Cine scapă de ”balast”, Occidentul sau talibanii de la Kiev?

Mai mulți analiști independenți americani sunt fără echivoc: contraofensiva Ucrainei a eșuat complet, Kievul nu are personalul și echipamentele necesare pentru a învinge Rusia, iar președintele Zelenski nu va putea obține nici măcar o pace echitabilă pentru țara sa.

Mascarada era vizibilă din avion încă de la debutul conflictului. Însă propaganda occidentală a profitat de retragerea trupelor ruse din preajma Kievului, în primele zile ale războiului, pentru a le insufla ucrainenilor (și opiniei publice din Vest) sentimentul că victoria se află la doi pași. Furtul frigiderelor pentru piese de schimb a făcut parte din plan. Lipsea doar puțin efort din partea celor 50 de state aflate sub comanda Pentagonului pentru a-i stârpi pe acei ageamii ruși, slab echipați și fără muniție de bază.

Un fake criminal, iresponsabil față de ucraineni în primul rând. Simplii cetățeni cu discernământ nediminuat de propaganda euroatlantică au simțit imediat scopul potlogăriei. Au văzut cum minciuna ”Îi batem pe ruși!” se leagă indisolubil de contractele de vânzări de armament în toate țările din Europa. Cu cel puțin 12 miliarde de dolari în contul Statelor Unite a contribuit numai România – și asta pe parcursul a câtorva luni. Sumele sunt cu adevărat amețitoare, mult mai mari decât tunurile din pandemie.

Până și războinicul luminii progresiste, CT Popescu, a admis recent că mass-media mainstream a umflat povestea cu victoria Kievului: ”(…) Realist privind, nu văd Ucraina învingând vreodată Rusia, adică împingând-o înapoi din zonele ocupate, inclusiv Crimeea.” Oare să-l credem pe CTP că a fost orbit de propaganda CNN, Associated Press sau Reuters și a crezut, până zilele trecute, că Zelensky are cea mai mică șansă de a învinge?

Faptul că a pus umărul la crearea stării de spirit de învingător, deși era convins de contrariul, îl descalifică nu doar în calitate de comentator politic, ci și ca om. Ca individ care nu dă doi bani pe viețile bieților ucraineni. Și căruia nici nu-i pasă de declinul economic al Uniunii Europene sau de vasalitatea evidentă în raport cu Casa Albă.

Mai mult decât atât, CTP întreține iresponsabil teza unui fantasmagoric atac al Rusiei asupra României. Și spune pe șleau că vom fi călcați în picioare dacă, fatalmente, ”dictatorul” Trump va câștiga alegerile din 2024.

Din ce în ce mai clar se întrevede o situație fără ieșire pentru instransigentul Zelensky. Și-a asumat victorii pe front în ciuda handicapului de nerecuperat, iar acum a devenit un balast atât pentru Occident, cât și pentru ucrainenii care realizează în ce soi de mascaradă au fost târâți.

Președintele Ucrainei nu are de ales: ori livrează victoriile promise (lucru deja imposibil!), ori riscă să fie aruncat peste bord, în calitate de balast. O serie de pași înapoi în vederea unor negocieri care să țină cont și de interesele Rusiei sunt imposibil de făcut. Și asta din pricina aripii dure de la Kiev, a rusofobilor cu zvastica pe piept pregătiți să-i ia gâtul lui Zelensky la cel mai mic semn de slăbiciune.

Situația tinde să degenereze. Perspectiva înfrângerii îi radicalizează și mai tare pe talibanii ucraineni. Iar aici Occidentul riscă o reacție total imprevizibilă, dacă extremiștii de la Kiev vor observa o diminuare (de voie sau de nevoie) a suportului în arme, muniție și bani.

Pașii înapoi ai Casei Albe în perspectiva alegerilor prezidențiale, chiar și mai puțin vizibili de opinia publică, ar putea genera fie lichidarea lui Zelensky de către talibanii din preajmă, fie un gest disperat – un atac sub steag fals la centrala de la Zaporojie sau într-un loc similar.

Continuarea ostilităților la foc mic, fără perspectiva unei victorii ucrainene și fără demersuri diplomatice, are toate șansele să degenereze în acte teroriste scăpate de sub control.