Pe măsură ce sprijinul Occidentului pentru războiul din Gaza al Israelului devine de nerefuzat, Moscova se aliniază cu majoritatea globală în apărarea Palestinei.

Problema complexă și nuanțată a neutralității geopolitice a Rusiei în tragedia israeliano-palestiniană a fost în sfârșit clarificată săptămâna trecută, fără echivoc.

Proba A este președintele rus Vladimir Putin adresându-se – în persoană, pe 30 octombrie – Consiliului de Securitate al țării sale, înalților oficiali guvernamentali și șefilor agențiilor de securitate.

Printre alte personalități notabile, audiența i-a inclus pe prim-ministrul Mihail Mișustin, președintele Dumei, Viaceslav Volodin, secretarul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, ministrul de externe, Serghei Lavrov, directorul FSB, Alexander Bortnikov, și directorul SVR (informații externe), Serghei Narîșkin.  

Putin nu a avut timp să treacă la subiect detaliind poziția oficială a Federației Ruse în actuala incandescență geopolitică a două războaie întrepătrunse, Ucraina și Israel-Palestina. El s-a adresat atât audienței sale de profil înalt, cât și conducerii politice a hegemonului occidental.

”Nu există nicio justificare pentru evenimentele teribile care au loc acum în Gaza, unde sute de mii de oameni nevinovați sunt uciși fără discriminare, fără a avea unde să fugă sau să se ascundă de bombardamente. Când vezi copii plini de sânge, copii morți, suferința femeilor și a bătrânilor, când vezi medici uciși, bineînțeles, te face să strângi pumnii în timp ce îți curg lacrimi.”

Coaliția haosului condusă de SUA

Apoi a urmat o previzualizare a contextului: ”Trebuie să înțelegem în mod clar cine se află de fapt în spatele tragediei popoarelor din Orientul Mijlociu și din alte regiuni ale lumii, cine a organizat acest haos letal și cine beneficiază de pe urma lui.”

Fără echivoc, Putin a descris ”actualele elite conducătoare din Statele Unite și sateliții lor” ca fiind ”principalii beneficiari ai instabilității globale pe care o folosesc pentru a-și extrage rentele sângeroase”. Strategia lor este, de asemenea, clară. Statele Unite, ca superputere globală, devin tot mai slabe și își pierd poziția, iar toată lumea vede și înțelege acest lucru, chiar și judecând după tendințele din economia mondială.

Președintele rus a făcut o legătură directă între dorința americană de a-și extinde ”dictatura globală” și obsesia politică de a promova haosul non-stop: ”Acest haos îi va ajuta să-și stăpânească și să-și destabilizeze rivalii sau, cum spun ei, adversarii lor geopolitici, printre care se numără și țara noastră, care în realitate sunt noi centre de creștere globală și țări independente suverane, nedispuse să îngenuncheze și să joace rolul de servitori.”

În mod crucial, Putin a ținut să ”repete din nou”, atât publicului său intern, cât și celui din Sudul Global, că ”elitele conducătoare ale Statelor Unite și sateliții lor se află în spatele tragediei palestinienilor, a masacrului din Orientul Mijlociu în general, a conflictului din Ucraina și a multor altor conflicte din lume – în Afganistan, Irak, Siria și așa mai departe”.

Este un punct de vedere de o importanță vitală. Asociind autorii conflictului din Ucraina și ai războiului din Gaza – ”Statele Unite și sateliții lor” – președintele rus a pus efectiv Israelul în aceeași oală cu hegemonul occidental și cu agenda sa de ”haos”.

Moscova se aliniază cu adevărata ”comunitate internațională”

În esență, asta ne spune că Federația Rusă se aliniază fără echivoc cu majoritatea covârșitoare a opiniei publice din Sudul Global/Majoritatea Globală – din lumea arabă până la toate ținuturile Islamului și dincolo de acestea, în Africa, Asia și America Latină.

Interesant este că Moscova se aliniază cu analizele făcute de liderul iranian Ayatollahul Khamenei – un partener strategic al Rusiei – și de secretarul general al Hezbollah, Hassan Nasrallah, în discursul său tranșant, sofisticat, cu tentă Sun-Tzu, de vinerea trecută, despre ”păianjenul care încearcă să încurce întreaga planetă și întreaga lume în pânza sa”.

Proba B a poziției oficiale a Rusiei, în special în ceea ce privește Israel-Palestina, a venit din partea reprezentantului permanent al Rusiei la ONU, Vasily Nebenzya, în cadrul unei sesiuni speciale a Adunării Generale a ONU privind Palestina, la două zile după discursul lui Putin.

Nebenzya a precizat foarte clar că Israelul, în calitate de putere ocupantă, nu are ”dreptul la autoapărare” – un fapt susținut de o hotărâre consultativă a Curții Internaționale a ONU din 2004.

La vremea respectivă, Curtea a stabilit, de asemenea, printr-un vot judiciar de 14 din 15, că ridicarea de către Israel a unui zid masiv în Palestina ocupată, inclusiv în Ierusalimul de Est, este contrară dreptului internațional.

