Cei care trăiesc în case de sticlă nu ar trebui să arunce cu pietre

Cititorii mei americani trebuie să fi trăit într-o peșteră ascunsă în munți dacă nu i-au auzit pe politicieni trăncănind despre interferența rusă și chineză în alegerile noastre prezidențiale. Aproape toată lumea este familiarizată cu această pistă falsă. Acum știm că povestea cu „Rusia l-a ajutat pe Trump să câștige în 2016” a fost o creație falsă, grație campaniei lui Hillary Clinton. Desigur, ea a avut parte de ajutor din partea CIA, FBI și a mass-mediei tradiționale pentru a răspândi această prostie și a convinge o parte considerabilă a electoratului american că este adevărată.

Probabil că cititorii mei din străinătate se scarpină în cap și își pun întrebarea: „Oare americanii sunt chiar atât de ignoranți?”. Răspunsul scurt este: DA! Vorbim de ironie în forma sa cea mai pură, adică de americani care se arată indignați la auzul unor indicii de interferență străină în alegerile noastre. De ce ironie? De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite, grație CIA, s-au implicat în mod obișnuit în treburile interne ale altor țări. Această interferență include facilitarea și/sau organizarea de lovituri de stat. Cu alte cuvinte, schimbarea regimului.

Deci, ce înțeleg prin „interferență politică”? Aceasta acoperă un spectru de activități. Poate începe cu finanțarea și/sau organizarea grupurilor politice de opoziție. Apoi, există producția și plasarea propagandei prin intermediul presei scrise, al radioului, al televiziunii și, în prezent, al rețelelor sociale. Poate implica, de asemenea, recrutarea de către CIA a unor politicieni cheie ca „sursă”. Nu sugerez că toate interferențele externe sunt neapărat ilegale sau greșite. Schimbarea guvernului din Germania de la naziști la ceva apropiat de o democrație a fost un lucru corect.

Dar interferența nu se oprește la acte benigne. Există, de asemenea, echiparea, pregătirea și susținerea insurgenților sau a militarilor. Iată un fapt amuzant – CIA a jucat un rol în aducerea la putere a Partidului Baathist în Irak în 1963. Este de mirare că Saddam a fost mai târziu confuz și nedumerit de animozitatea americană îndreptată împotriva sa, având în vedere că SUA au jucat un rol cheie în a ajuta la dezvoltarea armelor chimice irakiene și i-au oferit lui Saddam sprijin direct din partea serviciilor de informații în timpul războiului cu Iranul.

Americanul mediu a fost păcălit în ultimii 75 de ani să creadă că singurul interes al SUA era promovarea democrației și a libertății. Dar nu asta a dus la intervenția SUA în Iran și Irak. A fost vorba de petrol și de asigurarea accesului corporațiilor americane și europene la acest petrol.

Wikipedia oferă o schiță frumoasă a diferitelor intervenții. Unele au avut succes (și au provocat suferințe civile oribile ca o consecință), iar altele au eșuat. Acest articol particular din Wikipedia nu discută rolul SUA în încurajarea unui război de gherilă în Ucraina în anii 1950 și nici nu abordează rolul Occidentului în finanțarea revoltei cecene din Rusia din 1999 – un război care a durat zece ani. De asemenea, am omis să includ Israelul – administrația Obama a intervenit direct în campania prezidențială a Israelului.

Așadar, parcurgeți lista de peste 50 de intervenții și puneți-vă aceste întrebări: A făcut intervenția SUA ca țara respectivă să fie mai stabilă, mai prosperă și mai democratică? A dus intervenția SUA la pace și la reducerea conflictelor? Cred că, în majoritatea cazurilor, răspunsul ar fi un răsunător „NU”. Îi încurajez pe cititori să lămurească acest aspect în cadrul discuției din comentarii.

1941-1952: Japonia

1941-1949: Germania

1941-1946: Italia

1944-1946: Franța

1945-1948: Coreea de Sud

1947-1949: Grecia

1948: Costa Rica

1949-1953: Albania

1949: Siria

1950-1953: Birmania și China

1952: Egipt

1952-1955: Ucraina

1952-1954: Guatemala

1952-1953: Iran

1956-1957: Siria

1957-1959: Indonezia

1959-1963: Irak

1959-1963: Vietnamul de Sud

1959-1962: Cuba

1959: Cambodgia

1960-1965: Congo-Leopoldville

1960: Laos

1961: Republica Dominicană

1964: Brazilia

1965-1967: Indonezia

1970-1979: Cambodgia

1970-1973: Chile

1971: Bolivia

1974-1991: Etiopia

1975-1991: Angola

1975-1999: Timorul de Est

1976: Argentina

1979-1992: Afganistan

1980-1989: Polonia

1981-1982: Ciad

1981-1990: Nicaragua

1983: Grenada

1989-1994: Panama

1986-1991: Uniunea Sovietică

1991-1996: Irak

1991: Haiti

1994-1995: Haiti

1996-1997: Zair

2000: FR Iugoslavia

2001-2021: Afganistan

2003-2021: Irak

2004: Ucraina

2005: Kârgâzstan

2006-2007: Teritoriile palestiniene

2005-2009: Siria

2011: Libia

2012-2024: Siria

Permiteți-mi să afirm că există un motiv întemeiat pentru care Statele Unite nu sunt apreciate și, în unele cazuri, sunt profund disprețuite. Am fost atât de ocupați încercând să le spunem altora cum să trăiască și cum să se guverneze singuri, încât Statele Unite nu au reușit să se guverneze pe ele însele în mod corespunzător. Numărul îngrozitor de copii de culoare din marile orașe – de exemplu, Baltimore – care nu știu să citească, creează o bombă cu ceas ce joacă un rol major în numărul de mame necăsătorite, de copii fără tată și în dependența galopantă de droguri. Criminalitatea din multe dintre marile orașe americane o depășește pe cea întâlnită în așa-numitele „găuri de rahat” din lumea a treia.

Am o sugestie simplă. America ar trebui să se concentreze pe curățarea propriilor fapte înainte de a avea îndrăzneala de a spune altor țări cum să-și trăiască viața.