Monștrii cu chip uman fac ravagii asupra libertăților noastre

Un comentariu de John & Nisha Whitehead via The Rutherford Institute

”Dar aceștia nu erau genul de monștri cu tentacule și piele putrezită, genul de monștri pe care un copil de șapte ani ar putea să îi înțeleagă – erau monștri cu chipuri umane, în uniforme clare, mărșăluind în pas de defilare, atât de banali încât nu îi recunoști pentru ceea ce sunt decât atunci când este prea târziu.” – Ransom Riggs, Casa domnișoarei Peregrine pentru copii ciudați

Ajunge!

Ajunge cu atacurile, cu insultele și cu bătaia cu noroi care nu întreprind nimic pentru a face această țară mai sigură, mai liberă sau mai dreaptă.

Am lăsat ca răul guvernului, abuzurile sale, acaparările de putere, brutalitatea, răutatea, inumanitatea, imoralitatea, lăcomia, corupția, desfrâul și tirania să continue de prea mult timp.

Ne apropiem de o reglare de conturi.

Acesta este momentul, așa cum a avertizat poetul W. B. Yeats, când lucrurile se prăbușesc și anarhia se dezlănțuie în lume.

Am mai văzut această convergență înainte în Germania lui Hitler, în Rusia lui Stalin, în Italia lui Mussolini și în China lui Mao: ascensiunea oamenilor puternici și a demagogilor, ascensiunea politicii bazate pe profit asupra principiilor profunde, naționalismul războinic care caută să dezbine și să cucerească, nepăsarea nesimțită față de drepturile și demnitatea umană de bază și tăcerea oamenilor care ar trebui să priceapă mai bine.

Cu toate acestea, indiferent de câte ori lumea a mai fost pe un astfel de drum, se pare că nu putem evita să repetăm greșelile mortale din trecut.

Nu se întâmplă doar la scară națională și internațională. Face ravagii și la nivelul cel mai apropiat, creând fracturi și polarități în cadrul familiilor și prietenilor, cartierelor și comunităților. Fracturile mențin populația în război și incapabilă să prezinte un front unit în fața despotismului guvernamental.

Lucrăm astăzi sub povara nenumăratelor tiranii, mari și mici, deghizate în ”binele mai bun”, comercializate ca fiind binevoitoare, puse în aplicare cu ajutorul poliției înarmate și executate de o clasă de elită de oficiali guvernamentali, în mare parte izolați de efectele negative ale acțiunilor lor.

De prea mult timp, poporul american a motivat faptul că a închis ochii la tot felul de nelegiuiri guvernamentale – scheme de confiscare a bunurilor, corupție, supraveghere, războaie nesfârșite, raiduri ale echipelor SWAT, poliție militarizată, închisori private orientate spre profit și așa mai departe – pentru că acestea erau așa-numitul rău mai mic dintre două rele.

Adevărul inevitabil este că guvernul – prin actele sale de acaparare a puterii, brutalitate, meschinărie, inumanitate, imoralitate, lăcomie, corupție, desfrânare și tiranie – a devenit aproape imposibil de distins de răul pe care pretinde că îl combate, indiferent dacă acest rău ia forma terorismului, torturii, traficului de droguri, traficului de persoane, crimelor, violenței, furtului, pornografiei, experimentelor științifice sau a altor mijloace diabolice de a provoca durere, suferință și aservire asupra umanității.

În esența sa, aceasta nu este o dezbatere despre politică sau constituționalism. Sau chiar despre tirania deghizată în lege și ordine. Este o condamnare a monștrilor cu chip uman care umblă printre noi.

Mulți dintre ei lucrează pentru guvernul SUA.

Este premisa filmului lui John Carpenter ”Ei trăiesc”, lansat acum treizeci și cinci de ani și care rămâne neliniștitor și înfricoșător de potrivit pentru epoca noastră modernă.

