui Mihai Lasca în pandemie și despre declarațiile lui din Parlament, de când a început războiul din Ucraina și de când trădarea Președintelui României și a Premierului României au devenit evidente.