Stimularea strategică a dezastrului, stil WEF

Așa cum se prezintă lucrurile pe frontul din Ucraina, dar și în Orientul Mijlociu, o acțiune provocatoare a protagoniștilor aflați sub presiune, o eroare de calcul sau chiar punerea în aplicare a unui plan criminal schițat în detaliu – toate au capacitatea de a declanșa Al Treilea Război Mondial.

Este incredibil cu câtă lejeritate vorbesc unii analiști, politicieni și chiar generali despre posibilitatea ca trupe NATO să intervină în Ucraina, în sprijinul regimului Zelensky. Cele mai recente știri alarmiste despre iminența unui război în Suedia ar putea fi un simplu foc de paie. Însă la fel de bine ar putea avea la bază informații solide venite pe filiera serviciilor secrete de la Stockholm.

Până acum s-a vorbit despre următorul război mondial doar în termenii unei Apocalipse nucleare. Există, însă, ceva și mai înfricoșător. O moarte lentă, cauzată de un conflict hibrid, atât cu arme convenționale, cât și cu bombe/rachete nucleare.

Să ne imaginăm prima zi a conflagrației. O simulare pe calculator, așa cum obișnuiesc elitele de la Davos înaintea unei pandemii Covid, spre exemplu. În primul rând, trebuie subliniat că nu va conta absolut deloc CINE și DE CE va provoca escaladarea. Oricum propaganda va distorsiona adevărul, ca și până acum, pentru a capta sprijinul populației.

Alianțele sunt deja creionate. Primul pas important după incidentul declanșator va fi lansarea unui atac nuclear asupra unui oraș important din Rusia, Statele Unite sau Europa – depinde cine își asumă responsabilitatea de a crea o astfel de presiune. Să presupunem că în această fază vor fi distruse complet câteva metropole: Sankt Petersburg, Chicago, Hamburg, Toulouse.

Șocul primului val, relatat de mass-media, va fi suficient de puternic încât telefoanele roșii să zbârnâie între comandamentele militare, în vederea unui ”time-out” salvator. Alternativa ar echivala cu distrugerea planetei.

Influensării războinici, politicienii și jurnaliștii arondați guvernelor, vor cere răzbunare. Vor vrea ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Vor număra morții și răniții și vor concluziona, rapid, că ”nu este echitabil”. De ce partea adversă are mai puține victime? Îi putem lăsa să câștige? Niciodată! Să mai tragem niște rachete nucleare, să mai radem câteva orașe de pe fața pământului.

Până se mai calmează spiritele, conflictul continuă dezlănțuit cu bombe și rachete convenționale. Sunt atacate baze militare, porturi, centre de comandă și așa mai departe. În occident rețeaua de internet nu mai funcționează. Cablurile subacvatice au fost distruse.

Odată cu întreruperea internetului, băncile pică, se creează o stare de haos. Nimeni nu mai știe ce se întâmplă cu adevărat decât din surse oficiale, guvernamentale. Disidenții, indisciplinații, sunt arestați. Se declară stare de necesitate/război, iar tinerii sunt trimiși pe front. Ministerul Sănătății împarte pastile cu iod, iar de teama unor atacuri nucleare oamenii își părăsesc casele în grabă și se retrag în zonele rurale, mai slab populate.

Reușesc să aibă o pâine albă pe masă doar cei implicați direct în industria de război și o parte din funcționarii publici. Economiile se prăbușesc. Zilnic apar știri despre noi atacuri cu bombe nucleare tactice, mai puțin devastatoare decât cele cu rachete strategice intercontinentale.

Întreaga lume se află pe muchie de cuțit, dar ce contează? Există un vinovat și există un obiectiv de atins.

Niciodată nu s-a vorbit cu atâta lejeritate, cu atâta inconștiență vecină cu nebunia, despre iminența unui război global catastrofal. Parcă unii filantropi malefici și-ar simți sfârșitul foarte aproape și țin cu tot dinadinsul să ne tragă și pe noi în cazanul cu smoală.