Cunoscut mai ales pentru filmul său horror Halloween, care presupune că există o formă de rău atât de întunecată încât nu poate fi ucisă, ansamblul mai larg al operei lui Carpenter este infuzat de o puternică înclinație anti-autoritară, anti-establishment, laconică, ce vorbește despre preocupările cineastului cu privire la destrămarea societății noastre, în special a guvernului nostru.

În repetate rânduri, Carpenter înfățișează un guvern care lucrează împotriva propriilor cetățeni, o populație deconectată de realitate, o tehnologie dezlănțuită și un viitor mai înfiorător decât orice film de groază.

În ”Evadare din New York”, Carpenter prezintă fascismul ca fiind viitorul Americii.

În ”The Thing”, un remake al clasicului SF cu același nume din 1951, Carpenter presupune că, din ce în ce mai mult, devenim cu toții dezumanizați.

În ”Christine”, adaptarea cinematografică a romanului lui Stephen King despre o mașină posedată de un demon, tehnologia manifestă o voință și o conștiință proprie și pornește într-un dezmăț criminal.

În ”În gura nebuniei”, Carpenter observă că răul crește atunci când oamenii își pierd ”capacitatea de a face diferența între realitate și fantezie”.

Și mai există și filmul lui Carpenter, ”They Live”, în care doi muncitori migranți descoperă că lumea nu este ceea ce pare. De fapt, populația este controlată și exploatată de extratereștrii, în parteneriat cu o elită oligarhică. În tot acest timp, populația – perfect inconștientă de adevărata agendă care acționează în viețile lor – a fost adormită, îndoctrinată pentru a se supune, bombardată cu distrageri mediatice și hipnotizată de mesaje subliminale transmise de televizor și de diverse dispozitive electronice, panouri publicitare și altele asemenea.

Abia atunci când vagabondul fără adăpost John Nada (interpretat magistral de regretatul Roddy Piper) descoperă o pereche de ochelari de soare falsificați – lentile Hoffman – Nada vede ce se ascunde sub realitatea fabricată de elită: controlul și sclavia.

Privită prin lentila adevărului, elita, ce pare umană până când este dezbrăcată de deghizările sale, se dovedește a fi compusă din monștri care au înrobit cetățenii pentru a-i prăda.

De asemenea, panourile publicitare transmit mesaje ascunse și autoritare: o femeie îmbrăcată în bikini într-o reclamă le ordonă de fapt spectatorilor să se ”CĂSĂTOREASCĂ ȘI SĂ SE REPRODUCĂ”. Rafturile de reviste strigă ”CONSUMAȚI” și ”SUPUNEȚI-VĂ”. Un teanc de bancnote de un dolar în mâna unui vânzător proclamă: ”Ăsta este Dumnezeul tău”.

Privite prin lentilele lui Nada Hoffman, printre celelalte mesaje ascunse care sunt băgate în subconștientul oamenilor se numără: NICI O GÂNDIRE INDEPENDENTĂ, SUPUNEREA, RĂMÂNEȚI ADORMIȚI, CUMPĂRAȚI, VĂ UITAȚI LA TV, NICI O IMAGINAȚIE și NU ÎNTREBAȚI AUTORITATEA.

Campanie de îndoctrinare pusă la cale de elita din filmul ”They Live” este dureros de familiară pentru oricine a studiat declinul culturii americane.

Un cetățean care nu gândește cu capul lui, se supune fără să pună întrebări, nu contestă autoritatea, nu gândește în afara cutiei și se mulțumește să privească și să se distreze este un cetățean ușor de controlat.

În acest fel, mesajul subtil al filmului ”They Live” oferă o analogie potrivită cu propria noastră viziune distorsionată a vieții în statul polițienesc american. Ceea ce filosoful Slavoj Žižek numește dictatura în democrație, ”ordinea invizibilă care susține libertatea ta aparentă”.

