Un comentariu de Khalil Nasrallah pentru publicația The Cradle

Axa Rezistenței a zădărnicit în mod eficient tacticile de distragere a atenției SUA în Siria, menite să exercite presiuni asupra facțiunilor locale și să sprijine interesele israeliene în timp ce războiul din Gaza continuă.

Fortărețele teroriste susținute de Occident în Siria nu au rămas neatinse de asaltul militar israelian asupra Gaza. Odată cu activarea pe scară largă a Axei Rezistenței în sprijinul Gaza, în special în Liban, nu a durat prea mult până când Washingtonul a început să își mobilizeze soldații extremiști din nordul Siriei.

La scurt timp după operațiunea de rezistență palestiniană Al-Aqsa Flood din 7 octombrie – și chiar înainte ca traiectoria războiului să devină clară și să se înțeleagă intențiile Hezbollah – teroriștii din Siria au început să își intensifice operațiunile. Atacuri teroriste au fost înregistrate în nordul Latakia și în vestul regiunii Alep, unde sunt concentrați Hezbollah, consilierii iranieni și armata siriană, precum și de-a lungul liniei de demarcație dintre zonele controlate de stat și cele controlate de militanți.

Este aproape sigur că escaladarea nu a fost o coincidență, având în vedere istoricul unor mobilizări similare declanșate în timpul unor evenimente politice și militare cruciale din Siria. Este bine stabilit faptul că Washingtonul sprijină grupările armate teroriste din nord-vestul Siriei pentru a menține armata siriană și aliații săi într-o stare de uzură, servind interesele SUA și ale Israelului – mai ales în partea de est a țării, unde SUA mențin o prezență militară ilegală.

În plus, există indicii clare că intensificarea atacurilor teroriste după 7 octombrie a fost legată de războiul din Gaza. Această strategie pare concepută pentru a distrage atenția forțelor de rezistență, în special a Hezbollah, și transmite un mesaj că o escaladare din partea facțiunilor de rezistență ar activa alte fronturi pentru a reduce presiunea asupra Tel Avivului.

Idlib, principalul sanctuar nordic al milițiilor teroriste, prezintă un front complex, nu numai din punct de vedere militar, ci și din cauza încurcăturilor politice și a implicării sale în diverse dinamici regionale. Condițiile pentru lansarea unei operațiuni majore acolo erau nefavorabile înainte de 7 octombrie și rămân nefavorabile în războiul în curs.

Sprijinul SUA înainte de 7 octombrie

Înainte de operațiunea de rezistență condusă de Hamas, eforturile SUA s-au concentrat pe sprijinirea activităților subversive din Siria, susținând în mod explicit ramura Al-Qaeda Hayat Tahrir al-Sham (HTS) condusă de Abu Mohammad al-Julani.

Cu ajutorul serviciilor de informații britanice, Washingtonul a încercat să consolideze legăturile cu Julani în urma unei serii de operațiuni desfășurate de guvernul sirian și aliații săi în 2020. Aceste ofensive militare au culminat cu recucerirea autostrăzii M5 Alep-Damasc și a unui teritoriu semnificativ la sud de Idlib.

Ostilitățile s-au încheiat odată cu acordul de încetare a focului din 5 martie între președintele rus Vladimir Putin și președintele turc Recep Tayyip Erdogan, în timpul vizitei acestuia din urmă la Moscova, marcând o nouă etapă în conflictul regional.

În mai multe rânduri, SUA au încercat să reaprindă ostilitățile pentru a influența negocierile turco-siriene, care au fost sponsorizate de Moscova și Teheran, cu scopul de a restabili relațiile și de a reduce tensiunile dintre Ankara și Damasc.

Cu toate acestea, discuțiile s-au confruntat cu mai multe obstacole, printre care considerațiile politice interne ale lui Erdogan și provocările reprezentate de politicile americane privind criza siriană.