Nebenzya, în termeni juridici, a anulat argumentul evocat la nesfârșit al ”dreptului la autoapărare” fluturat de Tel Aviv și de întreaga galaxie NATO. Hegemonul, protectorul Tel Avivului, s-a opus recent prin veto proiectului umanitar al Braziliei în Consiliul de Securitate al ONU doar pentru că nu menționa ”dreptul la autoapărare” al Israelului.

Chiar dacă a subliniat că Moscova recunoaște dreptul Israelului de a-și asigura securitatea, Nebenzya a menționat că acest drept ”ar putea fi pe deplin garantat doar în cazul unei rezolvări echitabile a problemei palestiniene pe baza rezoluțiilor recunoscute ale Consiliului de Securitate al ONU”.

Dosarul arată că Israelul nu respectă nicio rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU privind Palestina.

Prioritățile lui Lavrov în Palestina ocupată

Proba C privind poziția Rusiei în ceea ce privește Israelul/Palestina a fost furnizată de ministrul de externe Serghei Lavrov într-o conferință de presă cu ministrul kuweitian de externe Sabah Al-Sabah, la două zile după intervenția lui Nebenzya la ONU. 

Lavrov a reiterat prioritățile Moscovei subliniate deja de Putin și Nebenzya: o încetare urgentă a focului, coridoare umanitare și revenirea la masa discuțiilor pentru a negocia ”un stat palestinian independent, așa cum a fost prevăzut de Consiliul de Securitate al ONU, în cadrul granițelor din 1967, care să coexiste în pace și securitate cu Israelul”.

Lavrov a subliniat încă o dată că sunt folosite mai multe tactici de diversiune americano-israeliene ”menite să întârzie (dacă nu să îngroape) decizia Consiliului de Securitate al ONU de a înființa un stat palestinian”.

Acest lucru, spune ministrul rus de externe, implică condamnarea palestinienilor ”la o existență eternă fără drepturi”. Care nu va asigura nici pacea, nici securitatea în regiune, ci doar va adânci și mai mult conflictul. Se vor semăna următorii ”struguri ai mâniei”, care vor ”încolți” rapid.

Analiza lui Lavrov, la fel ca și cea a lui Putin, converge cu cea a lui Khamenei și a lui Nasrallah: ”Nu este vorba despre Gaza, ci despre conflictul israeliano-palestinian. Statul Palestina este o parte integrantă a acestei soluții”.

Rusia seamănă semințele pentru a exercita rolul de mediator de încredere pentru toate părțile din Israel/Palestina – un rol total nepotrivit pentru hegemon, mai ales după aprobarea tacită a actualei epurări etnice israeliene din Gaza.

Totul este aici, clar formulat de Lavrov: ”Va fi de o importanță fundamentală pentru noi să cunoaștem opinia unanimă a lumii arabe.” Este un mesaj care vizează în mod specific regimurile sunnite vasalizate de Washington. Apoi, când acestea se vor pune pe picioare, ”vom sprijini soluția arabă la problema palestiniană foarte dificilă”.

Condiția prealabilă a multipolarității: Pace în Palestina

Examinate împreună, probele A, B și C arată cum Moscova este cu câțiva pași în față. Mesajul general – minuțios decodificat în tot Sudul Global/Majoritatea Globală – este că, chiar și luând în considerare manevrele non-stop ale Imperiului Haosului, Proiectul sionist imuabil și excluziv a murit chiar la sosire.

Soluția cea mai puțin proastă de până acum este Inițiativa arabă de pace din 2002 – subscrisă de toată lumea, de la ținuturile Islamului până la Rusia, Iran și China: un stat palestinian independent, înapoi la granițele din 1967, cu Ierusalimul de Est drept capitală.  

Problema este cum să convingem sionismul scăpat de sub control să se retragă. Faptele imperative de pe teren ar trebui să includă ruperea cordonului ombilical armat/securizat Washington-Tel Aviv – și expulzarea din spectrul geopolitic a matricei sionist-creștine neocon din SUA, care se întâmplă să fie adânc înrădăcinată în întregul Deep State.

Ambele imperative sunt imposibilități – pe termen scurt, mediu și chiar lung. 

Între timp, o simplă privire pe hartă arată că, în toate scopurile practice, soluția celor două state – din Cisiordania până în Fâșia Gaza – este moartă. Poate fi sfâșietor pentru liderii multipolarității să recunoască acest lucru. Va fi nevoie de ceva timp și de schimbarea discursului public pentru a recunoaște că singura soluție viabilă rămâne anatema supremă pentru proiectul sionist: un singur stat în care evreii și arabii să trăiască împreună în pace.

Toate acestea ne aduc la o formulare dură: fără o soluție justă pentru Palestina, pacea tangibilă în tot spectrul multipolarității emergente rămâne de neatins. Oroarea actuală din Gaza arată că pacea continuă să nu fie o prioritate pentru Imperiul Haosului și va fi nevoie de o Rusie – poate împreună cu China – pentru a schimba regulile jocului.