Un punct de vedere de Norbert Häring (Germania)

Există un Centru European de Jurnalism, finanțat în mare parte de corporațiile IT și financiare americane și de fundațiile acestora, precum și de UE, care sponsorizează jurnalismul aliniat. Unul dintre programe se numește Solutions Journalism Accelerator și este plătit de Fundația Bill & Melinda Gates, care joacă, de asemenea, un rol-cheie în Alianța anti-cash ”Better Than Cash”. Revista Brand Eins a avut un lung articol anti-cash în India sponsorizat de acest program.

Pentru a da startul anului, revista Brand Eins a publicat un lung reportaj despre India, o piesă de ”jurnalism axat pe soluții”. Echipa editorială a primit bani pentru acest articol din partea programului Solutions Journalism Accelerator, un fond de dezvoltare a jurnalismului finanțat de Fundația Bill și Melinda Gates a fondatorului Microsoft și a soției sale divorțate.

Programul este integrat în Centrul European de Jurnalism, sponsorizat tot de Fundația Gates. Printre donatori se numără și Google News Initiative, Meta Journalism Project și YouTube, Project Syndicate și Open Society Foundations ale oligarhului financiar George Soros, precum și Comisia Europeană și guvernul olandez.

Cu alte cuvinte, giganții IT din SUA, sectorul financiar american, UE și un guvern promovează un jurnalism pe care ei înșiși ar prefera să nu-l mai menționeze cu cuvântul ”acceptabil”.

Acest lucru este cu siguranță valabil pentru raportul sponsorizat de Gates despre India, realizat de Brand Eins. Articolul spune că progresul înseamnă eliminarea numerarului, incluziunea financiară și identitatea digitală. Citez:

”Și cum rămâne cu progresul? Cine mai lucrează și astăzi ca străbunicul său? Cine știe să citească puțină hindi și deloc engleză și câștigă atât de puțin încât Fiscul îl lasă în pace? Progresul se află în buzunarul său din spate. Oricine îi plătește șase rupii (șapte cenți) pentru a călca o cămașă nu-i mai înmânează o bancnotă, ci scanează cu telefonul mobil un cod de bare de pe telefonul lui Kanojia. Carnetul său bine uzat, unde până de curând își nota minuțios sumele datorate clienților care veneau la el cu bancnote prea mari, a fost aruncat. Acum, banii ajung întotdeauna în câteva secunde. Fiecare vânzător de ceai din gară, fiecare vânzător de ceapă de pe marginea drumului își reglează acum conturile în acest mod. Este ca și cum o țară întreagă ar fi schimbat pur și simplu comutatorul de la analogic la digital. Banii lichizi și-au pierdut sensul. Indiferent pe cine întâlnim în călătoriile noastre prin țară, aproape toată lumea și-a înlocuit portofelul cu telefonul mobil. Bancomatele nu mai atrag mulțimile, ci doar praful. Banii lichizi par la fel de practici aici ca o casetă VHS cu o linie fixă. Este una dintre marile răsturnări de situație despre care vorbim în acest serial.”

Reportajul a fost realizat în metropola financiară și economică Mumbai. Cu toate acestea, el pretinde că observațiile privind plățile digitale pot fi extinse la întreaga țară, ceea ce este total incorect.

Pasajul citat și cea mai mare parte a textului care urmează ar fi putut fi preluate dintr-o broșură publicată de Fundația Gates. ONG-ul nu numai că a finanțat articolul, dar este, de asemenea, membru fondator al Better Than Cash Alliance. Această alianță formată (inițial) din industria IT, sectorul financiar și guvernul SUA are ca scop înlocuirea numerarului la nivel mondial cu servicii financiare digitale furnizate de corporații. Incluziunea financiară este cuvântul cheie.

Gates și ceilalți membri fondatori ai alianței au fost, de asemenea, puternic implicați în crearea mega-bazei de date biometrice indiene Aadhaar, oroarea absolută a tuturor celor care se ocupă de protecția datelor. Această bază de date digitală biometrică a tuturor indienilor este lăudată pe larg în articol, pretinzând că este baza pentru tot ceea ce merge în direcția bună în India.

