Țări și oameni de sacrificiu

Sute de amărâți mor zilnic sub tirul bombardamentelor, în timp ce puterile regionale și globale se gândesc la oportunități: cum ar putea profita cel mai bine de pe urma războiului?

Statele Unite și-au pierdut o bună parte din influența militară, politică și economică în Orientul Mijlociu, însă speră să-și mențină pârghiile de putere inclusiv cu sprijinul celor două portaviane (dintr-un total de 11) trimise în Marea Mediterană. Două țări puternice, Arabia Saudită și Qatar, au avut până acum roluri de mediator între Casa Albă și grupări ca Hamas sau Hezbollah, după ce decenii întregi s-au dezvoltat economic cu sprijinul petro-dolarului și al companiilor americane. Mai mult, au cumpărat armament de zeci de miliarde de dolari prin mijlocirea Pentagonului.

În 2012, spre exemplu, în timpul Primăverii Arabe, Washingtonul i-a cerut Qatarului să-i găzduiască pe liderii Hamas, pentru ca aceștia să nu caute refugiu în Siria sau Iran. Este cel puțin ciudat cum de americanii au sprijinit ani întregi gruparea considerată acum teroristă și au pariat pe evoluția moderată a Hamas. Operațiunea Furtuna Al-Aqsa din 7 octombrie pare să-i fi luat complet prin surprindere pe șefii CIA, care în mod straniu au fost lipsiți de orice informații. Inclusiv despre radicalizarea ”peste noapte” a grupării politice și militare altădată considerată a fi un bun partener de proiecte în zonă. Oricum, un partener mai de încredere decât Organizația pentru Eliberarea Palestinei.

De subliniat că statul Qatar a menținut relații excelente cu Autoritatea Palestiniană. A devenit finanțatorul Fâșiei Gaza plătind – cu aprobarea americană și israeliană – salariile funcționarilor publici, ajutoare pentru familiile defavorizate și combustibilul necesar administrației. Medierea Qatarului și a Egiptului a contribuit în ultimii ani la stingerea multor conflicte dintre Israel și Hamas. Acum quatarezii negociează împreună cu americanii și israelienii eliberarea ostaticilor deținuți în Fâșia Gaza.

Echilibrul precar din regiune s-ar putea rupe dacă Iranul (șiit) și Arabia Saudită plus Turcia (ambele sunnite) se unesc pentru a susține cauza palestiniană. Alianța ar constitui un pericol fără precedent în istoria de 76 de ani a Israelului. Iată ce spune ministrul iranian de Externe, Hossein Amirabdollahian: ”Dacă nu apărăm Gaza astăzi, mâine va trebui să ne confruntăm cu bombele cu fosfor ale regimului sionist în propriile noastre spitale. S-a ivit o oportunitate pentru noi de a-i opri pe sioniști în propria lor casă”.

La rândul lor, China și Rusia urmăresc oportunitatea de a deveni mai influenți în zonă, prin contactele diplomatice cu țările arabe ostile Israelului. Însă în timp ce polul BRICS mizează pe puterea unei strângeri de mână și, eventual, a unor contracte comerciale pe termen lung, Statele Unite și-au subțiat oferta în dolari și insistă pe argumentul pumnului bătut în masă. Altădată ar fi fost suficientă și prezența unui singur portavion în apropierea Israelului. Astăzi, nici măcar două portavioane plus trei vase de război britanice nu reușesc să-i sperie îndeajuns pe dușmanii lui Netanyahu.

În loc să se concentreze pe situația economică și socială din Statele Unite, președintele Biden se visează, la cei 81 de ani, un soi de împărat al lumii: ”Imaginați-vă dacă am fi capabili să reușim să punem Orientul Mijlociu în punctul unde avem normalizarea relațiilor. Imaginați-vă ce se întâmplă dacă, de fapt, unim toată Europa și Putin este în sfârșit zdrobit și nu poate provoca genul de probleme pe care le-a provocat. Avem oportunități enorme de a face din aceaste situații o lume mai bună”.

Incredibil de cinic și de stupid discursul lui Biden. Nu contează câte războaie vor fi, câte țări distruse, câți oameni morți. Contează doar să profităm de oportunitate pentru a modela Noua Ordine Mondială după preferințele noastre. Ale globaliștilor de la Casa Albă.