Premise mai degrabă pentru pace

O să-i dezamăgesc pe cei care așteaptă ca situația din Orientul Mijlociu să devină și mai explozivă. Și să genereze o confruntare majoră, cu implicarea mai multor state. Sunt șanse minime ca fenomenul să se întâmple.

În primul rând, armata israeliană a amânat ofensiva terestră pe termen nedefinit. Oamenii lui Netanyahu preferă raiduri nocturne de câteva ore, cu un număr limitat de soldați, tancuri și drone. În rest, bombardamentele zilnice probabil că elimină și teroriști Hamas, pe lângă sutele de civili nevinovați.

Ca și în cazul războiului din Ucraina, cauzele confictului rămân în ceață. Depinde pe cine întrebi. Palestinienii spun că vorbim despre lupta lor, de zeci de ani, pentru libertate. Despre rezistență în fața ocupanților. De cealaltă parte, israelienii se consideră victime ale terorismului. Ei pretind că mișcarea Hamas reprezintă o amenințare nu doar pentru existența statului Israel, ci face parte dintr-o politică mai amplă a Jihadului islamic.

Atât rușii intrați cu trupele în Ucraina, cât și teroriștii Hamas, ar avea de gând să-și extindă ”aria de acoperire” imediat ce ar reuși să treacă de primii adversari – ucrainenii și israelienii. Bineînțeles, teoria vehiculată în principal de NATO, respectiv guvernul Netanyahu, se sprijină doar pe simple supoziții. Nu există argumente valide în favoarea unor astfel de scenarii apocaliptice.

Spuneam în debutul materialului că situația se va stabiliza la un moment dat, ca urmare a conjugării mai multor factori:

1. Poziția Rusiei. O delegație a grupării Hamas a ajuns recent la Moscova pentru negocieri cu Putin (spre aparenta indignare a Israelului). Palestinienii au relații istorice cu rușii, însă nu au venit pentru a cere armament sau muniție, așa cum ar putea sugera propaganda euroatlantică. E vorba de discuții în vederea încetării focului și eliberării prizonierilor. În Israel trăiesc sute de mii de vorbitori de limba rusă. Pe lângă asta, se cunosc relațiile excelente dintre Putin și Netanyahu. Așadar, Moscova ar fi direct interesată în aplanarea conflictului, nicidecum în punerea de gaz pe foc. Iar prin apartenența Iranului la BRICS+, Putin are o pârghie importantă la negocieri.

2. Poziția Chinei. Implicarea în război a mai multor state din Orientul Mijlociu ar genera o catastrofă la nivelul economiei mondiale. Ar arunca în aer prețurile la energie și ar dăuna grav Inițiativei Belt and Road (BRI), proiectul de suflet al lui Xi Jinping prin care chinezii încearcă să-și mărească sfera de influență. Totodată, încearcă să stabilească rute de export mai ieftine și sigure pentru mărfurile chinezești. Nimic nou, la fel au procedat și americanii, prin îndatorarea unor actuale colonii aflate în mare nevoie de lichidități.

3. Poziția SUA. Americanii se pregătesc pentru alegerile prezidențiale din 2024. Un război major al Israelului cu Iranul, Siria și alți vecini ar fi o problemă mult mai serioasă decât conflictul din Ucraina. Inevitabil, ar lovi și economia americană, în principal prin inflația generată de prețurile exorbitante la energie. În plus, pierderile în rândul soldaților israelieni și din țările NATO ar fi greu de suportat. Washington-ul încă îi controlează pe mulți lideri arabi din zonă, care îi pot ține-n frâu pe simplii cetățeni gata să ia cu asalt granițele Israelului.

Cele de mai sus sunt doar o parte dintre argumentele care înclină mai degrabă spre o dezamorsare a situației din Orientul Mijlociu, pe măsură ce armata israeliană va considera că Hamas a plătit prețul cu vârf și îndesat.