Reacția nenumăraților indieni ale căror nume sau caracteristici biometrice nu sunt recunoscute este tratată într-o frază laconică, la fel ca și pericolul pe care acest instrument îl reprezintă în mâinile unui guvern autocrat și, cel puțin într-o anumită măsură, rasist, precum guvernul Modi. Dar ce semnificație mai au aceste observații atunci când o astfel de bază de date este asimilată cu digitalizarea și digitalizarea cu progresul? Cine vrea să se lipsească cu totul de progres? Nici măcar nuau fost menționate scurgerile constante de date, în care milioane și milioane de înregistrări sunt furate din baza de date Aadhaar și puse în vânzare, expunându-i pe cei afectați la riscul de furt de identitate.

Dezvăluirea îndoielnică

Brand Eins dezvăluie în partea de jos, în spatele unei lungi casete informative, că acest raport și seria de articole din care face parte au fost plătite indirect de Fundația Bill & Melinda Gates prin intermediul Centrului European de Jurnalism și al Solutions Journalism Accelerator. Apoi vine fraza dubioasă:

”Niciuna dintre aceste organizații nu are vreo influență asupra conținutului”.

Atât Centrul, cât și Accelreator se laudă cu ajutorul, resursele și rețelele pe care le pun la dispoziția jurnaliștilor finanțați, astfel încât aceștia să poată scrie articole bune. Din ceea ce am citit și cunoscând scena, aș fi extrem de surprins dacă articolul anti-cash nu ar avea un sprijin care să influențeze în vreun fel direcția reportajului.

Autorul își apără abordarea

Pe platforma Linkedin, Davor Hofbauer a criticat generalizarea între ”câteva cartiere din Mumbai” și restul țării, precum și pericolele digitalizării forțate și ale identificării biometrice, care au fost subexpuse în reportaj. Autorul Holger Fröhlich a replicat că în text se afirmă atât că identitatea digitală a ajutat mulți oameni săraci să devină mai prosperi, cât și că, în mâinile unui guvern din ce în ce mai represiv, poate fi un instrument puternic de opresiune și marginalizare.

În ceea ce privește posibila influență a Fundației Gates, acesta a scris:

”Dacă credeți că domnul Gates mi-a cerut să fac publicitate pentru digitalizare, supraestimați timpul său și influența mea. (…) Jurnalismul și-a primit întotdeauna banii de la terțe părți. În mod clasic, de la agenții de publicitate. Aceștia au și ei interesele lor. Sarcina jurnalismului este de a fi independent de respectivele interese. Și face asta prin separarea departamentelor de redacție și de publicitate. Pe măsură ce peisajul presei s-a schimbat, oamenii citesc mai puțin (plătit) și agenții de publicitate cheltuiesc mai puțini bani, avem nevoie de alte surse de venit. De exemplu, finanțarea de la fundații. Acolo se aplică aceleași principii jurnalistice. Să începi să te îndoiești aici este o decizie ciudată.”

Aș dori să obiectez: Dependența de agenții de publicitate este problematică, este adevărat. Dar există și separarea dintre departamentele de redacție și publicitate menționată de dl Fröhlich și, în special, clienții publicitari. Dacă se zvonește că separarea nu este menținută și că agenții de publicitate sunt capabili să influențeze reportajele, atunci se ivește un scandal foarte dăunător pentru reputația instituției media.

În cazul finanțării jurnalismului din partea Fundației Gates și a altor fundații și a Comisiei Europene, separarea sponsorilor și a editorilor nu este adesea nici măcar solicitată sau revendicată. Aceștia recurg la asigurarea foarte slabă că sunt atenți să nu fie influențați.

Guvernele, fundațiile și corporațiile știu foarte bine cum să influențeze jurnaliștii aflați sub presiunea timpului, cu ingrediente gata preparate. Ei fac acest lucru în mod sistematic, de exemplu, cu Centrele de presă științifică pe care le înmulțesc în întreaga lume pentru a alinia jurnalismul științific la subiecte controversate din punct de vedere politic.

Concluzie

Numeroasele programe prin care Comisia Europeană și guvernele, împreună cu corporații sau fundații apropiate de corporații, finanțează reportaje mediatice pe anumite subiecte sau le controlează cu resurse selecționate sunt o rețetă sigură pentru ruinarea credibilității mass-media, a UE și a guvernelor. Editorii ar trebui să se gândească de trei ori dacă merită. Funcționează pentru o vreme, dar poți păcăli aproape toți oamenii pentru o vreme și o parte din oameni tot timpul, dar nu toți oamenii tot timpul.