Legislația privind ”siguranța online” nu are ca scop protejarea copiilor

De fiecare dată când un politician încearcă să vândă ideea cenzurii internetului, îi înfășoară trăsăturile de lup în pielea de oaie pufoasă a ”siguranței”.

”Dacă nu sunteți de acord cu acest proiect de lege, puneți literalmente în pericol copiii! Nu vă pasă de traficul sexual cu copii? Sunteți un terorist?”

Sunt acuzațiile copilărești aruncate în spinarea celor care critică încercările de a sugruma discursul public.

Idioțenia liderilor noștri politici – cei care pretind că sunt mai deștepți, mai ”amabili” și mai incluzivi decât cetățenii obișnuiți – a atins pragul în care nu poate fi explicată decât ca o răutate deliberată.

Politicile privind siguranța online și dezinformarea nu sunt scrise cu ”bune intenții”. Defectele lor au fost explicate până la refuz în fața unor priviri în gol, a unor aprobări fără noimă și a unor apărări bâlbâite de ”discursuri de ură!!!”.

Miniștrii și consilierii australieni sunt oameni educați. Ei nu ignoră istoria modernă – sau chiar realitatea actuală a vecinilor autoritari ai Australiei. Trebuie să concluzionăm că cei care manevrează legile cenzurii știu exact ce fac.

La fel ca Justin Trudeau din Canada, ministrul comunicațiilor și prim-ministrul laburist au privit în lateral la controlul nemilos al Chinei asupra exprimării publice și și-au mângâiat mustățile ticăloase. Partidul Liberal, departe de a apăra Occidentul, a scris notele din care Partidul Laburist își copiază replicile.

Tăcerea digitală nu este o soluție valabilă pentru siguranța cetățenilor, așa cum nici uciderea bolnavilor în paturile lor nu este o politică viabilă de sănătate publică pentru a ușura stresul din spitale. Sigur, politicienii obțin rezultatul anunțat, dar publicul ar putea avea câteva întrebări subsecvente cu privire la etica implicată.

Acesta nu este un exemplu extrem, ales cu grijă pentru a dramatiza ideea.

Reprezentanți ai ”apreciatei” birocrații de sănătate din Australia, împreună cu prim-miniștri de stat și comentatori media consacrați, au sugerat să îi lase pe cei nevaccinați să moară ca soluție la statisticile de vaccinare enervante care refuzau să susțină propaganda ”sigură și eficientă”. S-a întâmplat cu mai puțin de un an în urmă. Psihicul național necesar pentru a crea ”cruzimea pentru un bine mai mare” este înrădăcinat în adâncurile apelor politice ale Australiei.

Dacă liderii Australiei au fost fericiți să manipuleze sistemul de sănătate publică pentru câștiguri politice, cât de vinovați vă imaginați că s-ar simți să ne infesteze sistemele economice pentru a-i pedepsi pe cei care spun lucruri urâte despre Net Zero? Schimbările climatice sunt o ”amenințare existențială” convenabilă, care poate fi scoasă la iveală ori de câte ori un politician are nevoie să justifice un act crud, la fel cum Covid a fost biciuit până când și-a scurs ultima picătură de frică de tip click-bait.

Discuțiile reprezintă singura apărare a publicului în fața acestui tip de guvernare proastă.

Cu cât liderii noștri devin mai răi, cu atât vor deveni mai încăpățânați în dorința lor de a folosi bandă adezivă în loc de dezbatere. Ei caută măsuri de siguranță online din același motiv pentru care Xi Jinping se scapă pe el la vederea unui urs care mănâncă miere în desenele animate pentru copii.

În timp ce guvernul Morrison a cheltuit o avere pe legislația cenzurii – prins într-un fel de cruciadă deranjantă – laburiștii au modificat textul pentru a se asigura că gunoiul toxic care sângerează din mințile intelectualilor universitari, hrănit cu picături din cadavrul lui Marx, rămâne imun la criticile publice.

Da, tirania ”siguranței” a devenit vibrația politică favorită a Epocii noastre.

