Semne de întrebare despre atacul din Iordania

Există o mulțime de speculații nebunești și dezinformări care circulă prin blogosferă cu privire la bombardarea unei baze americane din Iordania. Voi încerca să vă ajut să înțelegeți ceea ce știm și ceea ce nu știm.

Care a fost scopul bazei? Tower 22 este unul dintre principalele puncte de intrare pentru personalul militar american trimis la bazele din Siria. Este un centru de personal și logistică. Gândiți-vă la asta. Cum ajunge acolo personalul militar american de la bazele din Siria, precum Al Tanf? Nu se parașutează și nu există aerodromuri sigure. În schimb, forțele americane zboară în Iordania și aterizează pe unul sau mai multe dintre cele șapte aerodromuri militare iordaniene principale:

Baza aeriană Regele Abdullah I[23]Aeroportul civil Amman Marka, Amman, Iordania

Baza aeriană Regele Abdullah al II-lea[23] Al Ghabawi, Iordania

Baza aeriană Zarqa[23]Sahel Nassab, Zarqa, Iordania

Baza aeriană Regele Hussein[23] Mafraq, Iordania

Baza aeriană Muwaffaq Salti[23] Azraq, Zarqa, Iordania

Baza aeriană Prince Hassan[23]

Baza aeriană Rweished[23]

Baza aeriană Rweished este cea mai apropiată de baza Tower 22. Odată ce forțele americane destinate Siriei ajung în Iordania, ele sunt transportate, cel mai probabil cu elicopterul, la baza americană de la Tower 22. De acolo sunt cel mai probabil transportate în Siria cu elicopterul sau cu un transportor blindat de trupe.

De ce Iordania? Unul dintre vechii și dragii mei prieteni mi-a amintit următoarele:

Larry, uiți relația ”specială” (și multiplele prietenii personale de lungă durată) pe care regele Abdullah o are cu numeroși cetățeni americani. De fapt, el vorbește engleza mai bine decât araba. A urmat mai multe școli militare americane aici (cum ar fi Naval War College) și a absolvit Georgetown în anii ’80. Din punct de vedere militar, el este o afacere reală – nu un tigru de hârtie.

Nu-i un secret că regele Abdullah este apropiat de Statele Unite. Totuși, relația vine cu o potențială responsabilitate. Ultimul lucru pe care regele Abdullah îl dorește este ca lumea să se concentreze asupra faptului că Iordania ajută Statele Unite să desfășoare ceea ce sunt, în esență, operațiuni de protecție a petrolului în Siria. Operațiuni ilegale. Iar o mare parte din petrol ajunge în Israel.

Vreau să vă reamintesc acest articol din aprilie 2023. Deși se concentrează pe petrolul produs în regiunea kurdă din Irak, nu înseamnă că forțele americane din locuri mai la sud și mai la vest nu dau și ele o mână de ajutor pentru a se asigura că Israelul are o aprovizionare constantă cu petrol:

În ultimul deceniu, una dintre principalele surse de țiței ale Israelului a fost Irakul. În ciuda lipsei de recunoaștere diplomatică din partea Bagdadului și a anilor de tensiuni cu Ankara, Israelul a fost unul dintre principalii cumpărători pentru livrările de petrol pe care regiunea Kurdistan din Irak le pompează prin sudul Turciei către portul mediteranean Ceyhan. La rândul său, producerea și vânzarea acestui petrol a ajutat KRI să își mențină autonomia parțială față de guvernul federal irakian.

Comerțul cu petrol al Israelului cu KRI a avut succes în mare parte datorită prețurilor favorabile. Kurzii și-au vândut petrolul cu o reducere în comparație cu prețurile predominante ale altor tipuri de petrol irakian, ceea ce a permis comercianților implicați să mențină marje avantajoase. În trecut, aceste livrări acopereau o parte semnificativă a nevoilor energetice interne ale Israelului, dar situația s-a schimbat odată ce țara a început să își dezvolte rezervele de gaze naturale offshore, folosite atât pentru producerea de energie electrică, cât și pentru exportul către Egipt și Iordania.

