Planul Biden-Schumer de a ucide mai mulți ucraineni

Un comentariu de Jeffrey D. Sachs via Common Dreams

Președintele Joe Biden refuză să renunțe la o carte pierdută, în timp ce pariază cu viețile ucrainenilor și cu banii contribuabililor americani. Biden și liderul majorității democrate din Senat, Chuck Schumer, propun să risipească viețile a încă zeci de mii de ucraineni și 61 de miliarde de dolari din fondurile federale pentru a ține ascuns eșecul dezastruos al politicii externe a lui Biden până după alegerile din noiembrie.

Cele 61 de miliarde de dolari nu vor face nicio diferență pe câmpul de luptă, cu excepția prelungirii războiului, a zecilor de mii de morți și a distrugerii fizice a Ucrainei. Nu vor ”salva” Ucraina. Securitatea Ucrainei poate fi obținută doar la masa negocierilor, nu prin vreun triumf militar fantezist asupra Rusiei.

61 de miliarde de dolari nu înseamnă nimic. Această cheltuială mai mult decât inutilă ar depăși bugetele combinate ale Departamentului Muncii, Agenției pentru Protecția Mediului, Fundației Naționale pentru Știință și ale programului de nutriție pentru femei, sugari și copii.

În urmă cu aproape exact 10 ani, Biden a făcut multe pentru a pune Ucraina pe drumul spre dezastru. Acest lucru este bine cunoscut de cei care au analizat cu atenție faptele, dar este ținut ascuns de Casa Albă, de democrații din Senat și de mass-media mainstream care îl susțin pe Biden. Am oferit anterior o cronologie detaliată, cu hyperlink-uri, aici.

În 1990, președintele George H. W. Bush, Sr. și omologul său german, cancelarul Helmut Kohl, i-au promis președintelui sovietic Mihail Gorbaciov că NATO nu se va extinde spre est dacă Uniunea Sovietică va accepta reunificarea Germaniei. Atunci când Uniunea Sovietică s-a destrămat în decembrie 1991, Rusia fiind statul succesor, liderii americani au decis să renunțe la această decizie.

Președintele Bill Clinton a început extinderea NATO în ciuda opoziției vehemente a unor diplomați de top precum George Kennan și a opoziției propriului său secretar al apărării, William Perry. În 1997, Zbigniew Brzezinski a ridicat miza, cu un plan pentru ca NATO să se extindă până în Ucraina. El a scris negru pe alb că, fără Ucraina, Rusia ar înceta să mai fie o mare putere.

Liderii ruși au precizat în repetate rânduri că extinderea NATO în Ucraina este, în mod normal, cea mai roșie dintre liniile roșii ale Rusiei. În 2007, președintele Vladmir Putin a declarat că extinderea NATO până la acea dată a fost o înșelăciune a promisiunii din 1990 și că nu trebuie să meargă mai departe. În ciuda avertismentelor clare, inclusiv din partea propriilor săi diplomați, George W. Bush Jr. s-a angajat în 2008 să extindă NATO până în Ucraina și Georgia pentru a înconjura Rusia în Marea Neagră.

William Burns, în prezent director al CIA, și pe atunci ambasador al SUA în Rusia, a scris un memoriu celebru intitulat ”Nyet înseamnă Nyet”, explicând că opoziția Rusiei față de extinderea NATO era în tot spectrul politic rusesc. Majoritatea ucrainenilor înșiși erau, de asemenea, ferm împotriva planului, favorizând neutralitatea în locul aderării la NATO. Rada ucraineană a declarat suveranitatea de stat a Ucrainei în 1990 pe baza faptului de a deveni ”un stat permanent neutru”. În 2009, poporul ucrainean l-a ales pe Viktor Ianukovici, care a candidat pe o platformă de neutralitate.

La începutul anului 2014, SUA au decis să ajute la înlăturarea lui Ianukovici printr-o lovitură de stat. Aceasta a fost o procedură standard de operare a Deep State-ului american, procedură folosită în zeci de ocazii în întreaga lume. CIA, National Endowment for Democracy, USAID și ONG-uri precum Open Society Foundation au mers să lucreze în Ucraina. Persoana de referință a fost Victoria Nuland, mai întâi consilier principal adjunct de politică externă al lui Richard Cheney, apoi ambasadorul lui George Bush Jr. la NATO, apoi purtătorul de cuvânt al lui Hillary Clinton și, în 2014, secretar de stat adjunct.

