25 de ani de agresiune NATO împotriva Iugoslaviei și atacul de la Moscova

Pe 24 martie 2024 s-au împlinit 25 de ani de la atacul fără precedent al NATO împotriva Iugoslaviei – în primul rând împotriva republicii constitutive Serbia – care a avut loc fără acordul Națiunilor Unite.

19 state NATO și-au unit forțele într-o operațiune militară împotriva a ceea ce pe atunci era Serbia și Muntenegru și au bombardat orbește această țară europeană pașnică timp de 78 de zile, cu un singur scop: să îl oprească pe președintele iugoslav Slobodan Milošević din presupusa epurare etnică a albanezilor din Kosovo, pentru care NATO avea să înființeze un stat separat nouă ani mai târziu – împotriva deciziei impresionante a Rezoluției 1244(1) a ONU din 10 iunie 1999. Numai în Europa, Grecia, România, Slovacia, Spania și Republica Cipru nu recunosc Republica Kosovo, care, în cele din urmă, este doar un protectorat al SUA/UE. Odată cu atacul împotriva Iugoslaviei, SUA au purtat din nou un război în Europa, un război care încalcă dreptul internațional și care a fost urmat de numeroase altele în întreaga lume până în prezent(2).

Scriitorul austriac și laureat al Premiului Nobel pentru literatură de origine germano-slovenă, Peter Handke, a descris amintirea sa din 24 martie 1999 – ziua în care a început bombardamentul NATO asupra Republicii Federale Iugoslavia, încălcând dreptul internațional:

„Toată lumea se aștepta ca bombardamentele să înceapă, dar când s-au întâmplat efectiv, era ca o ficțiune, ca și cum nu ar fi fost reale… Dar au devenit reale! Îmi amintesc totul. Eram pe stradă, bătea vântul și era liniște peste tot.”(3)

25 de ani de la agresiunea NATO: Forumul de la Belgrad „Pentru o lume a egalilor”

Pe 22 și 23 martie 2024, Forumul de la Belgrad „Pentru o lume a egalilor”, în cooperare cu Asociația generalilor și amiralilor sârbi, Asociația veteranilor războaielor de eliberare națională din Serbia (SUBNOR), Consiliul diasporei sârbe și Asociația gazdelor sârbe, a comemorat în mod tradițional aniversarea agresiunii militare a NATO împotriva Serbiei și Muntenegrului (Republica Federală Iugoslavia) în 1999. Pentru conferința internațională s-au deplasat la Belgrad vorbitori din peste 40 de țări, printre care SUA, Canada, Marea Britanie, Franța, Germania, China, Nepal, India, Brazilia, Cuba etc. Președintele Forumului, Zivadan Jovanovic, ultimul ministru de externe al Iugoslaviei, a invitat vorbitori sub titlul „De la agresiune la o nouă ordine justă”.

Conferința a fost deschisă de viceprim-ministrul și ministrul apărării din Serbia, Miloš Vučević, care este și președintele Partidului Progresist Sârb (SNS). Anterior, el a fost primar al orașului Novi Sad din 2012 până în 2022.

A urmat un mesaj din partea lui Willy Wimmer, membru de lungă durată al Bundestagului (1976-2009). El a fost vicepreședinte al Adunării Parlamentare a OSCE din iulie 1994 până în iunie 2000 și, prin urmare, a fost foarte bine informat cu privire la evenimentele din Iugoslavia.

Iată reproducerea integrală a mesajului transmis de Wimmer:

„Primul foc de armă și prima bombă în timpul conflictului de astăzi din Ucraina a fost trasă de bombardierele NATO în acțiune împotriva Iugoslaviei, pe 24 martie 1999. Nucleul Cartei Națiunilor Unite a trebuit să fie aruncat în aer de către alianța occidentală pentru a purta războiul rușinos împotriva Iugoslaviei. Ei nu mai doreau o lume care să împărtășească aceleași reguli și să mențină pacea. Ei doreau o lume care să asculte ordinele Washingtonului și să se supună regulilor sale. Atacul a fost îndreptat împotriva „stelei” statelor nealiniate, Iugoslavia, unul dintre părinții fondatori ai Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa. În timp ce Occidentul făcea tot ce-i stătea în putință pentru a lipsi de sens această conferință, alte state importante au început să dezvolte ideea de bază a soluționării pașnice a disputelor și a bunei cooperări în cadrul comunității de state BRICS. Comportamentul Occidentului conduce în mod arbitrar lumea spre o nouă și periculoasă divizare. Războiul împotriva Iugoslaviei a fost declanșatorul geostrategic. Războiul împotriva Iugoslaviei a fost declanșat în mod deliberat și intenționat în mijlocul păcii, într-un ocean de minciuni. Conferința de la Bratislava de la sfârșitul lunii aprilie 2000 a arătat tuturor că războiul din Iugoslavia a fost declanșat din motive geostrategice și că era departe de a se termina la Kursk(4).”

