Un lider, o idee

Ungaria, o țară cu 10 milioane de locuitori plus câteva milioane cu dublă cetățenie, aflați în afara granițelor, este principalul obstacol (și din păcate singurul, dacă excludem Slovacia, mai puțin vizibilă) în calea unanimității din Consiliul European. O unanimitate care seamănă ca două picături de apă cu autocrațiile atât de blamate de către occidentul ”superior moral”.

La alegerile parlamentare din 2022, FIDESZ, partidul lui Viktor Orban, a obținut 54% din voturi. O victorie detașată, clară, ținând cont că următorul partid s-a situat undeva în jurul procentului de 10 la sută. Iar tendința de vot se menține și în prezent, după doi ani de guvernare și nenumărate piedici puse de Bruxelles și Washington.

Ungaria nu se rezumă la Viktor Orban. Este o stare de spirit. O majoritate clară vede cu totul alt drum pentru Europa. Și îl vede argumentat, așezat, logic, în spiritul rădăcinilor creștine ale continentului. Fără isterii, victimizări sau ”extremisme”. Atenție, nu vorbim despre niște oameni rătăciți, izolați de lumea occidentală și cu capacitate de discernământ diminuată. Vorbim despre oameni civilizați, educați, bine informați. Cine a trecut măcar 24 de ore prin Ungaria a văzut realitatea cu ochiul liber.

După 45 de ani de comunism, Ungaria și-a creat anticorpi puternici împotriva dictaturilor de orice natură. Restul e doar minciună și propagandă liberală.

În timp ce Congresul american s-a blocat în negocierile pentru pachetul de peste 60 de miliarde de dolari destinat Ucrainei, Consiliul European se va întruni săptămâna viitoare în ideea de a vota ajutorul de 50 de miliarde de euro promis de Ursula von der Leyen. Ca și în cazul votului legat de deschiderea negocierilor de aderare cu Kievul, singurul obstacol rămâne Ungaria. Iar de aici încep amenințările, șantajul, pârghiile văzute și nevăzute pentru înduplecarea lui Viktor Orban. O țară mică din inima Europei are tupeul și obrăznicia de a se opune curentului majoritar, aproape cvasiunanim. Cu argumente solide, desigur, dar ce mai contează?

Oricum am privi ”cazul Ungaria”, pedepsirea vecinilor pentru că promovează o politică diferită, conservatoare, este un mare și incalificabil abuz. Bla-bla-urile cu nerespectarea statului de drept nu mai prind nici măcar în cazul analfabeților funcționali. Pe scurt, Ungaria vrea o Europă de state suverane, în timp ce birocrații de la Bruxelles mizează pe o și mai mare concentrare a puterii într-un singur pumn. O concentrare care nici măcar nu vine în folosul europenilor, ci în primul rând al globaliștilor de la Casa Albă.

Regimul Orban a fost pedepsit abuziv, în cel mai pur stil autocrat, prin blocarea celor 22 de miliarde de euro din PNRR-ul alocat Ungariei. Compromisul de la ultimul Consiliu European, cu votul dedicat demarării negocierilor de aderare a Ucrainei (negocieri strict necesare pentru justificarea sumelor imense dirijate spre Kiev), i-a permis Ungariei să beneficieze de 10 miliarde de euro din suma totală ce ar trebui să-i revină. Săptămâna viitoare Viktor Orban va încerca, cel mai probabil, să obțină și restul de bani luați cu japca de birocrații de la Bruxelles.

Maghiarii sunt mândri de liderul lor. Au și de ce.

Pentru a nu risca dezintegrarea la un moment dat, Europa trebuie să se unească în jurul valorilor conservatoare. Și asta se va întâmpla doar atunci când peste 50 la sută dintre europeni vor vorbi aceeași limbă ca Viktor Orban.