Demiterea lui Zalujnîi și preluarea efortului de război

Telenovela cu demiterea generalului Zalujnîi, foarte popular printre ucraineni, continuă cu știrea potrivit căreia comandantul suprem Joe Biden a fost informat despre iminenta decapitare.

Nici nu se putea altfel. În fond, tot ce ține de războiul din Ucraina trece prin filtrul Pentagonului și al Casei Albe.

Oficial, jurnaliștii mainstream pretind că există ”neînțelegeri” între Zelensky și Zalujnîi cu privire la tactica trupelor ucrainene în viitorul apropiat. Generalul spune într-un interviu pentru CNN că ar avea nevoie rapid de încă 500 de mii de soldați și tehnică militară de ultimă oră, în timp ce președintele îl contrazice în privința mobilizării tinerilor de 18-27 de ani.

A crede că Zelensky, un actor de comedie specialist în recitaluri de pian, se pricepe la tactici de război, este ca și cum ai crede că Joe Biden poate să participe la un maraton și altfel decât întins pe o targă purtată de patru agenți ai Secret Service. Fără îndoială, demiterea lui Zalujnîi este o decizie a Pentagonului pusă în cârca lui Zelensky pentru evitarea unui mega-scandal. Înlăturarea eroului național din prima linie, mult mai simpatizat decât președintele, la cererea expresă a Casei Albe, ar fi spulberat imediat încrederea ucrainenilor în ”partenerii strategici” de peste ocean.

Nici nu prea contează cine va veni în locul lui Zalujnîi. Există puține variante de luat în calcul. Cel mai probabil, următorul șef al armatei ucraineine va avea profilul generalului Ciucă – adică un specialist îndeajuns de capabil încât să poată traduce rapid instrucțiunile venite de la Pentagon.

Trupele lui Zelensky sunt conduse din birourile de la Londra și Washington, iar implicarea președintelui-actor este una minimală, pur simbolică.

În plină ofensivă rusă, Kiril Budanov (38), o altă vedetă a forțelor ucrainene, ne anunță foarte sigur pe el că în primăvară trupele Kremlinului vor obosi, iar Kievul va prelua din nou inițiativa pe câmpul de luptă. Până atunci, continuă atacurile răzlețe ale unor comandouri în Crimeea și în alte zone din Rusia, dar și în Marea Neagră – asupra unor vase de război de catogoria a doua.

Pe acest fundal de incertitudine, haos și jocuri de culise, starea de spirit a europenilor (copleșiți deja de scăderea abruptă a nivelului de trai) a primit încă o lovitură din senin. Ca la un semn, o serie de generali din mai multe state pretind că trebuie să ne pregătim de război cu rușii într-o perspectivă de doi până la cinci ani.

Propaganda în direcția confruntării directe va avea un impact similar celui din timpul Războiului Rece: o cursă și mai nebună a înarmării, din care industriile de armament vor câștiga sume amețitoare. Dolarii adunați de Big Pharma în pandemie vor părea bani de țigări. Simultan, statele se vor îndatora până la sufocare și cedarea totală a suveranității, odată cu cu scăderea în continuare a nivelului de trai.

De cealaltă parte, mulți ruși sunt exasperați de reacția foarte moale a Moscovei față de repetatele încălcări ale liniilor roșii de către occidentul colectiv. Ei se întreabă de ce nu sunt atacate obiective strategice ale NATO implicate direct în război, din moment ce Kremlinul pretinde că adevăratul dușman este alianța transatlantică (aka SUA) și nu Ucraina. În fond, până și forțele armate yemenite par să manifeste mai mult curaj, după ce au amenințat că vor tăia cablurile de internet de sub Marea Roșie dacă SUA și Marea Britanie vor continua să bombardeze ținte din Yemen.

Moscova nu își ascunde lipsa de precipitare specifică jucătorilor de șah, în așteptarea revenirii lui Trump la Casa Albă. Însă e posibil ca pe de o parte Trump să-și nuanțeze poziția cu privire la obținerea păcii în 24 de ore, iar pe de altă parte Europa să preia, cu un entuziasm sinucigaș, tot efortul de război. Cu consecințele de rigoare.