În articolul meu recent despre natura suspectă a conflictului israeliano-palestinian am remarcat că, la fel ca și în cazul Ucrainei, establishmentul încearcă să-i atragă pe americani să susțină o parte sau alta, în ciuda faptului că niciuna dintre părți nu privește interesele noastre publice. Este o strategie clasică de destabilizare și globalizare care amintește de Primul Război Mondial – ori de câte ori americanii încep să se adune în jurul propriei culturi, a propriei securități și caută să își rezolve propriile probleme, brusc apare un alt conflict străin care, dintr-un motiv oarecare, ne cere să lăsăm baltă tot ceea ce facem și să intervenim.

Pentru mulți cititori s-ar putea să nu pară mare lucru, dar după aproape un deceniu de cult woke și de eforturi de extremă stângă de a deconstrui SUA, a avut loc o reacție care amenință acum să sufoce mișcarea pentru justiție socială. BLM este într-un declin abrupt, universitățile infestate de SJW suferă din cauza scăderii numărului de înscrieri și a lipsei de legitimitate, Hollywood-ul woke arde și profiturile lor se prăbușesc, agenda trans este în cele din urmă obstrucționată și mai multe state blochează eforturile activiștilor queer de a viza și îngriji copii. Accentul a revenit asupra pericolelor politicilor de deschidere a frontierelor, majoritatea americanilor cerând acum să se facă ceva.

Este subtil, dar pendulul se întoarce în stânga politică și nu le place. ”America mai întâi” revine încet-încet în actualitate. Ce trebuie să facă establishment-ul? Ei bine, ceea ce fac întotdeauna: să prindă populația într-o altă încurcătură străină inutilă. În acest fel, atenția noastră pe frontul intern este deturnată, resursele și banii noștri din impozite sunt transferați peste hotare, iar soldații noștri sunt trimiși să moară pe teren străin în loc să lupte pentru a ne securiza propriile granițe și propriul popor. Ca societate, nu ni se permite să punem America pe primul loc; atunci când încercăm, suntem sabotați în mod constant.

În cazul actualului marasm, americanii sunt presați zilnic să aleagă o echipă. Mulți conservatori vor alege în mod inevitabil Israelul în detrimentul musulmanilor și, într-un fel, acest lucru este de înțeles. Cultura islamică și ideologia Sharia sunt complet incompatibile cu valorile occidentale tradiționale și reprezintă o prezență distructivă în țările predominant creștine. Oamenii vor susține Israelul pentru că este văzut ca fiind ”răul cel mai mic dintre cele două rele”.

Dacă acest lucru este adevărat sau nu rămâne de dezbătut. Există o mulțime de incidente istorice care au făcut din Israel mai mult o povară decât un aliat. Pe de altă parte, am văzut cu toții ce efecte a avut imigrația musulmană în masă în Europa, cu o creștere fulminantă a furturilor, a infracțiunilor violente, a bandelor de violatori și a atacurilor teroriste. Indiferent de cine credeți că este partea ”mai corectă” în ultimul conflict, a devenit important să înțelegem că asta nu schimbă faptul că există alte interese în joc, care doresc să exploateze situația în interes propriu.

Cultura islamică, de exemplu, vede Occidentul ca pe un fruct copt care trebuie cules și devorat. Ei îi văd pe occidentali ca pe niște vite și cred că religia lor este menită să copleșească și să cucerească într-o zi Occidentul folosind o tactică pe care o numesc ”Cucerirea liniștită” sau ”Jihadul blând”. Nu este un concept limitat la câțiva credincioși marginali, ci o fantezie dominantă în rândul majorității populației musulmane de a implementa Legea Sharia în întreaga lume. Aproximativ 50% dintre musulmanii care trăiesc în națiunile occidentale cer în mod deschis aplicarea legii Sharia în SUA și Europa. Ei sunt învățați să îi urască pe necredincioși, aceasta este realitatea.

La naiba, israelienii ar putea gândi la fel despre americani și europeni; de câte ori a încercat ADL să manipuleze discuțiile publice și să interfereze cu libertatea de exprimare aici, în SUA? Dar ei nu caută să migreze cu zecile de milioane într-un jihad soft. Există o chestiune de ierarhizare care trebuie luată în considerare.