Ca urmare, Israelul a reexportat o parte din țițeiul KRI în străinătate. După ce sunt expediate de la Ceyhan, o parte din livrări sunt procesate la rafinăriile din Haifa și Ashdod, în timp ce altele sunt descărcate la sud de Ashkelon, pe Marea Mediterană, și pompate prin conducte în toată țara până în portul Eilat de la Marea Roșie. De acolo, sunt expediate către clienți din Asia, inclusiv rafinării din China și Taiwan. (Această conductă datează de dinainte de revoluția iraniană din 1979, când șahul a furnizat petrol Israelului; de atunci, fluxul său a fost inversat și este acum operat de Europe Asia Pipeline Company, sau EAPC).

Misiunea SUA în Siria are prea puțin de-a face cu lupta și distrugerea ISIS, o organizație extremistă de inspirație sunnită. Iată care este linia partidului:

Turnul 22, situat în nord-estul Iordaniei, ”a crescut de atunci pentru a putea susține extinderea misiunilor și desfășurarea operațiunilor din ultimii 10 ani”, a declarat Abrams despre postul care a devenit acum un important centru logistic pentru cei 900 de soldați americani aflați încă în Siria în misiunea de a preveni o revenire a luptătorilor Statului Islamic.

Vorbim, practic, din punctul meu de vedere, despre un pretext. Adevăratul scop, cred eu, este destabilizarea guvernului sirian și menținerea controlului american asupra resurselor petroliere siriene. Forțele americane sunt, de asemenea, în măsură să monitorizeze și să desfășoare operațiuni militare împotriva triburilor șiite care au legături cu Iranul.

Încă nu cunoaștem detalii despre cum a fost livrată bomba și despre mărimea explozibilului. Dar a fost suficient de mare pentru a ucide trei persoane și a răni 47. Am auzit rapoarte contradictorii. Unii spun că a lovit dormitoarele personalului militar desfășurat în acea bază. Alții sugerează că a lovit sala de mese. Pentagonul și CENTCOM au fost ciudat de timizi și nu au anunțat când a avut loc atacul. Dacă a fost după ora 21:00, ora Siriei, atunci este foarte puțin probabil ca trupele să fi fost în sala de mese.

Am văzut că unii au sugerat că cele trei victime – Spc. Kennedy L. Sanders, Spc. Breonna A. Moffett și Sgt. William J. Rivers – toți membri ai Companiei 718 de geniu, cu baza la Fort Moore, Georgia – erau de la CIA. Un nonsens total. Acești oameni făceau parte dintr-o unitate însărcinată cu construirea și întreținerea infrastructurii la avanpostul Tower 22.

Foto – De la stânga la dreapta, Sanders, Moffet și Rivers

Iată încă un lucru pe care îl știm – aceasta nu a fost o operațiune iraniană. Pentagonul a emis o declarație atent formulată în care spune că grupul responsabil este ”susținut de Iran”. Dacă Statele Unite ar avea dovezi reale care să implice Iranul în atac, informația ar fi difuzată cu voce tare și pe scară largă. Faptul că administrația Biden tace cu privire la orice dovadă specifică vă spune că SUA încă se străduiește să găsească dovada clară.

Având în vedere mijloacele tehnice de informații ale SUA din regiune – în special ISR – nu există nicio îndoială că SUA au identificat cu precizie locul în care a fost lansată bomba/racheta. Anticipez că aceasta va fi prima țintă lovită în cadrul represaliilor așteptate ale SUA.

Deci, ce a fost? Ce a lovit baza? Un prieten bine informat a opinat:

A fost fie o rachetă iraniană, fie un caz de incompetență/neglijență GRAVĂ din partea noastră și astfel am fost prinși cu pantalonii în vine. Dacă vorbim doar despre o dronă de atac Shahed de rahat care a reușit să treacă de toate sistemele noastre pentru că aveam niște cretini la panoul de control al Patriot, atunci suntem cu adevărat în faza târzie a declinului unui imperiu.

Dacă a fost o Shahed 136, atunci acest lucru ridică o serie de întrebări tulburătoare – Cum a reușit să evite detectarea radarului? Au fost sistemele de apărare aeriană deservite corespunzător, de personal instruit și competent? Încă aștept răspunsuri.