Un articol de Xavier Azalbert pentru France-Soir

Pe 16 februarie 2024, Emmanuel Macron și Volodimir Zelenski au semnat cu mare tam-tam, așa cum se obișnuiește între țări, un acord de cooperare în domeniul securității. Există o serie de semne de întrebare cu privire la acest acord.

În primul rând, este semnat cu o țară aflată în război (cu Rusia). În al doilea rând, el angajează finanțele statului pe termen lung (10 ani) și la suma de 3 miliarde de euro în 2024, în timp ce Franța a contribuit deja cu 50 de miliarde de euro prin aportul direct la Uniunea Europeană (18,5% din contribuții în 2023).

Articolul 12 al acordului are consecințe profunde, cele două țări declarând, fără nicio judecată prealabilă, că Rusia trebuie să plătească: „Participanții reafirmă că Federația Rusă trebuie să plătească pentru reconstrucția pe termen lung a Ucrainei”.

La câteva zile după semnarea acordului, președintele Macron a declarat că este deschis la orice și nu exclude trimiterea de trupe terestre franceze în Ucraina. Un act care ar putea fi considerat beligerant. „Prezența lor nu ar trece pragul beligeranței”, ne asigură ministrul francez de externe.

Acordul bilateral a apărut cu titluri bombastice în mass-media fără ca vreun analist sau jurnalist să se întrebe dacă este legitim sau dacă respectă Constituția.

Pe 20 februarie 2024, senatorul Alain Houpert și deputatul Nicolas Dupont-Aignan au sesizat Consiliul de Stat, cerând ca acordul să fie supus Parlamentului pe motiv că afectează bugetul național și ar trebui supus votului parlamentar în baza articolului 53 din Constituție.

Confruntat cu această solicitare și cu o presiune publică din ce în ce mai mare, președintele Republicii, într-un comunicat de presă din 29 februarie 2024, a declarat că dorește să supună acordul Parlamentului în temeiul articolului 50-1, care nu angajează responsabilitatea guvernului, întrucât este o formă de informare a parlamentarilor. A doua zi după anunț, Conseil d’État (cea mai înaltă instanță administrativă din Franța) a trecut în plan secund, refuzând să ia în considerare cererea formulată de Alain Houpert și Nicolas Dupont-Aignan.

Neavând intenția de a lăsa lucrurile așa, senatorul Houpert și deputatul Dupont-Aignan au sesizat Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite, cu sprijinul asociației BonSens.org, al asociației Les Patriotes și al multor altor părți.

Respectă acest acord Constituția și suveranitatea poporului francez?

Președintele și mulți membri ai guvernului au declarat război dezinformării. Acest lucru a fost chiar reiterat într-un tweet ieri de însuși MAE Stéphane Séjourné. O intenție lăudabilă.

Cu toate acestea, a respectat el însuși Constituția prin acest acord franco-ucrainean, asupra căruia Consiliul de Stat nu s-a pronunțat?

France-Soir, împărtășind pe deplin intenția MAE de a nu dezinforma și dornic să își informeze corespunzător cititorii, a fost preocupat să afle dacă MAE a respectat circulara prim-ministrului din 30 mai 1997 și a sesizat Secretariatul General al Guvernului (SGG).

Articolul V.1 din circulara menționată anterior prevede că, pentru elaborarea și încheierea de acorduri internaționale, „În cazul în care răspunsul la întrebarea dacă acordul se încadrează în procedura prevăzută la articolul 53, este responsabilitatea MAE să consulte SGG„.

În consecință, pentru a se asigura că acordul franco-ucrainean și punerea sa în aplicare respectă Constituția, se precizează în mod clar că MAE ar fi trebuit să consulte SGG-ul prim-ministrului Gabriel Attal pentru a afla dacă acordul ar trebui să fie supus aprobării Parlamentului în temeiul articolului 53 din Constituție.

Ieri, după mai multe reamintiri, SGG a răspuns în cele din urmă lui France-Soir că nu avea „nicio urmă de vreo solicitare ” din partea MAE.

Și să nu uităm că, în acest vodevil desfășurat sub ochii noștri, Séjourné și Attal au fost parteneri civili până de curând. O sursă apropiată lui Séjourné l-a descris pe acesta ca fiind „la pământ și profund afectat de despărțire și de apariția fotografiei de vacanță cu Attal și Véran„, înainte de a adăuga „a trebuit să-i dăm un loc de muncă pentru a-l opri din vorbit„. Acesta este genul de spectacol pe care îl oferă Macronie, o comedie del Arte. O scurtă paranteză privind gestionarea legăturilor și a conflictelor de interese pentru a ilustra acest spectacol trist: când eram consultant la McKinsey în anii ’90, dacă într-o echipă două persoane intrau într-o relație intimă, aceasta era considerată un potențial conflict de interese. Același lucru era valabil și în cazul în care aveai un prieten apropiat sau un soț/soție care lucra pentru un client – acest lucru era văzut ca o potențială sursă de interferențe și presiuni de tot felul, mai ales atunci când exista o relație de subordonare. Așadar, cum putem lăsa MAE într-o relație de subordonare directă față de prim-ministru și să ne asigurăm că acționează în orice moment în interesul poporului francez?

Informații care vor fi de interes pentru Consiliul ONU pentru Drepturile Omului

Alain Houpert și Nicolas Dupont-Aignan sunt în curs de sesizare a ONU. Consiliul ONU pentru Drepturile Omului va fi cu siguranță interesat de acest eșec deliberat: „Respectă Franța suveranitatea poporului său și drepturile sale fundamentale atunci când este vorba de acte de beligeranță?”

MAE Stéphane Séjourné: nu atât de departe de adevăr? Anatomia unei veritabile manipulări a informației

Ieri, Stéphane Séjourné a făcut o serie de tweet-uri cu titlul sugestiv „anatomia unei manipulări”. El a afirmat că controversa legată de convocarea de către el a ambasadorului iranian recent numit în Franța (în jurul datei de 16 martie 2024), după o pauză de doi ani, s-ar afla sub influența unei puteri străine. Și că, prin urmare, era vorba de manipulare și dezinformare, reiterând că s-a angajat personal în lupta împotriva dezinformării.

O coincidență de moment. Răspunsul SGG la nerespectarea Constituției de către MAE a venit la momentul potrivit, chiar în ziua în care MAE dădea lecții de dezinformare!

Așadar, domnule ministru, cum rămâne cu informarea Parlamentului și respectarea Constituția când este vorba de un acord de cooperare cu o țară aflată în război? Sau vorbim despre dezinformare?