Dacă aveți îndoieli persistente cu privire la sinceritatea acestei afirmații sau dacă o considerați hiperbolică în predicțiile sale, priviți la comportamentul Regatului Unit de săptămâna trecută, în care proaspătul său proiect de lege privind siguranța online, menit să protejeze copiii, a fost folosit imediat pentru a intimida companiile de social media în ceea ce privește conturile monetizate ale lui Russell Brand.

Vândute de prim-ministrul britanic Rishi Sunak ca o modalitate de a opri pornografia infantilă și hărțuirea, temerile tuturor cu privire la proiectul de lege privind siguranța online din Regatul Unit au fost confirmate.

La câteva ore după ce Camera Lorzilor a promulgat legea, președintele Comisiei pentru cultură, media și sport din Camera Comunelor a redactat o scrisoare orwelliană către platforma independentă de videoclipuri online Rumble – un concurent al YouTube care l-a demonetizat recent pe Russell Brand fără nicio dovadă de vinovăție.

Rumble a postat scrisoarea jenantă:

Dragă Chris,

Îți scriu în legătură cu acuzațiile grave referitoare la Russell Brand, în contextul în care acesta este un furnizor de conținut pe Rumble, cu peste 1,5 milioane de urmăritori.

Comisia pentru cultură, media și sport adresează întrebări radiodifuzorilor și companiilor de producție care l-au angajat anterior pe domnul Brand, pentru a examina atât cultura industriei în trecut, cât și dacă această cultură mai prevalează și astăzi.

Cu toate acestea, analizăm, de asemenea, utilizarea de către Brand a rețelelor de socializare, inclusiv pe Rumble, unde a dat un răspuns preventiv la acuzațiile aduse de The Sunday Times și de Channel 4’s Dispatches. Deși recunoaștem că Rumble nu este creatorul conținutului publicat de dl Brand, suntem îngrijorați de faptul că acesta ar putea profita de pe urma conținutului său pe platformă.

Am fi recunoscători dacă ați putea confirma dacă dl Brand poate să își monetizeze conținutul, inclusiv videoclipurile sale referitoare la acuzațiile grave care i se aduc. În caz afirmativ, am dori să știm dacă Rumble intenționează să se alăture YouTube și să suspende capacitatea dlui Brand de a câștiga bani pe platformă.

De asemenea, am dori să știm ce face Rumble pentru a se asigura că creatorii nu pot utiliza platforma pentru a submina protecția victimelor unui comportament inadecvat și potențial ilegal.

Cu stimă, Dame Caroline Dinenage

Dame Dinenage se referă cu siguranță la presupusele victime. În orice caz, când am decis noi, ca societate, că un departament guvernamental poate urmări un angajator și cere ca o persoană să fie lipsită de capacitatea de a-și câștiga existența înainte ca instanțele să fi avut șansa de a decide dacă a avut loc o infracțiune?

Să presupunem pentru o secundă că Brand este nevinovat.

Guvernul britanic i-a distrus efectiv cariera și capacitatea de a câștiga bani peste noapte, fără dovezi și fără a fi tras la răspundere. Acest comportament ar fi ilegal pentru orice altă entitate.

Când am dat guvernului puterea de a uzurpa instanțele de judecată?

Guvernele care trimit companiilor private scrisori cu privire la unii clienți se angajează într-un comportament amenințător și de intimidare.

Ce se întâmplă dacă guvernul greșește? Vor scrie celor de la YouTube și Rumble și vor insista ca Brand să fie repus în drepturi? Va plăti guvernul pentru lunile de venituri pierdute atât de Brand, cât și de platforme?

Mai rău, Marea Britanie a pus Ofcom să se ocupe de mica sa criză de siguranță cenzurată.

”Punem Ofcom la conducere în calitate de autoritate de reglementare pentru a verifica dacă platformele își protejează utilizatorii”.

Se susține că Ofcom ar putea amenda companiile cu 10% din venitul lor global sau 18 milioane de lire sterline pentru nerespectare.

”Astăzi este o etapă importantă în misiunea de a crea o viață online mai sigură pentru copiii și adulții din Marea Britanie. Toți cei de la Ofcom se simt privilegiați că li s-a încredințat acest rol important și suntem pregătiți să începem să punem în aplicare noile legi”, a declarat directorul executiv al Ofcom, Dame Melanie Dawes.