Tocmai această mentalitate în rândul musulmanilor, de infiltrare și subjugare, cred că atrage atât de mult stânga politică. După cum am văzut în ultima săptămână, au avut loc numeroase demonstrații în masă în favoarea palestinienilor în orașele din SUA (inclusiv o scurtă ocupare a clădirii Capitoliului), iar majoritatea persoanelor implicate NU sunt musulmani. Mai degrabă sunt aceiași nebuni de stânga care au susținut revoltele BLM. Sunt aceiași oameni care se înfurie și fac spume la orice încercare de a închide granița sudică. Sunt aceiași oameni care cer îndoctrinarea în școlile publice cu privire la fluiditatea sexelor. Acești oameni reprezintă cea mai mare parte a protestelor pro-palestiniene din America.

Dar de ce? Adevărul este că grupurile musulmane DISPREȚUIESC ideologia progresistă. Dacă un om de stânga ar promova în mod public oricare dintre convingerile lor într-o națiune controlată de islam, ar fi întemnițat sau condamnat la moarte. Încercați să predați sexualitatea transsexuală copiilor într-o școală musulmană și apoi numărați zilele până când veți fi aruncat de pe un acoperiș sau bătut pe străzi. Pur și simplu nu există nicio intersecție între progresiștii moderni și islam; atunci de ce lucrează împreună?

În primul rând, trebuie să stabilim că există două motivații separate aici; obiectivele stângii politice și obiectivele globaliștilor. Căile fiecărui grup se întâlnesc adesea, iar stângiștii se integrează din ce în ce mai mult în idealul globalist, dar ele sunt încă distincte în mai multe moduri. În fond, stângiștii sunt idioți utili cu aspirații de putere care se hrănesc cu resturile aruncate la masa globalistă. În mod ironic, mulți stângiști încă mai cred că luptă împotriva ”omului”, în timp ce se dau pe lângă globaliștii care SUNT ”omul”.

Alianța întortocheată

La fel cum stângiștii își împart bucuros pâinea cu aceleași elite corporatiste bănoase împotriva cărora pretind că luptă, ei au, de asemenea, obiceiul de a îmbrățișa grupurile etnice și religioase care sunt ostile culturii progresiste a hedonismului. Eu aș pune această alianță bizară pe seama a ceea ce s-ar putea numi ”exploatare reciprocă”.

Musulmanii văd stânga politică ca pe o cheie pentru a deschide ușile către Occident, un fel de gardian credul care îi va face cu mâna oricărui vizitator fără să-l verifice mai întâi. Stângiștii sunt fisura din armură, gaura din gard de care profită grupurile islamice. Dar ce se întâmplă cu stângiștii? Ce au de câștigat dacă se asociază cu un grup care, în cele din urmă, îi vrea morți? Stângiștii iubesc islamul exact pentru că este antiteza a tot ceea ce reprezintă lumea occidentală.

Pentru a-i înțelege pe acești oameni trebuie să înțelegem fundamentele marxismului cultural. Acest sistem caută să saboteze culturile și civilizațiile existente ca mijloc de a crea haos și consolidare. Haosul este folosit ca acoperire pentru a introduce controale socialiste/comuniste ca ”soluție” la bolile societăților. În cazul marxismului original, strategia era de obicei de a provoca clasa muncitoare și săracii să se revolte împotriva claselor mai bogate. Apoi provocatorii preiau controlul în timp ce grupurile se luptă între ele. Marxiștii culturali folosesc o metodă similară de instigare a tulburărilor civile în rândul ”marginalizaților”, dar se concentrează mai puțin pe economie și mai mult pe diviziunile sociale și etnice.

Cu alte cuvinte, rasa, religia, sexualitatea etc. sunt pâinea și untul lor. Stângiștii (și, bineînțeles, globaliștii) consideră grupurile minoritare drept carne de tun care trebuie aruncată asupra oricărei societăți până când aceasta se prăbușește. Cei mai mulți dintre cei de stânga sunt slabi mental și fizic și, chiar dacă sunt fanatici, își dau seama că, dacă s-ar angaja într-un război civil pur și simplu împotriva conservatorilor și a patrioților, ar fi șterși de pe fața pământului. Ei nu sunt capabili de un război competent sau de o revoluție pe cont propriu. Așa că absorb cauzele altor grupuri, apoi folosesc acele grupuri ca pe niște bătăuși și executanți.

