Tânăra Greta, bătrânul Joe și dedesubturile protestelor pro-palestiniene

În Statele Unite există două curente principale în legătură cu războiul din Orientul Mijlociu. Fostul președinte Donald Trump sprijină fără rezerve acțiunile militare ale guvernului Netanyahu în teritoriile palestiniene, în timp ce administrația Biden încearcă să tempereze elanul israelienilor.

Globaliștii de la Casa Albă au o misiune ingrată. Sunt constrânși de relația cu Israelul să trimită bani, armament și muniție la Tel Aviv, însă stau cu frica-n sân în perspectiva alegerilor prezidențiale din toamnă. Dacă situația se deteriorează, șansele ca Biden să prindă un nou mandat devin aproape nule.

Toate firele duc spre Benjamin Netanyahu, a cărui soartă depinde de recuperarea ostaticilor și proclamarea victoriei în războiul cu Hamas. O victorie de PR, căci atmosfera va fi și mai încinsă după încetarea focului și stabilirea unui organism ”neutru” (fără Hamas sau OEP) capabil să guverneze teritoriile palestiniene.

Pentru că nu a reușit să bifeze niciunul dintre obiective, Netahyahu este forțat acum de partenerii de guvernare (de ”extremă dreapta”, conform presei locale) să tranșeze problema prin invadarea orașului Rafah. Localitatea avea aproape 200.000 de locuitori înainte de izbucnirea războiului, însă ulterior au ajuns în zonă și mulți refugiați din nordul Fâșiei Gaza – acolo unde armata israeliană ar fi ucis 35.000 de civili, majoritatea femei și copii, potrivit unor rapoarte ale ONU.

Preconizata escaladare de după atacul Israelului asupra consulatului iranian din Damasc a fost la un pas să se concretizeze. Doar intervenția diplomaților din Rusia, China și Statele Unite a făcut ca iranienii să răspundă ferm, dar temperat. Jocul s-a închis o dată cu presupusele atacuri cu dronă ale Tel Aviv-ului asupra unor obiective militare din Iran.

Presiunile majore asupra lui Netanyahu sunt atât pe plan intern, cât și din partea administrației Biden. Globaliștii au scos în stradă ONG-urile lui Soros, cu Greta Thunberg recalificată la locul de muncă din ”activist climatic” în ”activist pro-palestinian”, plus miile de studenți din campusurile universitare. Evident că mișcările de protest au în fundal scopuri cât se poate de lucrative – filantropii Soros, Gates și ceilalți globaliștii din anturajul lui Biden ar fi ultimii care să moară de grija palestinienilor. Ei urmăresc aici doar menținerea sub control a situației din Orientul Mijlociu până după alegerile prezidențiale din noiembrie.

Doar că lui Netanyahu îi pasă prea puțin de cine va fi următorul șef la Casa Albă. Știe că are influență majoră asupra Congresului american, iar în orice variantă noul președinte va fi ”obligat” să susțină fără rezerve interesele Israelului. Premierul Netanyahu a afirmat recent că nu va înceta bombardamentele asupra orașului Rafah, indiferent de presiunile internaționale, argumentând că ”este singura modalitate de a eradica Hamas”.

Administrația Biden va folosi în continuare toate pârghiile aflate la îndemână pentru a-l tempera pe Netanyahu: ONG-urile lui Soros, amenințările legate de tăierea ajutoarelor către Israel, studenții pro-palestinieni, Greta Thunberg, oficialii ONU, Curtea Penală Internațională (vezi mandatul de arestare pe model ”Putin”), reacția unor state ca Egiptul, Columbia, Africa de Sud și Turcia ș.a.m.d.

Se întâmplă ca și mulți conservatori să empatizeze cu poporul palestinian. Lucru abslout firesc. Doar că în cazul liberalilor-globaliști vorbim despre un calcul cinic legat de viitorul lui Joe Biden, nicidecum de sentimente profund umane, de solidaritate și compasiune față de suferințele unor oameni nevinovați.