Vă amintiți de Ofcom? Același Ofcom care nu a spus niciodată un cuvânt despre toată propaganda dureroasă pro-Covid de pe canalele de știri ”mainstream”, care ne-a răsunat în urechi timp de doi ani – iar conținutul s-a dovedit a fi fals. Același Ofcom s-a luat la harță cu Mark Steyn de la GB News atunci când a îndrăznit să facă lumină asupra celor care au suferit leziuni cauzate de vaccinuri.

E ca și cum ai pune China la conducerea Comisiei ONU pentru Drepturile Omului.

Rumble, spre cinstea sa, a răspuns la ceea ce a numit o ”scrisoare extrem de tulburătoare din partea președintelui unei comisii din Parlamentul britanic”:

Considerăm că este profund nepotrivit și periculos faptul că Parlamentul britanic ar încerca să controleze cine are voie să vorbească pe platforma noastră sau să își câștige existența astfel. Faptul de a viza o persoană și de a cere interzicerea acesteia este cu atât mai deranjant cu cât nu există nicio legătură între acuzații și conținutul său pe Rumble. Nu suntem de acord cu comportamentul multor creatori Rumble, dar refuzăm să îi penalizăm pentru acțiuni care nu au nicio legătură cu platforma noastră.

Deși ar putea fi mai ușor din punct de vedere politic și social ca Rumble să se alăture ideologiei woke, a face acest lucru ar fi o încălcare a valorilor și misiunii companiei noastre. Respingem categoric cererile Parlamentului britanic.

Directorul executiv al Rumble, Chris Pavlovski, a scris pe Twitter: ”Apreciez foarte mult sprijinul tuturor în ultima săptămână. Sprijinul vostru este ceea ce mă face să fiu plin de energie și să merg înainte. Nu voi renunța la valorile mele”. Postarea vine după ce anterior a scris că ”atacurile asupra Rumble sunt necruțătoare, din toate unghiurile și se accelerează”.

Și uite așa. Primul act al proiectului de lege britanic privind siguranța online, adoptat pentru a proteja copiii, a fost acela de a amenința concurentul YouTube, aka platforma Rumble, cu blocarea dacă nu reduce la tăcere un utilizator popular care – deocamdată – nu a comis nicio infracțiune.

Secretarul pentru tehnologie, Michelle Donelan, a declarat în legătură cu proiectul de lege:

”Proiectul de lege privind siguranța online este un act legislativ care schimbă regulile jocului. Astăzi, guvernul întreprinde un pas înainte decisiv în misiunea noastră de a face din Regatul Unit cel mai sigur loc din lume pentru a fi online”.

Articolul care însoțește declarația oferă o listă de verificare a realizărilor proiectului de lege în materie de siguranță a copiilor – niciuna dintre acestea nu menționează urmărirea platformelor online pentru a elimina adulții și conținutul lor.

Chiar dacă o persoană este în cele din urmă condamnată pentru o infracțiune, noi spunem că, după ce și-a ispășit pedeapsa, nu va mai putea vorbi pe rețelele de socializare? Am trecut la o civilizație care practică pedeapsa socială în permanență?

Este consecința a ceea ce vedem aici.

Nu pentru toată lumea, bineînțeles.

Există încă teroriști reali online care fac bani reali, pe care guvernul îi ignoră, deoarece discursul lor plin de ură nu reprezintă o amenințare politică la adresa regimurilor clasei conducătoare.

Nu este vorba despre ”siguranța” ta, ci ”siguranța” politică și corporatistă a celor care cred că au dreptul să ne conducă fără disidență.

În mod evident, acestor entități nu li se poate încredința arma cenzurii și, ca atare, ea trebuie să le fie luată. Australia ar fi o prostie să facă aceeași greșeală ca și Marea Britanie, dar aș fi dispusă să pariez că suntem pe cale să îi urmăm în camera capitonată a siguranței online și a tuturor dispozitivelor sale de tortură.