Punctele cheie din discursul șefului de la Kremlin

Interviul cu Putin se îndreaptă spre 200 de milioane de vizualizări doar pe pagina de Twitter a lui Tucker Carlson. Ar fi un moment bun pentru o privire critică asupra dialogului, la 24 de ore de la publicarea variantei în limba română.

Trei chestiuni mi-au atras atenția în mod deosebit: 1) lecția de istorie; 2) încercările Rusiei de a participa la sistemul de securitate globală alături de NATO; 3) predicțiile lui Putin legate de o lume ”stabilă, durabilă și previzibilă”.

Tucker a evitat întrebările dure, însă din discuție nu a reieșit că secretarul de presă Peskov ar fi primit, din timp, lista cu subiectele ce urmau a fi abordate. E clar că președintele rus și-a pregătit temeinic lecția de istorie și ar fi recitat-o în orice condiții, indiferent de abordarea lui Tucker. Pe de altă parte, informațiile au fost multe și greu de combătut în timpul interviului. Tocmai de aceea Putin i-a înmânat lui Tucker o mapă cu documente ”din arhive”. Documentele ar fi trebuit să aducă un plus de credibilitate, pentru că altfel e greu de crezut că echipa lui Tucker le va studia în amănunt și va reveni, cândva, cu precizări.

Fără să arunc un ochi pe respectivele ”probe”, am totuși unele dubii cu privire la autenticitea informațiilor furnizate de Putin. Explicație e simplă: Kremlinul insistă de la începutul războiului, în mod hilar, să afirme că moldovenii sunt diferiți de români. Sunt alt popor. La fel, limba moldovenească ar fi diferită de limba română. Un fals grosolan, inutil, care duce în derizoriu orice încercare a președintelui Putin de a arăta adevărata istorie a relațiilor ruso-ucrainene. În rest, vorbim despre povești de adormit copiii. Europa e plină de țări care jinduiesc la teritoriile vecinilor, iar unele au mape întregi cu documente de arhivă sută la sută autentice.

Punctul doi: de ce Statele Unite au respins încercările Rusiei de a face parte din sistemul de securitate european/global? Putin a oferit două posibile argumente. Primul ar fi aroganța binecunoscută a Washingtonului, iar al doilea perpetuarea în posturi-cheie din serviciile de securitate a unor ofițeri americani care s-au format profesional în timpul războiului rece, când URSS era inamicul nr. 1. O apropiere de Rusia i-ar fi scos din joc, i-ar fi făcut inutili, cu tot cu planurile lor geniale de distrugere a inamicului.

Pe de altă parte, chiar dacă Putin nu a amintit, fără un dușman de moarte industria de război devine irelevantă. Pentagonul, CIA și alte agenții similare își pierd mult din influență. Alianțe ca NATO riscă să colapseze, ca în perioada în care Macron vorbea despre moartea clinică a organizației transatlantice.

Un dușman puternic, nemilos, amenințător la adresa ”stabilității și securității globale”, polarizează accentuat opinia publică. Coalizează statele, îi armonizează pe autocrați și pe dictatori într-o structură alternativă de putere, ca BRICS, capabilă să ofere motive serioase pentru întărirea instituțiilor de forță din zona G7, alimentarea la maxim a industriei de război și restricționarea libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Putin, în interviul cu Tucker: ”Ați spus că lumea se rupe în două emisfere. Un creier uman este împărțit în două emisfere. Cel puțin una dintre ele este responsabilă pentru un tip de activități. Cealaltă se ocupă mai mult de creativitate și așa mai departe. Dar este totuși unul și același cap. Lumea ar trebui să fie un singur întreg. Securitatea ar trebui să fie împărtășită și nu destinată miliardului de aur. Acesta este singurul scenariu în care lumea ar putea fi stabilă, durabilă și previzibilă. Până atunci, atâta timp cât capul este împărțit în două părți, este o boală, o reacție adversă gravă.”

”Lumea ar trebui să fie un singur întreg” – Este un extras esențial, care spune fără echivoc că cele două emisfere se vor reuni la un moment dat și astfel lumea va înceta să mai fie bolnavă. Pentru că, nu-i așa, chiar și un război rece are un final.