Franța și Marea Britanie rămân ferm înscrise pe traseul globalist

Alegerile din Franța și Marea Britanie nu vor aduce schimbări importante în politica externă a celor două super-puteri economice și militare.

Fără o majoritate clară în parlament, Marine Le Pen nu va putea forma guvernul, iar situația din Franța va rămâne la cheremul globalistului Macron. Chiar și cu Le Pen la butoane, prea puține s-ar schimba în raport cu războiul din Ucraina. Sau în raport cu Statele Unite și Uniunea Europeană. Ca peste tot în occident, Franța e condusă de un Deep State globalist alcătuit din generali și ofițeri de informații pe care ONG-urile lui Soros au știut să-i cointereseze, într-un fel sau altul.

Cu laburiștii instalați confortabil la putere, Marea Britanie va întări conexiunile cu aparatul birocratic de la Bruxelles, chiar dacă noul guvern va întârzia repunerea pe tapet a unui referendum pentru anularea Brexit-ului. Posibil ca ideologia ”woke” să penetreze și mai tare structurile guvernamentale, iar politicile de stânga să aducă beneficii categoriilor defavorizate, inclusiv celor ajunși în UK în calitate de migranți.

Partea proastă pentru suveraniștii europeni este că Deep State-ul controlează aproape tot spectrul politic, de la extrema stângă până la extrema dreaptă. Puținele excepții sunt slab cotate în sondaje și au șanse foarte mici de a accede la butoanele puterii.

Excesele politicienilor-marionetă de tip Sunak sau Macron, slugărnicia acestora față de Casa Albă, nu puteau rămâne fără rezultat. Doar că reacția la urne s-a dovedit a fi fără impact în majoritatea statelor europene. Opoziția față de războiul din Ucraina a fost fie inexistentă măcar la nivel declarativ (cazul Marii Britanii și al Franței), fie a obținut prea puține voturi pentru a conta cu adevărat.

Interesantă este și poziționarea Kremlinului față de alegerile din Statele Unite. Putem presupune că Putin a vorbit serios atunci când a spus că-l preferă pe Joe Biden. Odată revenit la Casa Albă, Trump va pune piciorul în prag în cadrul NATO și va cere o contribuție financiară substanțial mărită din partea Europei. Contribuție care oricum a depășit toate așteptările Pentagonului în ultimii aproape trei ani (vezi cazul României, de pildă).

Trump vrea o Europă înarmată până-n dinți, mult peste necesar, preferabil de la furnizorii indicați de Casa Albă. Și o implicare mai subțire a Pentagonului în ”afacerea Ucraina”. Iar asta ar însemna o dublare/triplare a efortului european de război, cu consecințe directe asupra nivelului de trai și așa aflat în cădere liberă.

Același Trump, un afacerist cu multă experiență la nivelul ierbii, va face tot posibilul pentru a scoate profit atât din relația cu China, cât și cu Uniunea Europeană (unde Biden deja a obținut rezultate excelente).

Taxele vamale introduse recent de SUA și UE pentru importurile chinezești, în special în domeniul auto, vor ajunge până la cer cu Trump la Casa Albă. De aceea nici Xi Jinping, aliatul lui Putin, nu vede cu ochi buni o schimbare a administrației de la Washington. ”În faţa riscurilor reale ale curţilor mici cu garduri înalte, trebuie să protejăm dreptul la dezvoltare”, a punctat Xi Jinping la summit-ul Organizaţiei pentru Cooperare de la Shanghai.

China rămâne vârful de lance al globalizării, cu interese comerciale la fel de mari atât în Occident, cât și în sudul global al ”autocrațiilor” de tip BRICS. Curțile mici cu garduri înalte se dovedesc a fi la fel de indezirabile la Washington și la Beijing. Tocmai de aceea BRICS devine un factor indispensabil în proiectul mai mare al globaliștilor, de a-i aduna pe toți indisciplinații sub umbrela protectoare ruso-chineză.

Altfel, în plină atmosferă estivală, generalii lui Olaf Scholz se țin de glume proaste. În Germania, armata ar putea deveni obligatorie și pentru femei, în ideea de ”a fi asigurată egalitatea”. Căci, nu-i așa, bărbații sunt niște fătălăi care habar n-au să conducă un tanc Abrams, să piloteze un F-16 sau să tragă o rachetă Patriot atunci când rușii ne atacă furibund pe rețelele sociale.