Au urmat salutul lui Tao Tao, secretarul general chinez al „Asociației populare chineze pentru pace și dezarmare”, al lui Pallab Sengupta (India), președintele Consiliului Mondial pentru Pace și al eroului național cubanez Fernando Gonzales Lort, președintele Institutului cubanez pentru prietenie între națiuni.

Conferința a fost apoi împărțită în panelurile 1 (Securitatea globală vs. agresiunea globală/ 21 de vorbitori din 18 țări) și 2 (Consecințele agresiunii și o privire spre viitor/ 19 vorbitori din 13 țări).

Wolfgang Effenberger a fost urmat de un alt fost ofițer NATO, colonelul francez în retragere Jacques Hogard. Rozeta roșie de la butonieră l-a identificat ca fiind membru al Legiunii de Onoare. Acesta a fost comandantul forțelor speciale franceze în Kosovo și Metohija în 1999 și a vorbit pe tema „NATO, un factor de război în Europa și în lume”. A împărtășit punctul de vedere al lui Wolfgang Effenberger, căruia i-a spus în timpul pauzei: „Aici se întâlnește adevărata Europă”.

În dimineața următoare, conferința a fost umbrită de veștile șocante de la Moscova. Șocul se citea pe fețele vorbitorilor. Aceștia și-au exprimat indignarea și și-au exprimat condoleanțele față de cetățenii ruși.

Autorul își amintește în mod deosebit de discursul impresionant al jurnalistului, publicistului, cineastului și corespondentului de război Fulvio Grimaldi, născut la Florența pe 12 mai 1934. El a denunțat teroarea și războiul cu furie și credibilitate. Printre producțiile sale proprii se numără mai multe filme documentare despre crize politice și războaie la nivel mondial. Grimaldi a fost martor la Bloody Sunday din Irlanda de Nord în 1972 și a trăit personal bombardamentul NATO asupra Belgradului. Din 1986 până în 1999, a lucrat pentru radioul italian, în principal în calitate de corespondent de război. A părăsit postul de radio în 1999 din cauza relatărilor unilaterale despre războiul din Iugoslavia. Din 2021, el conduce emisiunea „Mondocane, storie dal pianeta”, despre actualitate și geopolitică, cu intenția de a „recupera rolul jurnalistului ca un câine de pază care protejează oamenii de abuzurile puterii”(5). Discursul său de la Belgrad a fost intitulat „Este pacea posibilă atâta timp cât NATO continuă să existe?”. Răspunsul pe care l-a dat a fost clar negativ.

O declarație care a provocat stupoare cu privire la tragedia de la Moscova a fost difuzată de mass-media din Germania – rostită de deputatul creștin din Bundestag Roderich Kiesewetter (CDU), ales direct pentru circumscripția electorală Aalen în 2009. Colonelul în retragere al forțelor armate germane – președinte al Asociației rezerviștilor din cadrul forțelor armate germane între 2011 și 2016 – nu a considerat imposibilă paternitatea rusă: „În prezent, nu se poate exclude faptul că a fost vorba de o operațiune sub steag fals chiar din partea Rusiei, chiar dacă un fundal islamist pare destul de probabil, mai ales că SI a revendicat responsabilitatea”(6). Este uimitor cât de repede a arătat cu degetul Washingtonul – fără nicio examinare amănunțită a surselor – spre presupușii autori și a citat ca sursă de încredere o scrisoare de mărturisire de pe un site de știri afiliat SI. Acest atac a fost diferit de alte atacuri ale SI prin lipsa declarațiilor sau revendicărilor politice, prin faptul că unul dintre atacatorii capturați a recunoscut că a împușcat oameni nevinovați pentru bani și prin faptul că nu a fost planificat ca o operațiune sinucigașă. Versiunea americană privind complicitatea SI, inclusiv utilizarea de cetățeni tadjici în realizarea atacului, ar putea avea ca scop alimentarea tensiunilor interetnice din Rusia între populația majoritar slavă și populația musulmană – atât autohtonă, cât și imigrantă(7), potrivit lui Dmitri Trenin, director academic al Institutului de Economie și Strategie Militară Mondială de la Școala Superioară de Economie (Universitatea HSE) din Moscova.

