Aliați în NATO, dar nu în orice condiții

Organizația militară formată din 32 de membri și cunoscută sub acronimul NATO, despre care Geoană pretindea recent că are ca scop principal ”pacea”, a celebrat la Bruxelles 75 de ani de la înființare.

Fiind vorba despre o reuniune a miniștrilor de Externe, președintele Iohannis a trebuit să rămână acasă, îngândurat și pesimist în legătură cu șansele de a prelua șefia ONG-ului. Au participat de la noi doar Luminița Odobescu (cea care bea cafele cu Hillary Clinton) și Mircea Geoană (cel desemnat de Ambasada SUA să preia Palatul Cotroceni).

Atmosfera a fost una de război și de încordare a mușchilor. Doamna Odobescu, pupila ex-ministrului de tristă amintire Bogdan Aurescu, și-a demonstrat întregul talent oratoric cu prilejul intervenției la microfon, într-o engleză cu accent iliescian: ”(…) Războiul brutal de agresiune purtat de Rusia împotriva vecinului nostru, Ucraina, a schimbat mediul nostru de securitate pentru mulți ani de acum încolo. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a sprijini Ucraina până la victoria finală. Împreună suntem mai puternici. Împreună suntem mai buni. Împreună ne construim viitorul. La mulți ani România în NATO!”. Cel mai tare a aplaudat Mircea Geoană, urmat îndeaproape de Jens Stoltenberg.

Înainte de partea cu pișcoturi, scrumbii de contrabandă și șampanie (Moët – Franța sau Mileștii Mici – Moldova, n-am fost atent la etichetă) șeful NATO a punctat, ca de obicei în astfel de ocazii, că ”Ucraina va deveni membru al alianței”. Fără să specifice dacă în secolul XXI sau în următorul.

Apoi a reiterat propunerea înființării unui fond comun al alianței, de 100 de miliarde de euro, pe lângă numeroasele ajutoare curente oferite de SUA, UE, Canada și celelalte state din ”coaliția de bunăvoință” de la Raimstein. Iar ministrul ucrainean Kuleba a pus punctul pe ”i”: planul expus de Stoltenberg are ”zero șanse” dacă nu include contribuții financiare obligatorii ale statelor membre. În timp ce Kuleba spunea că a obosit să stea cu mâna-ntinsă către Occident, președintele Zelensky s-a enervat puțin în biroul său de la Kiev și a calificat ezitarea aliaților ca fiind ”complet inacceptabilă”.

Cel mai probabil, săptămâna viitoare Congresul american va vota, în sfârșit, ajutorul de 61 de miliarde de dolari promis de administrația Biden.

La petrecerea NATO de la Bruxelles singura notă discordantă a făcut-o reprezentantul Ungariei, ministrul Peter Szijjarto: ”NATO este într-un soi de psihoză de război. Majoritatea aliaților au vorbit despre cum să crească livrările de arme pentru ca Ucraina să câștige. (…) Deși multe state membre au contribuit deja cu aproape toate muniţiile pe care le aveau în rezerve, s-a sugerat ca depozitele să fie golite. Am auzit până în prezent din partea ţărilor care trimit arme că acestea vor ajuta Kievul să obţină victorii pe câmpul de luptă (…), însă acest lucru nu se întâmplă. Situaţia arată clar că numărul victimelor şi distrugerile vor creşte dramatic în lipsa unei soluţii diplomatice rapide”.

Sigur că Viktor Orban este putinist, iar poziția Ungariei, chiar dacă face apel la rațiune și cumpătare, nu poate fi luată în considerare din moment ce lovește direct în afacerile cu armament ale Pentagonului și în interesele geostrategice al Casei Albe.

Dacă nu-i căsăpim ACUM pe ruși, relativ ieftin și cu mână de lucru gratis, altă ocazia n-o să mai avem. Iată cum gândesc aliații noștri din NATO, o organizație militară care poate fi catalogată oricum, numai nu ”defensivă” și ”dornică de pace”.

În urmă cu 20 de ani, când România a aderat la NATO, simplii cetățeni s-au așteptat la prosperitate și securitate, în niciun caz la un război aberant cu vecinii ruși, stimulat și întreținut de globaliștii fără niciun Dumnezeu.