Atacul iranienilor și informațiile obținute de SUA

Așa cum am scris într-un articol anterior despre perioada premergătoare atacului cu drone și rachete al Iranului, de pe 14 aprilie, iranienii au avertizat în avans statele vecine din Golful Persic, precum și Turcia. Oficialii americani au negat cu vehemență acest lucru și au insistat apoi că Israelul a obținut o victorie copleșitoare. Bucurați-vă de mirosul de rahat politic. Acesta este îngrămădit tot mai sus și mai adânc.

Ceea ce mă aduce la ultimul articol al lui Sy Hersh. Este cu siguranță o chestie care ne zăpăcește. Sy scrie:

Mi-am petrecut o mare parte din cariera mea relatând despre fărădelegile armatei americane și altele mai rele, în special în timpul războiului din Vietnam, dar acum este timpul să aplaud strălucirea personalului de planificare de la Pentagon și a ofițerilor operaționali care au făcut ceea ce America i-a asigurat pe iranieni că poate face: să permită Iranului să răspundă la încă un asasinat israelian prin aruncarea a peste trei sute de drone și rachete spre ținte israeliene, astfel încât majoritatea să fie neutralizate în aer, înainte de a atinge solul. A fost un pariu uriaș și a dat roade.

Nu știu ce s-a întâmplat cu prietenul meu. Este folosit pentru a face propagandă. Este ridicolă ideea că Iranul a aruncat „peste trei sute de drone și rachete spre ținte israeliene” doar pentru a fi distruse în aer după ce Departamentul de Apărare al lui Lloyd Austin a orchestrat scenariul și regia printr-un canal secret cu un general rus. Iar Casa Albă a lui Biden nu a știut nimic despre asta. Îmi pare rău. Trebuie să ridic steagul „roșu”. Nu pe Sy, ci pe sursele sale. După părerea mea, eșecul lui Sy în acest articol este că a acceptat la valoarea nominală ceea ce i-a spus sursa sa de rang înalt.

Nu am voie să dau numele ofițerilor și consilierilor militari americani de rang înalt care au făcut ca acest neobișnuit fals atac cu rachete să aibă loc. Dar este important de spus că președintele Joe Biden, a cărui echipă de politică externă nu a fost implicată, a acceptat planul de mare risc și l-a îndemnat public pe prim-ministrul Benjamin Netanyahu (a cărui carieră politică și libertate personală depind de continuarea războiului din Gaza) și pe restul conducerii israeliene să nu răspundă Iranului.

Informația cheie care lipsește din povestea lui Sy este modul în care un general rus a convins Iranul să „permită” doborârea rachetelor sale. Ce câștigă Iranul din asta? Alimentarea propagandei occidentale că rachetele iraniene sunt de rahat și că sistemul de apărare aeriană al Israelului este de neegalat? Da, îi văd pe mullahi cum ar putea să creadă asta (NU!!!).

Iranul nu a lansat un „fals atac cu rachete”. Iranul a lansat un atac coordonat cu drone, rachete de croazieră și rachete balistice. Versiunea transmisă lui Sy este, în opinia mea, o poveste de acoperire pentru a ascunde ceea ce a făcut directorul CIA, Bill Burns. Potrivit lui Pepe Escobar, care presupun că are surse bine conectate în națiunile din Golful Persic, Burns s-a întâlnit în Oman cu o delegație iraniană în zilele dinaintea datei de 14 aprilie și a primit asigurări că Iranul nu avea de gând să provoace victime în masă în Israel. În schimb, Iranul a folosit primul val de drone ca simpli pioni într-un joc elaborat de șah militar. Iranienii se așteptau pe deplin ca aceste drone să fie doborâte. Acel prim val de atacuri a furnizat Iranului informații critice cu privire la dispoziția și capacitatea sistemului Iron Dome al Israelului.

Următorul val – rachete de croazieră – a sosit la câteva minute după drone și a oferit analiștilor iranieni o cantitate suplimentară de informații despre sistemul de apărare aeriană al Israelului. A fost a treia etapă a atacului – rachetele balistice, care au lovit trei instalații militare israeliene diferite. În timp ce Israelul insistă că nu s-au produs pagube semnificative, Tel Aviv-ul nu a permis niciunui reporter israelian să meargă la fața locului și să dea în direct imagini video cu „nicio pagubă”. Israelul nu a avut un răspuns pentru acele rachete. Acesta a fost mesajul transmis de Iran. Iranul poate lovi Israelul cu rachete balistice, după ce îi copleșește sistemul de apărare aeriană, iar Israelul nu poate face nimic pentru a opri Iranul.

Lumea așteaptă acum pentru a vedea dacă Israelul își va respecta promisiunea de a riposta împotriva Iranului. Președintele Ebrahim Raisi a reiterat, într-un discurs din 17 aprilie de la Teheran, că dacă Israelul alege să atace Iranul, atunci Iranul va lansa un atac mai dur și mai mortal drept răspuns.

Se pare că autoritățile ruse și chineze sunt în contact regulat cu Iranul, încercând să limiteze criza. Cel puțin ele par să înțeleagă cum această situație ar putea scăpa de sub control și ar putea confrunta lumea cu o criză inflamată și mai mult de armele nucleare.

Înalți oficiali israelieni continuă să insiste că vor riposta. Ar trebui să știm dacă sunt serioși sau nu până la finele săptămânii.