Decolonizarea și câinii de atac fanatici

Când vine vorba de extremiștii musulmani, stânga salivează pentru că vede o nouă și valoroasă rezervă de câini de atac fanatici. Ei au nevoie de grupuri de oameni dispuși să lupte și să ucidă fără reținere și fără teamă de moarte. Islamiștii se încadrează bine în această dinamică, având în vedere conceptul lor de recompensă pentru Jihad în viața de apoi.

În calitate de conservatori și patrioți, în general, nu gândim în termeni mercenari – Credem că trebuie să ne ducem propriile bătălii pentru propria țară și să le ducem cu anumite principii atașate. Stânga nu gândește în acest fel. Pe ei îi interesează să câștige. Le pasă de putere și nu le pasă ce trebuie să facă pentru a-și atinge scopurile.

Dar cum reușesc stângiștii să mențină o imagine de superioritate morală în timp ce se angajează în comportamente reprobabile din punct de vedere moral și se aliază cu oameni care nu le împărtășesc idealurile?

Raționamentul este, bineînțeles, ”decolonizarea”. Magia decolonizării constă în faptul că le oferă stângiștilor licența de a justifica orice acțiune, indiferent cât de violentă sau de detestabilă (inclusiv distrugerea fără discriminare a proprietății sau uciderea civililor și a trecătorilor nevinovați). Este filozofia indignării moștenite. Ei pretind că, deoarece s-au întâmplat evenimente cu sute de ani în urmă care sunt considerate o nedreptate de către societatea modernă, acest lucru le permite activiștilor să caute represalii împotriva civilizației de astăzi, în mod retroactiv.

Dar cât de departe în istorie ne revendicăm nemulțumirile și cerem reparații? Unde se termină asta? Scopul fundamental al stângii este de a distruge civilizația occidentală, acesta este jocul final. Da, ei sunt folosiți de globaliști ca o bâtă, dar sunt în mare măsură un inamic al libertății în sine, care trebuie să fie tratat la fel cum trebuie să fie tratați și globaliștii. Falsa paradigmă stânga/dreapta este moartă; acum știm cu toții cine susține libertatea și cine nu.

Pentru globaliști, Israel/Palestina reprezintă un punct de foc în vederea instigării unui război mondial mai amplu. Migrațiile musulmane în masă creează, de asemenea, oportunități pentru perturbări de tip Cloward-Piven în națiuni țintă.

Pentru stânga politică, Israelul este doar un alt simbol liber al ”colonialismului” pe care cred că îl pot folosi ca exemplu pentru a demonstra de ce este necesară mișcarea lor de distrugere a Occidentului. Chiar dacă atât evreii, cât și musulmanii au ocupat și s-au luptat pentru această regiune timp de mii de ani, stânga vrea să prezinte formarea Israelului ca pe un colonialism asemănător cu expansiunea europeană din anii 1500 – 1800.

Filozofia decolonizării nu se aplică în cazul Israelului, este o luptă reciprocă pentru teritoriu și ideologie, care se duce încă din timpurile biblice. Acest lucru nu justifică neapărat comportamentul sau crimele uneia dintre părți. Doar subliniez faptul că conceptele stângii moderne sunt complet deconectate de ceea ce se întâmplă, iar încercările lor de a coopta conflictul pentru propriul câștig politic sunt josnice.

În mintea unui om de stânga musulmanii sunt utili. Aceasta este dimensiunea problemei. S-ar putea ca mâine să regrete alianța lor, dar astăzi stângiștii cred că au acces la o nouă armată de ”mușchi minoritari” care va face ravagii în Occident.

În ceea ce-i privește pe globaliști, ei speră că noua explozie de energie în mișcarea woke și implicațiile unui război mai amplu în Orientul Mijlociu îi vor ține pe patrioții americani distrași pentru multe luni de acum încolo, în loc să se organizeze pentru a asigura securitatea granițelor SUA, a economiei SUA, a patrimoniului SUA și a libertăților SUA.