Dominique De Villepin: ”Ceea ce asigură pacea și securitatea este justiția, nu forța”

Un interviu despre Gaza cu Dominique De Villepin, fost prim-ministru al Franței, unul dintre cei mai buni diplomați pe care Occidentul l-a produs în ultimele decenii.

Dominique De Villepin: Guvernul israelian, Benjamin Netanyahu, a eșuat pe 7 octombrie și a eșuat de două ori. În primul rând, în capacitatea sa de a asigura protecția poporului israelian, permițând să aibă loc masacre care sunt o abominație. El poartă o responsabilitate directă pentru ceea ce s-a întâmplat. Iar al doilea eșec al său este acela de a fi încurajat o politică de ocupație și colonizare, care continuă în acest moment în Cisiordania și care constituie o altă amenințare pentru Israel dacă s-ar deschide un al doilea front în Cisiordania.

Forța nu asigură securitatea unui popor! Aceasta este ceea ce trebuie să înțeleagă astăzi toți israelienii. Și ceea ce rămâne important este că, începând cu 7 octombrie, alegerea guvernului israelian a fost aceea de a intensifica utilizarea forței. Știți, nici forța, nici răzbunarea nu asigură pacea și securitatea. Ceea ce asigură pacea și securitatea este justiția! Iar justiția nu este făcută astăzi.

Raționamentul guvernului israelian pentru bombardamentele care au loc astăzi este eronat, iar întreaga comunitate internațională poate vedea acest lucru. Principiul este următorul: ”țintim teroriștii și, din păcate, există și populații civile”, ceea ce în limbaj militar se numește eufemistic ”daune colaterale”. Trebuie să se înțeleagă că aceste daune colaterale nu sunt accidentale. Sunt perfect previzibile și pe deplin acceptate.

[Rep: ”Dar, încă o dată, responsabilitatea nu este exclusiv israeliană.”]

Dar, încă o dată, să nu ne mai întrebăm despre responsabilitate; să privim realitatea a ceea ce se întâmplă pe teren! Atribuirea de vină, permiteți-mi să vă spun, o vom lăsa pe seama istoricilor. Ceea ce vrem este să oprim aceste violențe, să oprim aceste masacre. Israelul se pune în pericol, chiar mai mult astăzi, cu acest tip de război și cu acest tip de lovituri.

Avem de-a face, în esență, cu o politică de răzbunare din partea guvernului Netanyahu. Israelul are dreptul la autoapărare, dar autoapărarea nu dă dreptul de a ucide fără discriminare populații civile. Atunci când vizați o ambulanță, vă puteți imagina întotdeauna că în una dintre ambulanțe se afla un terorist. Sau nu. Dar rezultatul este că mor copii și femei. Fiecare copil, fiecare femeie ucisă, înseamnă mai mulți teroriști. Prin urmare, obiectivul Israelului, ceea ce obține Israelul, este exact opusul a ceea ce își doresc. Așadar, este esențial astăzi să schimbăm această logică și să ne întoarcem la o strategie sănătoasă.

Ostaticii – trebuie făcut totul pentru a asigura eliberarea lor. Dar să nu uităm: poporul palestinian este, de asemenea, luat ostatic, de către Hamas și de către Israel. Iar Hamas, știm cu toții, nu-i pasă deloc de poporul palestinian. Așa că spuneți-i lui Hamas: ”nu vom ridica asediul, nu vom avea un armistițiu umanitar până când ostaticii nu vor fi eliberați”. Este un dialog al surzilor.

Benjamin Netanyahu duce un război și face totul pentru ca soluția politică să nu ajungă la masa discuțiilor. Și aici este momentul în care comunitatea internațională, Europa, Statele Unite, trebuie să-i spună lui Benjamin Netanyahu că acest război nu este acceptabil. Nu este acceptabil pentru că ne duce direct [la escaladare] – pentru că o putem vedea bine, de la Hamas ne vom muta la Iran, de la Iran ne vom muta la alte ținte, iar apoi intrăm în logica unei ciocniri a civilizațiilor. Când domnul Benjamin Netanyahu spune că de o parte este poporul luminii și de cealaltă parte poporul întunericului, putem vedea în ce fel de spirală intrăm.

Toate războaiele care au avut loc în ultimii douăzeci de ani sunt războaie care încep și nu se termină. Sunt conflicte înghețate. Știm cum să începem un război; nu știm cum să îl terminăm. Iar domnul Benjamin Netanyahu ar putea controla Gaza, dar nu ar schimba nimic. Vor continua să existe atacuri teroriste, israelienii vor continua să trăiască în frică. Trebuie să ieșim din asta. Al doilea motiv pentru care acesta este războiul de ieri ar fi faptul că războiul împotriva terorismului nu a fost câștigat nicăieri. Forța nu este răspunsul, încă o dată. Răzbunarea nu este răspunsul. Răspunsul este dreptatea, și asta este ceea ce cer toate popoarele lumii, toți cei care astăzi privesc ceea ce se întâmplă: dreptate.

Astăzi, direcția pe care trebuie să o urmăm este să îl împiedicăm pe Benjamin Netanyahu să își continue logica sinucigașă care va face din Israel un stat asediat. Ei pot asedia Gaza, dar vor fi asediați. Și să nu credeți că mâine vom avea din nou un discurs pacifist cu Arabia Saudită, cu statele arabe, care va normaliza situația: nu! Rănile istoriei se trezesc.

Interesul Israelului este să aibă alături un stat responsabil. Iar acest stat responsabil, să nu mai despicăm firul în patru, trebuie să fie în mod clar Cisiordania, toată Cisiordania. Trebuie să fie Gaza, cu acces între cele două teritorii, și Ierusalimul de Est. Problema, și acesta este întregul scop al escaladării lui Benjamin Netanyahu, este că Benjamin Netanyahu nu dorește asta. Iar politica de separare trebuie să fie demnă. Adică trebuie să le confere palestinienilor un stat în care să poată trăi, un stat viabil, un stat adevărat, care se poate construi singur și care va fi cu atât mai mult în pace…

[Rep: ”Asta înseamnă că trebuie să fie eliminate coloniile din Cisiordania?”]

Ei bine, când am părăsit Algeria, au fost un milion de francezi care au părăsit Algeria. Astăzi sunt 500.000 de israelieni care colonizează Cisiordania și sunt 200.000 în Ierusalimul de Est.

[Rep: ”Trebuie să părăsească Cisiordania?”]

Da. Da, aceasta este istoria, aceasta este responsabilitatea, acesta este prețul! Vă spun în mod solemn, este prețul securității pentru Israel! Și toți cei care astăzi consideră că nu va fi niciodată suficient urmăresc cea mai rea politică.

Interviul în format video poate fi găsit aici.