Între 2020 și 2023, armata siriană și aliații săi au impus condiții militare care au restricționat capacitățile militanților, împiedicându-i să lanseze operațiuni pe scară largă. Rapoartele indică faptul că, în această perioadă, militanții s-au concentrat pe îmbunătățirea capacităților lor de război cu drone. Se presupune că au beneficiat de sprijinul serviciilor de informații franceze, britanice și americane.

Respectivele drone au fost utilizate în mai multe atacuri, în special în cel din 5 octombrie 2023 asupra unei ceremonii de absolvire la o academie militară din Homs, în centrul Siriei, soldată cu peste 150 de victime în rândul militarilor și civililor.

După 7 octombrie: schimbarea accentului

Impactul atacului terorist din Homs s-a estompat rapid, deoarece lumea și-a îndreptat atenția, două zile mai târziu, către Brigăzile Qassam care au luat cu asalt situri militare și așezări din jurul Fâșiei Gaza, capturând zeci de soldați și coloniști și determinând astfel ca Israelul să declare starea de război. Pe măsură ce puterile regionale și-au mutat atenția asupra Fâșiei Gaza, situația din Idlib a luat ulterior o altă turnură.

La sfârșitul lunii decembrie, teroriștii au lansat un atac pe scară largă în zona de vest a Alepului, ajungând la Regimentul 76 de lângă Urm al-Kubra. Hezbollah și armata siriană au reușit să respingă asaltul, provocând pierderi grele teroriștilor, dintre care mulți erau uiguri din regiunea chineză Xinjiang.

Ulterior, alte câteva atacuri au încercat să exploateze conflictul regional mai larg, în special tensiunile din sudul Libanului. Aceste atacuri au fost influențate de forțe externe și s-au extins dincolo de conducerea lui Julani.

Atacurile au continuat sporadic până la începutul lunii februarie, când armata siriană, sprijinită de forțele rusești, a introdus în luptă drone sinucigașe FPV (first-person view). Aceste drone, care își dovediseră o eficiență ridicată în Ucraina, au îngreunat semnificativ deplasarea teroriștilor de-a lungul liniilor de front către punctele logistice din spatele acestora.

Capacitatea de a frâna liniile de front a sugerat că tacticile perturbatoare pe care Washingtonul le-ar putea folosi în orice etapă, în special în Idlib, ar putea fi neutralizate. Fenomenul s-a întâmplat după ce SUA au fost de acord cu un armistițiu în estul Siriei, au acceptat status quo-ul și au făcut concesii pentru a împiedica ca bazele sale să fie vizate. Evoluțiile au indicat capacitatea Axei Rezistenței de a gestiona și de a se pregăti pentru noi provocări, menținând stabilitatea regională în ciuda presiunilor externe.

Fermitatea forțelor de rezistență din Siria

Mai mulți indicatori arată că, în ciuda încercărilor SUA de a crea fronturi de diversiune pentru facțiunile de rezistență, Hezbollah rămâne fermă în lupta sa împotriva terorismului în Siria.

Hezbollah, alături de alte forțe de rezistență, cum ar fi facțiunile irakiene și consilierii iranieni, au menținut o prezență care sprijină confruntarea în curs. În cele din urmă, armata siriană și aliații săi au reușit să contracareze tacticile SUA de distragere a atenției prin intermediul unor organizații teroriste semnificative, în special în Idlib.

Succesul oferă mai multe perspective pentru viitor. Forțele Axei Rezistenței au anticipat astfel de tactici și au răspuns eficient, adaptându-se la circumstanțele fiecărei etape. Miza americano-israeliană pe terorism pentru a modifica realitățile pe fronturile de sprijin s-a dovedit a fi o strategie nerealistă și perdantă.

Rezultatele conflictului actual pot crea condiții politice favorabile pentru o operațiune militară de amploare în Idlib, în viitor. În plus, forțele de rezistență nu sunt izolate în eforturile lor de a contracara fronturile teroriste, implicarea Rusiei jucând un rol semnificativ care nu poate fi trecut cu vederea.