Președintele Vladimir Putin a părut foarte calm în discursul său adresat națiunii pe 23 martie 2024, stilul remarcilor sale de cinci minute fiind categoric sever. El a declarat că autorii atacului „vor fi pedepsiți, oricine ar fi și oriunde s-ar afla”(8). Poziția lui Putin a fost clarificată de două fapte – nu speculații – pe care le-a menționat: că teroriștii, după ce au fugit de la locul atacului, au fost reținuți nu departe (aproximativ 100 de kilometri) de granița ucraineană și că au fost primite „informații” că aceștia intenționau să treacă granița în Ucraina, unde „aveau contacte”.

Dacă se dovedește într-adevăr complicitatea Ucrainei în acest atac, nu mai poate fi exclus ca actul terorist să fi fost cel puțin autorizat de SUA. Unii își amintesc avertismentele recente ale șefului HUR, generalul Kyrylo Budanov, și ale subsecretarului de stat american demisionar Victoria Nuland, care au declarat că Rusia va avea parte de „surprize neplăcute” în viitorul apropiat.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat: „Rusia se află în stare de război, toată lumea ar trebui să înțeleagă acest lucru”(9).

Pe 25 martie 2024, bilanțul morților ajunsese la 139 de persoane. Putin a subliniat: „Știm că această crimă a fost comisă de islamiști radicali”, dar acum Rusia vrea să știe, a spus Putin, cine a ordonat atacul. El a întrebat:

„Cum ajung islamiștii radicali, care pretind că sunt musulmani devotați și profesează așa-numitul islam pur, să comită atrocități și crime grave în timpul lunii sfinte a Ramadanului, care este sacră pentru toți musulmanii?”.

De asemenea, rămâne de văzut „dacă organizațiile islamice radicale și teroriste sunt cu adevărat interesate să atace Rusia, care astăzi reprezintă o soluție justă pentru escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu”(10).

Roderich Kiesewetter, care a adus în discuție interpretarea atacului ca fiind o „operațiune sub steag fals a Rusiei”, crede acum că este probabil un nou val de mobilizare în Rusia. El a atras deja atenția la începutul lunii februarie 2024:

„Războiul trebuie să fie dus în Rusia. Trebuie distruse instalațiile militare și cartierele generale rusești. Trebuie să facem tot ce putem pentru a permite Ucrainei să distrugă nu numai rafinăriile de petrol din Rusia, ci și ministerele, posturile de comandă.”(11) După planurile de atac cu rachete Taurus ale comandamentului german al forțelor aeriene asupra podului din Crimeea, despre care s-a discutat pe un ton dezinvolt, Kiesewetter a spart acum și mai multe porțelanuri. Germania va fi pusă în postura de inamic vizat al rușilor?

Cronica acaparării puterii mondiale cu ajutorul terorii islamiste

Potrivit versiunii oficiale americane, sprijinul CIA pentru mujahedini a început abia după invazia armatei sovietice, pe 24 decembrie 1979. Însă, potrivit unui interviu acordat de Brzeziński revistei franceze „Le Nouvel Observateur” pe 15 ianuarie 1998, sprijinul american pentru fundamentaliști a început pe 3 iulie 1979(12). În această zi, președintele Carter a semnat prima directivă pentru recrutarea de disperați islamici dispuși să lupte împotriva „regimului necredincios” de la Kabul. Sume masive de bani au ajuns în Pakistan și Afganistan, unde au fost înființate tabere de antrenament conduse de serviciul secret pakistanez ISI – sprijinite de șeful de atunci al CIA și, mai târziu, de secretarul apărării Robert Gates(13) și de MI6 britanic(14) Președintele și consilierii prezidențiali erau conștienți că aceste acțiuni ar fi crescut semnificativ riscul unei intervenții militare din partea sovieticilor(15). Și, într-adevăr, Moscova a căzut în capcana ursului. Zece ani de război în Afganistan au demoralizat imperiul sovietic într-o asemenea măsură încât, în cele din urmă, acesta s-a prăbușit, slăbit și din punct de vedere economic. SUA se află acum în al optulea an de război în Afganistan și se confruntă, de asemenea, cu perspective sumbre pentru viitor. Diferitele grupări islamice de gherilă (sub conducerea lui Osama bin Laden), majoritatea originare din Arabia Saudită, care au luptat în Afganistan între 1979 și 1989 împotriva trupelor sovietice și a guvernului comunist pe care acestea îl susțineau (intervenția sovietică în Afganistan), s-au autointitulat mujahedini.