De data aceasta, rușii au surprins conspirația pe bandă, într-o convorbire interceptată între Nuland și ambasadorul SUA în Ucraina, Geoffrey Pyatt (în prezent secretar de stat adjunct). Nuland îi explică lui Pyatt că vicepreședintele Joe Biden va ajuta la alegerea și la cimentarea guvernului de după lovitura de stat. Echipa pentru Ucraina din 2014, din care făceau parte Biden, Nuland, Jake Sullivan (pe atunci și în prezent consilier pentru securitate națională al lui Biden), Geoffrey Pyatt și Antony Blinken (pe atunci consilier adjunct pentru securitate națională), rămâne și astăzi echipa pentru Ucraina.

Este o echipă de nepricepuți. Ei au crezut că răsturnarea lui Ianukovici va duce rapid la extinderea NATO. În schimb, etnicii ruși din Ucraina au respins cu virulență guvernul rusofob instalat de Nuland după lovitura de stat și au cerut autonomia regiunilor etnic rusești. În cadrul unui referendum, Crimeea a votat cu o majoritate covârșitoare pentru a se alătura Rusiei.

Obama, Biden și echipa lor au înarmat guvernul de după lovitura de stat pentru a ataca regiunile etnic rusești, crezând că acesta va fi sfârșitul. Însă regiunile au rezistat. Ucraina și regiunile separatiste au semnat Acordurile de la Minsk pentru a pune capăt luptelor și pentru a acorda autonomie constituțională Donbasului etnic rusesc. Acordul Minsk II a fost susținut de Consiliul de Securitate al ONU, dar SUA au convenit în privat cu guvernul ucrainean că este în regulă să îl ignore.

În 2021, după 7 ani de lupte și peste 14.000 de morți în Donbas, Putin i-a cerut președintelui nou ales Biden să oprească extinderea NATO și să se angajeze în negocieri cu Rusia cu privire la acordurile de securitate reciprocă. Biden a respins apelul lui Putin de a pune capăt gambitului de extindere a NATO către Ucraina.

În februarie 2022, Putin a lansat invazia Operațiunii Militare Speciale (OMS) pentru a împinge Ucraina la masa negocierilor. Președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky, a cerut imediat negocieri bazate pe neutralitatea Ucrainei. În decurs de o lună, s-a ajuns la un acord-cadru pentru a pune capăt luptelor între Ucraina și Rusia, bazat pe neutralitatea Ucrainei și pe încetarea extinderii NATO în Ucraina. Biden a intervenit pentru a opri acordul, SUA informându-l pe Zelensky că americanii nu vor susține neutralitatea.

Biden și echipa aveau încă mai multe trucuri eșuate în mânecă. Ei credeau cu tărie că sancțiunile financiare americane – înghețarea activelor Rusiei și eliminarea acesteia din sistemul bancar SWIFT – vor paraliza economia rusă și îl vor determina pe Putin să cedeze. De fapt, ei se așteptau ca criza economică care ar fi urmat să îl răstoarne pe Putin. Bineînțeles, nu s-a întâmplat așa ceva.

Apoi s-au așteptat ca armamentul NATO să învingă Rusia pe câmpul de luptă. Nici asta nu s-a întâmplat. Apoi s-au așteptat ca mult trâmbițata „contraofensivă” a Ucrainei din vara anului 2023, susținută de planificatorii Pentagonului și ai CIA, să învingă Rusia. În schimb, Ucraina a pierdut sute de mii de soldați morți și răniți – echipamentul său militar a fost distrus.

Întregul război, inclusiv pierderea teritoriului ucrainean, sutele de mii de victime ucrainene și risipa totală a peste 100 de miliarde de dolari din banii contribuabililor americani (până în prezent) ar fi putut fi evitate cu ușurință.

Acum, Biden și Schumer vor să arunce mai multe vieți ucrainene și mai multe zeci de miliarde de dolari în acest eșec flagrant. Ei vor să o facă printr-un vot în grabă, fără nicio supraveghere din partea Congresului, cu atât mai puțin a publicului, fără audieri și fără nicio strategie. Adevărul este că ei vor să-l salveze pe Biden de rușinea unui deceniu de complot pueril și eșuat, cel puțin până la alegerile din noiembrie.

Rămâne un singur răspuns pentru securitatea Ucrainei: diplomația și neutralitatea. Această soluție nu costă vieți sau bani. A fost alegerea Ucrainei înainte de lovitura de stat din 2014 și din nou în 2022, până când a fost oprită de Biden. Este calea pe care Biden și democrații din Senat încă refuză să o urmeze.