Ignorați încercările guvernului de a ne distrage atenția, de a ne ameți, și concentrați-vă la ceea ce se întâmplă cu adevărat în țară. Veți da cu capul de un adevăr inconfundabil și neplăcut: avem de-a face astăzi cu o bestie autoritară care și-a rupt lanțurile și nu va fi stăpânită.

Suntem hrăniți cu o serie de ficțiuni atent inventate, care nu seamănă deloc cu realitatea.

În ciuda faptului că avem de 17.600 de ori mai multe șanse de a muri din cauza unei boli de inimă decât în urma unui atac terorist; de 11.000 de ori mai multe șanse de a muri în urma unui accident de avion decât în urma unui complot terorist care implică un avion; de 1.048 de ori mai multe șanse de a muri în urma unui accident de mașină decât în urma unui atac terorist și de 8 ori mai multe șanse de a fi ucis de un polițist decât de un terorist, am predat controlul asupra vieților noastre unor oficiali guvernamentali care ne tratează ca pe un mijloc pentru un scop – sursa de bani și putere.

După cum avertizează bărbosul din ”They Live”: ”Ei desființează clasa de mijloc care doarme. Tot mai mulți oameni devin săraci. Noi suntem vitele lor. Suntem crescuți pentru sclavie”.

Am crezut în iluzie și am refuzat să înțelegem adevărul.

Din momentul în care ne naștem și până la moarte suntem îndoctrinați să credem că cei care ne conduc o fac pentru binele nostru. Adevărul este mult diferit.

Cei care dețin puterea vor ca noi să ne simțim amenințați de forțe care nu pot fi controlate de noi (teroriști, pandemii, împușcături în masă etc.).

Ei vor să ne fie frică și să depindem de guvern și de armatele sale militarizate pentru siguranța și bunăstarea noastră.

Ei vor să fim neîncrezători unii față de alții, divizați de prejudecățile noastre și să fim unii la gâtul celorlalți.

Suntem puțin mai mult decât niște resurse consumabile, numai bune să fie folosite, abuzate și aruncate.

De fapt, un studiu realizat de Princeton și Northwestern University a concluzionat că guvernul SUA nu reprezintă majoritatea cetățenilor americani. În schimb, studiul a constatat că guvernul este condus de cei bogați și puternici, sau de așa-numita ”elită economică”. Mai mult, cercetătorii au concluzionat că politicile adoptate de această elită guvernamentală favorizează aproape întotdeauna interesele speciale și grupurile de lobby.

Cu alte cuvinte, suntem conduși de o oligarhie deghizată în democrație și, probabil, ne îndreptăm spre fascism – o formă de guvernare în care guvernează interesele corporatiste private. Banii conduc, iar oamenii sunt văzuți ca simpli subiecți care trebuie controlați.

Fiți siguri că atunci când și dacă fascismul se va instaura în cele din urmă în America, formele de bază ale guvernului vor rămâne: Fascismul va părea a fi prietenos. Legiuitorii vor fi în sesiune. Vor fi alegeri, iar mass-media va continua să acopere divertismentul și banalitățile politice. Consimțământul celor guvernați, însă, nu se va mai aplica. Controlul real va fi trecut în cele din urmă la elita oligarhică care controlează guvernul din spatele scenei.

Vă sună cunoscut?

În mod clar, acum suntem conduși de o elită oligarhică de interese guvernamentale și corporatiste.

Am trecut la ”corporatism” (favorizat de Benito Mussolini), un punct intermediar pe drumul spre fascismul în toată regula.

Corporatismul este situația în care câteva interese bănești – care nu au fost alese de cetățeni – conduc peste cei mulți. În acest fel, nu avem o democrație sau o formă republicană de guvernare. Este o formă de guvernare de sus în jos și una care are o istorie terifiantă, caracterizată de evoluțiile din regimurile totalitare din trecut: state polițienești în care toată lumea este supravegheată și spionată, arestată pentru infracțiuni minore de către agenții guvernamentali, plasată sub controlul poliției sau în lagăre de detenție (cunoscute și ca lagăre de concentrare).