Aceasta s-a transformat în rețeaua teroristă globală Al-Qaeda, cu ramificații precum Statul Islamic și Frăția Musulmană.

Raportul SUA privind terorismul de țară pentru 2013 a fost publicat în aprilie 2014, dar Statul Islamic nu a apărut în Siria. Cu toate acestea, șase săptămâni mai târziu, organizația teroristă a fost umflată la cea mai mare amenințare la nivel mondial: Ca urmare, președintele american de atunci, Barack Obama, a primit undă verde din partea Congresului pentru un „război pe termen lung” în Orientul Mijlociu. Ascensiunea grupărilor teroriste precum SI, cu toate consecințele sale periculoase, a fost o „decizie premeditată”, a declarat generalul american Michael Flynn. SUA au acceptat în mod deliberat proclamarea SI. Fostul director al Agenției de Informații a Apărării (DIA) a susținut public o analiză realizată de agenția sa în august 2012, publicată în primăvara anului 2015 la ordinul unui tribunal american. Mesajul său central: încă din 2012, revolta din Siria era condusă de organizații extremiste precum Al-Qaida în Irak (SI) și nu de rebeli sau demonstranți democrați(15).

Prin „National Security Decision Directive 54” (NSDD-54) din 2 septembrie 1982, a fost creat un instrument cu ajutorul căruia întregul bloc sovietic putea fi subminat în mod subversiv. Un stat după altul a fost determinat să se rupă de Uniunea Sovietică cu promisiunea sprijinului american. Pe lângă operațiunile distructive („subminarea capacităților militare ale Pactului de la Varșovia”), au fost create stimulente economice, în primul rând perspectiva unor împrumuturi și a unor schimburi culturale și științifice(16).

Documentele de strategie pe termen lung TRADOC 525-5 din 1994 și 525-3-1 („Win in a Complex World 2020-2040”) din 2014 servesc drept dezvoltare și completare.

Rusia și China au fost construite în mod deliberat ca inamici amenințători pentru a stabili SUA ca putere militară protectoare prin intermediul NATO și al diferitelor alianțe de apărare asiatice(17). Încă din 1945, filosoful american James Burnham a stabilit că SUA sunt chemate „să obțină puterea mondială în confruntarea cu celelalte superputeri”(18).

În după-amiaza celei de-a doua zile a conferinței, ni s-a alăturat din Canada profesorul Michel Chossudovsky, directorul Centrului de Cercetare a Globalizării. El a vorbit cu putere despre istoria secolului al XX-lea – a fost un secol de războaie purtate în primul rând direct sau indirect de către SUA, până la Operațiunea Barbarossa.

Toate discursurile au fost înregistrate video și ar trebui să fie disponibile în curând pe forumul de la Belgrad. (Forumul de la Belgrad pentru o lume a egalilor | Serbia | www.en.beoforum.rs)

Președintele Forumului de la Belgrad „O lume a egalilor”, Zivadin Jovanovic, a încheiat conferința cu numeroasele contribuții pline de speranță și viziuni de pace.

Pentru Jovanovic, trăim într-o perioadă de schimbări fără precedent: unele sunt globale, altele sunt regionale cu efecte globale, altele sunt naționale – dar toate interconectate. BRICS+, cu rolurile de sprijin ale Chinei și Rusiei, au devenit motorul noii ordini mondiale multipolare. Aceste noi tendințe spre justiție, pace și solidaritate se reflectă în Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Progresele enorme în știință, tehnologie și comunicare au potențialul de a favoriza înțelegerea reciprocă, pacea și prosperitatea umană. Cu toate acestea, anumite modele politice de divizare din trecut vor persista, în timp ce vor apărea unele modele noi de confruntare. Anumite centre de putere au adoptat metode de utilizare a confuziei, fricii și incertitudinii ca mijloc de dominație și expansiune. Războiul proxy al NATO din Ucraina împotriva Rusiei continuă, deși cu o oarecare oboseală, în timp ce războiul israelian împotriva poporului palestinian din Gaza degenerează în ucideri nediscriminatorii de civili și copii. Sancțiunile, întreruperea lanțurilor de aprovizionare, crizele energetice și alimentare, au dus la o încetinire a comerțului și a economiei mondiale. Jovanovic avertizează asupra inflației, a scăderii nivelului de trai și a unei diviziuni socio-economice tot mai mari care va duce la nemulțumire, la schimbări în spectrul politic și, în cele din urmă, la creșterea ideologiilor extreme. În acest context, este important să se promoveze în continuare voința de pace, înțelegere și reconciliere.

