Klaus Iohannis și Mircea Geoană, ”șanse rezonabile”

🌓 Klaus Iohannis nu este mulțumit doar cu respectul Statelor Unite și consideră că șansele sale la șefia NATO sunt, în continuare, ”rezonabile”. Președintele României intenționează să rămână în cursă, chiar dacă gestul său provoacă în rândul aliaților stupoare sau ilaritate, după caz. Obișnuit să câștige foarte ușor (bani din meditații, imobile sau excursii exotice), Iohannis are senzația că limbajul corpului în pantaloni de golf ar putea înlocui cu ușurință incapacitatea de a vorbi logic, coerent și convingător. Din păcate, președintele nu realizează că inițiativa sa nu este ”pe persoană fizică”. Este un efort conjugat, inutil și penibil al instituțiilor guvernamentale, care alocă resurse importante cu unicul rezultat de a șifona și mai tare imaginea României. După ce că suntem ultima găină din Europa și avem față de Bruxelles o atitudine hiper-slugarnică, mai nou devenim și bătaia de batjocură a oricărui cetățean european care urmărește jurnalele de știri. Dacă Iohannis continuă să creadă că are ”șanse rezonabile”, singura posibilitate de a ieși din impas ar fi ca CT Popescu să-l declare putinist, întrucât creează disensiuni grave în sânul alianței. Statele NATO trebuie să rămână unite în cuget și simțiri, nu să se bată pe o leafă amărâtă, de câteva zeci de mii de euro, cu diurnă și abonament la sala de pilates.

🌓 Postarea mea de ieri, ”Operațiunea Tiraspol”, a agitat puternic spiritele în zona războinicilor din spatele tastaturii (vezi în link-ul de pe Twitter, care a strâns numeroase reacții nervoase). De unde se vede interesul Deep State-ului de a ridiculiza orice scenariu care ar putea pune în pericol planul Pentagonului de deschidere a noului front din Moldova – cu participarea extraordinară a trupelor românești. Sigur că nu vorbim despre un proiect scris pe genunchi și implementat de azi pe mâine. Încă nu avem toate condițiile necesare, dovadă și inițiativa MApN de a schimba legislația pentru a putea permite intervenția soldaților noștri în Moldova și/sau Ucraina. Să sperăm că evoluția de pe front și unele evenimente neprevăzute vor anula ”Operațiunea Tiraspol”. Ceea ce surprinde cu adevărat este lejeritatea infantilă cu care o mulțime de postaci tratează potențialul război cu Rusia. Ei îi confundă pe ruși cu talibanii din Afganistan, dau senzația că ar fi vorba despre un joc pe Playstation și reușesc astfel, în mod criminal, să influențeze o parte din opinia publică. Până la prima bombă explodată în spatele casei, războinicii ”din tastatură” vor continua să sune mobilizarea și să-i înjure copios pe toți cei care încă nu și-au pus steagul Ucrainei la poza de profil.

🌓 Și Mircea Geoană, adjunctul șefului NATO, crede că are șanse rezonabile la alegerile prezidențiale din septembrie. În acest sens, fostul președinte al PSD a luat cuvântul într-o biserică, taman la slujba de Înviere a catolicilor, unde a punctat printre altele: ”Eu lucrez într-o organizație care are ca scop principal pacea, pentru că dacă nu este pace, nimic nu este”. Cum bine știm, pacea se obține adesea doar prin mai mult război. Se vede în jur, se simte în aer, transpiră prin ecranul televizorului cum aliații NATO iubesc pacea din tot sufletul. O iubesc atât de mult, încât nu trece o zi fără să curgă noi vagoane de armament spre Ucraina. ”Să ne rugăm pentru pace, pentru smerenie, pentru credință, pentru alinare și să purtăm în inimă și în rugăciunea noastră pe cei care sunt mai puțin norocoși decât noi”, mai zice smeritul Geoană, ale cărui rugăciuni se îndreaptă către eroii din Ucraina. Ei trebuie să reziste ofensivei rusești măcar până la primul tur al alegerilor prezidențiale. În caz contrar, cine ar mai pune ștampila pe șeful-adjunct al unui ONG umilit pe câmpul de luptă?