Vladimir Putin al Rusiei a declarat recent că situația actuală din Fâșia Gaza blocată este o ”catastrofă umanitară”. Președintele rus a mai spus că principiul ”responsabilității colective”, în cazul Gaza, unde mor bătrâni, femei, copii și familii întregi, sfidează logica și decența. Cu toate acestea, decența nu are nimic de-a face cu planurile pe care ordinea mondială liberală le are pentru noi.

Putin a continuat să definească Noua Ordine Mondială ca fiind ”aceeași veche ipocrizie, standarde duble, pretenții de exclusivitate, dominație globală, pentru a păstra sistemul neocolonial în esență”. Liderul rus a continuat să încapsuleze obiectivele catastrofei din Gaza și ale conflictelor mai largi într-un conflict actual între Vest și Est.

”Scopul, în opinia mea, al tuturor acestor acțiuni este evident – de a înmulți instabilitatea în lume, de a diviza culturile, popoarele, religiile lumii, de a provoca un conflict al civilizațiilor – toate acestea în conformitate cu binecunoscutul principiu divide et impera.”

Dar se pune întrebarea: ”Are dreptate președintele Putin?”.

Sancțiunea împotriva Iugoslaviei

Răspunsul îl putem găsi aici, fără să ne adâncim prea mult în istorie. Dacă ne uităm la perioada în care Iugoslavia era o societate solidă între blocul NATO și Uniunea Sovietică, lecția este ”dezbină și cucerește”. Într-o lucrare a lui Ronald D. Cox din 2020, intitulată ”Imperialismul american și dezintegrarea Iugoslaviei”, autorul spune că scopul a fost de a ”întări și extinde NATO în perioada de după Războiul Rece”. Statele Unite au intervenit cu o misiune mai largă: extinderea NATO și protejarea accesului la aprovizionarea cu petrol.

Karen Talbot, în lucrarea sa intitulată ”Adevăratele motive ale războiului din Iugoslavia: Backing up Globalization with Military Might”, analistul a descris destrămarea Iugoslaviei, condusă de SUA, ca fiind un proiect imperialist. Iată un extras din lucrarea din Social Justice/Global Options din 2000:

”Statele Unite și subalternii lor din NATO au fost în mod clar încurajați de ”succesul” în bombardarea Iugoslaviei, de bombardarea anterioară a zonelor sârbești din Bosnia și de victoriile lor în celelalte rămășițe ale Iugoslaviei, Croația, Slovenia și Macedonia. Alianțele militare înfloritoare, cu SUA la cârmă, este acum mai probabil ca niciodată să încerce să intervină în mod similar împotriva oricărei țări care refuză să fie o colonie a noii ordini mondiale, permițând ca bogăția și forța sa de muncă să fie jefuite de corporațiile transnaționale.”

Trecând peste lăudăroșenia președintelui de atunci, Bill Clinton, că alianța NATO ”o poate face mâine, dacă este necesar, în altă parte”. Cele 23.000 de bombe lansate (inclusiv muniții cu uraniu sărăcit) asupra Iugoslaviei în 79 de zile au fost sfârșitul unei națiuni cu un mare potențial și începutul unui proces. Până în 2001 și până la spectacolul teribilist de la 11 septembrie 2001, a devenit clar că ”în altă parte” însemna Afganistan și Irak. Planul a fost și este acela de a fragmenta Orientul Mijlociu, de a proteja interesele petroliere și strategice americane și israeliene de acolo și de a supune orice rezistență la ordinea liberală. Toți americanii văd cum s-au încheiat aceste războaie de mai multe trilioane de dolari. Așadar, nu voi dezvolta aici.

Nobilul președinte Obama

În continuare, America a ales un președinte afro-american, Barack Hussein Obama II, iar campania de dezbinare a luat amploare. Omul care a câștigat (cumva) Premiul Nobel pentru Pace a bombardat, a ordonat uciderea și a instigat mai multe morți decât oricine de pe vremea lui Stalin și Hitler. De asemenea, el ne arată tuturor că există un tipar în schema americană de dominație mondială. Amintiți-vă că, la fel ca actualul președinte Joe Biden, Obama a moștenit situațiile din Afganistan și Irak. El a început retragerea trupelor americane din ambele locuri, pregătind în același timp următoarea conflagrație numită ”Primăvara arabă”. Ingenios, nu?

Obama a ajutat la organizarea unei intervenții conduse de NATO în Libia, care a dus în cele din urmă la căderea lui Muammar Gaddafi. Obama a supravegheat operațiuni de supraveghere masivă precum PRISM, iar politicienii din ”statul profund”, precum Donald Trump și candidatul la președinție Robert Kennedy Jr. discută despre ”deep state”. Mai mult, implicarea lui Obama în războiul împotriva guvernului lui Bashar al-Assad a dezvăluit lumii cele mai flagrante încercări de schimbare de regim. Milioane de refugiați au inundat Europa, zeci de mii de oameni au murit și continuă să moară, iar regiunea este în continuare fragmentată și slabă. Aproape divizată și cucerită în totalitate. Aproape. Sub conducerea lui Obama lovitura de stat Euromaidan din Ucraina a fost planificată, finanțată și pusă în aplicare.

Oh, să nu uităm de ”modelul Yemen” al domnului Obama, unde o forță proxy a fost organizată, finanțată și sprijinită pentru a transforma acea țară într-un câmp de exterminare de o groază de nedescris. Câștigătorul Premiului pentru Pace a ordonat atacuri aeriene, asasinate cu țintă precisă și instalarea unui general marionetă care simpatizează cu SUA, Arabia Saudită și Israelul. Obama a susținut că Yemenul a fost ”un model de succes” în implementarea altor schimbări de regim în întreaga lume.

Până în prezent, aproximativ o jumătate de milion de oameni au fost uciși în acest experiment de model neoimperialist în curs de desfășurare. Până la sfârșitul lunii martie 2022, Coaliția condusă de Arabia Saudită a efectuat 25.054 de raiduri aeriene în Yemen. Așadar, administrația Biden a preluat misiunea. Și apoi mai este Ucraina, cel mai mare război prin procură dintre toate care se desfășoară chiar sub ochii noștri.

Urmașul lui Obama – Joe Biden

În urmă cu câțiva ani, la Națiunile Unite, Joe Biden a afirmat: ”Nu căutăm – repet, nu căutăm – un nou Război Rece sau o lume divizată în blocuri rigide”. Interesant este că The Guardian a avut o premoniție în septembrie 2021, susținând că ”Împingerea aderării Ucrainei la NATO ca un pas pro-democrație ar putea atrage un răspuns militar rusesc”. Nu trebuie să fii profesor la Harvard sau Sherlock Holmes pentru a descoperi adevărul de fond. Misiunea lui Joe Biden (în afară de falimentarea Americii) este exact ceea ce a spus că nu este.

În cele din urmă, războiul prin procură din Ucraina pur și simplu nu merge bine. Poporul american nu este deloc încântat de faptul că președintele lor trimite sute de miliarde către cel mai corupt guvern de pe planetă, în timp ce oamenii fără adăpost umblă pe străzile din SUA. Pe măsură ce toleranța atinge punctul de criză și se apropie următoarele alegeri, trebuie să se aprindă focuri în altă parte.

Iar Orientul Mijlociu este pregătit pentru un foc al iadului așa cum lumea nu a mai văzut niciodată. Să presupunem că Israelul trebuie să strige ”Broken Arrow” (o frază de cod a armatei americane care indică faptul că o unitate terestră se confruntă cu o distrugere iminentă). În acest caz, este de conceput că bătălia finală pentru dominația lumii ar putea fi la îndemână.