Duminică dimineața, au fost comemorați copiii uciși de NATO în cele 78 de zile și nopți de bombardamente.

Surse și note

Wolfgang Effenberger, născut în 1946, a dobândit cunoștințe mai profunde despre „câmpul de luptă nuclear” pregătit de SUA în Europa în calitate de căpitan în cadrul forțelor armate germane. După doisprezece ani de serviciu, a studiat științe politice și învățământ secundar (construcții/matematică) la München și a predat la un colegiu tehnic pentru tehnologia construcțiilor până în anul 2000. De atunci, a publicat articole despre istoria recentă a Germaniei și despre geopolitica SUA. Cele mai recente publicații ale sale sunt „Schwarzbuch EU & NATO” (2020) și „Die unterschätzte Macht” (2022).

1) Rezoluția 1244 a ONU, cunoscută publicului și sub numele de Rezoluția Kosovo, constituie baza de drept internațional pentru soluționarea crizei din Kosovo, continuă să definească Kosovo ca parte a Serbiei și reglementează înființarea Misiunii de Administrare Interimară a Națiunilor Unite în Kosovo (UNMIK), care a instituit o administrație civilă în Kosovo, precum și desfășurarea prezenței internaționale de securitate KFOR.

2) Acestea au inclus „revoluțiile colorate” ulterioare și documentul de strategie TRADOC 525-3-1 „Win in a Complex World 2020-2040” din septembrie 2014.

3) Citat ca rtde.tech/europa/200376-25-anniversary-aggression-aggression-against-yugoslavia/

4) În vara anului 1943, marea ofensivă blindată a Germaniei s-a încheiat aici fără a se realiza o breșă și a inițiat retragerea.

5) www.deezer.com/us/show/3147162

6) www.epochtimes.de/?p=4642864

7) https://globalbridge.ch/der-terroranschlag-in-moskau-duerfte-auch-aussenpolitische-folgen-haben/

8) Ibidem.

9) aif.ru/politics/world/peskov-rossiya-nahoditsya-v-sostoyanii-voyny-kazhdyy-dolzhen-eto-ponimat

10) www.gmx.net/magazine/politik/russland-sucht-drahtzieher-terroranschlags-39475156

11) www.t-online.de/nachrichten/deutschland/aussenpolitik/id_100342704/cdu-politiker-roderich-kiesewetter-fordert-krieg-nach-russland-tragen-.html

12) Interviu cu Zbigniew Brzezinski despre intervenția CIA în Afganistan, în Le Nouvel Observateur, Paris, 15-21 ianuarie 1998, nr. 1732, p.76 la http://www.globalresearch.ca/articles/BRZ110A.html. Acești desparados islamici inițiali s-au dezvoltat în grupuri precum

13) În cartea sa de memorii din 1997, „From the Shadows: The Ultimate Insider’s Story of Five Presidents and How They Won the Cold War” (Din umbră: povestea ultimilor cinci președinți și cum au câștigat Războiul Rece), Robert Gates confirmă faptul că serviciile secrete americane începuseră deja să îi sprijine pe mujahedinii afgani cu șase luni înainte de invazia sovietică.

14) Hardt, Eugen: Die Geostrategie Obamas und seines Beraters Brzezinski, la adresa http://www.linkezeitung.de/cms/index.php?option=com_content&task=view&id=6054&Itemid=35.

15) Wolfgang Effenberger: Schwarzbuch EU & NATO Warum die Welt keine Frieden findet. Höhr-Grenzhausen 2016, p. 355f.

16) https://irp.fas.org/offdocs/nsdd/nsdd-54.pdf

17) Încă din toamna anului 1945, planul denumit TOTALITY (JIC 329/1) prevedea un atac nuclear asupra Uniunii Sovietice cu 20-30 de bombe atomice. Detalii în Kaku/Axelrod 1987, pp. 30-31.

18) Citat ca www.dradio.de/dkultur/sendungen/kalenderblatt/439652/