Pentru ca ciocanul final al fascismului să cadă, va fi nevoie de un ingredient crucial: majoritatea oamenilor va trebui să fie de acord că nu este doar oportun, ci și necesar.

Dar de ce ar fi un popor de acord cu un astfel de regim opresiv?

Răspunsul este același în fiecare epocă: frica.

Frica îi face pe oameni proști.

Frica este metoda cea mai des folosită de politicieni pentru a crește puterea guvernului. Și, după cum recunosc majoritatea comentatorilor sociali, o atmosferă de frică pătrunde în America modernă: frica de terorism, frica de poliție, frica de vecinii noștri și așa mai departe.

Propaganda fricii a fost folosită destul de eficient de către cei care doresc să obțină controlul și transformă populația în zombi temători, supuși și împăciuitori, mulțumiți să meargă la pas cu dictatele guvernului.

Acest lucru mă aduce înapoi la ”They Live”, în care adevărații zombi nu sunt extratereștrii care comandă, ci populația mulțumită să rămână sub control.

La urma urmei, lumea din ”They Live” nu este atât de diferită de a noastră. După cum subliniază unul dintre personaje, ”săracii și clasa de jos sunt în creștere. Justiția rasială și drepturile omului sunt inexistente. Ei au creat o societate represivă, iar noi suntem complicii lor involuntari. Intenția lor de a guverna se bazează pe anihilarea conștiinței. Am fost adormiți într-o transă. Ne-au făcut indiferenți față de noi înșine, față de ceilalți. Suntem concentrați doar asupra propriului nostru câștig.”

Și noi, de asemenea, suntem concentrați doar pe propriile plăceri, prejudecăți și câștiguri. Sărăcia și clasele noastre defavorizate sunt, de asemenea, în creștere. Injustiția este în creștere. Inegalitatea este în creștere. Preocuparea pentru drepturile omului este aproape inexistentă. Și noi am fost adormiți într-o transă, indiferenți față de ceilalți.

Uitând de ceea ce ne așteaptă, am fost manipulați să credem că, dacă continuăm să consumăm, să ne supunem și să avem credință, lucrurile se vor rezolva. Dar acest lucru nu a fost niciodată adevărat în cazul regimurilor emergente. Iar când vom simți că se abate ciocanul asupra noastră, va fi prea târziu.

Deci, unde ajungem?

Personajele care populează filmele lui Carpenter ne oferă câteva informații.

Sub aspectul lor macho, ei încă mai cred în idealurile de libertate și egalitate de șanse. Convingerile lor îi pun în opoziție constantă cu legea și cu establishmentul, dar sunt totuși luptători pentru libertate.

Când, de exemplu, John Nada distruge hipno-transmițătorul extraterestru din ”They Live”, el lansează un apel de trezire la libertate. După cum declară Nada în mod memorabil, ”Am venit aici să molfăi gumă de mestecat și să dau șuturi în fund. Și am rămas fără gumă de mestecat”.

Cu alte cuvinte: trebuie să devenim activi și să luăm atitudine pentru ceea ce este cu adevărat important.

Nu vă mai lăsați ușor distrași de spectacole politice inutile și fiți atenți la ceea ce se întâmplă cu adevărat în țară.

Așa cum am clarificat în cartea mea ”Battlefield America: Războiul împotriva poporului american” și în omologul său fictiv ”The Erik Blair Diaries”, adevărata bătălie pentru controlul acestei națiuni are loc pe marginea drumurilor, în mașinile de poliție, în boxa martorilor, pe liniile telefonice, în birourile guvernamentale, în birourile corporațiilor, pe holurile și în sălile de clasă ale școlilor publice, în parcuri și în ședințele consiliilor municipale, precum și în orașele din întreaga țară.

Toate capcanele statului polițienesc american sunt acum la vedere.

Trezește-te, America.

Dacă ei trăiesc (tiranii, asupritorii, invadatorii, stăpânii), este doar pentru că ”noi, poporul” dormim.