Forumul Economic Mondial – von der Leyen și Milei arată calea

Un comentariu de Ernst Wolff (Germania)

Lumea de astăzi este dominată de cel mai puternic cartel din istoria omenirii. Acesta este format din cei mai mari administratori de active de pe Wall Street și din giganții IT din Silicon Valley.

După cum am aflat în ultimii trei ani și jumătate, în special în contextul crizei din domeniul sănătății, complexul digital-financiar a subjugat în prezent aproape toate guvernele din lume.

A fost ajutat de numeroase organizații internaționale puternice, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Organizația Mondială a Sănătății și Forumul Economic Mondial, pe care le-a transformat în instrumente ale agendei sale.

Cu toate acestea, de ceva timp, atât complexul financiar-digital, cât și organizațiile pe care le controlează se confruntă cu două probleme majore:

În primul rând, sistemul monetar în care trăim de câteva sute de ani este iremediabil stricat din cauza deceniilor de manipulare și trebuie înlocuit cu unul nou. În al doilea rând, piața globală a forței de muncă se confruntă cu cea mai mare prăbușire din istoria sa din cauza progresului rapid al inteligenței artificiale.

Ambele probleme pun în pericol structurile sociale globale și, prin urmare, pun în mod fundamental sub semnul întrebării relațiile de putere existente.

Cum reacționează cartelul de la putere la această situație? Foarte simplu: prin înăsprirea drastică a ritmului la toate nivelurile. Din martie 2020, am văzut o minoritate minusculă care ne privează de drepturile noastre într-un mod fără precedent, reducându-ne nivelul de trai și jefuind fără milă sistemul monetar intrat în faza finală.

Cei responsabili au folosit mai întâi o boală și apoi schimbările climatice ca scuză pentru intensificare. Cu toate acestea, ambele narațiuni nu mai reușesc acum să rezoneze cu segmente largi ale populației.

În mod natural, s-a creat astfel o amenințare uriașă pentru elită, prin pierdere credibilității și mai ales prin pierderea controlului.

Pentru a preveni pierderea de control și pentru a rămâne la putere, elita conducătoare are o singură opțiune în situația actuală: trebuie să strângă și mai mult frâiele, să elimine orice rezistență la măsurile sale și să folosească toate mijloacele economice, politice și mediatice disponibile în acest scop.

Două discursuri ținute la reuniunea anuală a WEF de la Davos ne arată în mod concret cum va fi viitorul.

Primul a fost rostit de Ursula von der Leyen. Președinta Comisiei Europene, membră de lungă durată a Consiliului WEF, a declarat la Davos:

”Pentru comunitatea globală de afaceri, cea mai mare preocupare în următorii doi ani nu este conflictul sau clima, ci dezinformarea”.

Cu alte cuvinte, obiectivul principal va fi cenzurarea opiniilor care se abat de la curentul dominant, pentru a elimina orice fel de critică a măsurilor planificate. UE a creat deja cadrul juridic. Legea privind serviciile digitale, care vizează o mai bună protecție a consumatorilor online împotriva dezinformării și a discursului instigator la ură, a fost lansată în octombrie 2022.

O altă indicație a ceea ce lumea se poate aștepta în viitorul apropiat a fost oferită de apariția președintelui argentinian nou ales, Javier Milei.

Pentru a interpreta în mod corespunzător discursul său, trebuie să știți următoarele: În 2018, Argentina a contractat cel mai mare împrumut acordat vreodată de FMI, în valoare totală de 57 de miliarde de dolari, din care 44 de miliarde trebuie rambursate și astăzi.

O astfel de datorie are, în mod natural, consecințe, deoarece FMI nu numai că percepe dobânzi, ci leagă aceste împrumuturi de condiții stricte. FMI le spune țărilor beneficiare exact unde trebuie să facă economii sau să crească prețurile, unde trebuie să majoreze taxele și impozitele și ce condiții suplimentare trebuie să îndeplinească. Cu alte cuvinte, FMI răpește suveranitatea financiară a țărilor beneficiare.

Pentru Argentina, asta a însemnat în ultimii ani că politica monetară a Argentinei nu a fost stabilită la Buenos Aires, ci la Washington, în sala de ședințe a FMI. Și toate măsurile ordonate nu au fost în beneficiul poporului argentinian, ci doar al FMI controlat de SUA și al forțelor pe care acesta le favorizează.

Dar ce a făcut Javier Milei pe 10 ianuarie – cu exact 8 zile înainte de apariția sa la Davos? Oare autoproclamatul anarho-capitalist a sfidat cu drujba în mână dictaturile FMI? Categoric nu. Dimpotrivă: el s-a supus complet și fără rezerve FMI – la fel ca predecesorii, pe care i-a criticat în termenii cei mai duri – ca un câine care se târăște în fața stăpânului său.

Cu sprijinul noului ministru al economiei și al șefului Băncii Centrale – pe care, de fapt, a vrut să o arunce în aer – Milei a fost de acord să elibereze o nouă tranșă din împrumutul actual, în valoare totală de 4,7 miliarde de dolari, renunțând astfel complet la autonomia asupra politicii financiare și economice a Argentinei pe durata propriului său mandat.

Mai banal spus: nu Javier Milei, ci FMI va decide asupra finanțelor publice ale Argentinei în următorii ani – și, având în vedere povara enormă a datoriei, asta nu înseamnă altceva decât că populației argentiniene îi va fi impus cel mai dur program de austeritate de până acum din întreaga Americă de Sud.

Faptul că un om care, la scurt timp după ce a fost ales președinte, își subordonează propria națiune unei organizații controlate din străinătate, renunțând astfel la orice autodeterminare – faptul că unui astfel de om i s-a permis să apară la Davos și să se prezinte ca un campion radical al libertății financiare – nu ar trebui să fie considerat o adevărată satiră.

Totul a fost cu siguranță atent planificat și pus în scenă de către organizatorii reuniunii:  A fost menit să arate publicului internațional – împreună cu discursul Ursulei von der Leyen – încotro ne îndreptăm în perioada următoare:

În timp ce criticii sunt supuși unei cenzuri dure sub pretextul luptei cu dezinformarea, atunci când vine vorba de propriile politici se mizează tocmai pe această inducere în eroare a publicului, acum complet nerușinată. Și cu aroganța obișnuită ei se bazează pe faptul că majoritatea oamenilor nu sunt capabili să vadă jocul mizerabil.