Rothschild recunoaște eșecul ESG, iar globaliștii trec la agenda ”capitalismului incluziv”

Lynn Forester de Rothschild

În iulie anul trecut, pe măsură ce agitația din jurul pandemiei se stingea în cele din urmă, am publicat un articol despre un proiect abia mediatizat numit ”Consiliul pentru capitalism incluziv” (CIC). Grupul, condus de Lynn Forester de Rothschild, care acum pare a fi imaginea publică a faimoasei dinastii Rothschild, este punctul culminant al deceniilor de diverse agende globaliste combinate pentru a reprezenta dovada supremă a conspirației ”Noii Ordini Mondiale”. Vă amintiți când oamenii obișnuiau să spună că guvernarea globală de către elitiști era o fantezie paranoică? Ei bine, acum planul este o realitate recunoscută în mod deschis.

CIC este strâns legat de instituții precum Forumul Economic Mondial, ONU și FMI, dar este în primul rând o încercare de a lega mai strâns toate aceste organizații de lumea corporatistă, într-o demonstrație deschisă de complicitate. Grupul militează pentru răspândirea a ceea ce ei numesc ”capitalismul părților interesate” – potrivit căreia corporațiile internaționale au responsabilitatea de a participa la ingineria socială și sunt obligate (în numele binelui suprem) să manipuleze civilizația prin pedepse și recompense economice.

Am fost martori la această agendă în acțiune în timpul lockdown-urilor din pandemie și a grabei de a impune pașapoartele vaccinale. Aceste eforturi nu ar fi fost posibile fără participarea marilor lanțuri corporative care lucrează mână în mână cu guvernele naționale și cu Organizația Mondială a Sănătății. Din fericire, strategia a eșuat, întrucât guvernele locale și publicul au ripostat.

Am văzut, de asemenea, urâțenia capitalismului părților interesate în presiunea pentru sisteme de rating ESG în rândul marilor companii. Probabil că majoritatea cititorilor sunt familiarizați cu ESG; rețineți doar că publicul nu a fost conștient de terminologie până în ultimii 2 ani. Globaliștii au elaborat norme ESG încă din 2005. Ce este ESG?  După cum observă Klaus Schwab de la WEF:

”Cea mai importantă caracteristică a modelului părților interesate de astăzi este că mizele sistemului nostru sunt acum mai clar globale. Economiile, societățile și mediul sunt mai strâns legate între ele acum decât acum 50 de ani. Modelul pe care îl prezentăm aici are, prin urmare, un caracter fundamental global, iar cele două părți interesate principale sunt, de asemenea, globale (…) Ceea ce odată era văzut ca externalități în procesul de elaborare a politicilor economice naționale și în procesul de luare a deciziilor corporative individuale va trebui acum să fie încorporat sau internalizat în operațiunile fiecărui guvern, companie, comunitate și individ. Astfel, planeta este centrul sistemului economic global, iar sănătatea sa ar trebui să fie optimizată în deciziile luate de toate celelalte părți interesate.”

ESG s-a dorit a fi instrumentul pe care globaliștii și guvernele îl vor folosi pentru a forța companiile să adopte modelul de capitalism al părților interesate. Seamănă foarte mult cu sistemul comunist chinezesc de credit social, dar pentru întreprinderi și nu pentru indivizi. Cu cât scorul ESG al unei companii este mai mare, cu atât mai mult ar avea acces la împrumuturi și finanțare guvernamentală (bani ușor de obținut). A început în 2005, concentrându-se pe controlul climei (influențând corporațiile să accepte credite de carbon și impozitarea). Dar, până în 2016, a devenit altceva; ESG a adoptat pe scară largă politici de tip woke, inclusiv Teoria critică a rasei, feminismul, ideologia trans, diverse elemente de marxism etc.

Aceasta a fost ESG-ul modern pe care îl cunoaștem cu toții astăzi.  Scopul era de a stimula corporațiile să bombardeze publicul cu mesaje woke 24 de ore din 24, 7 zile din 7.  Fiecare film, fiecare emisiune TV, fiecare carte, fiecare bandă desenată, fiecare desen animat pentru copii, fiecare reclamă, fiecare produs, fiecare site important de socializare, fiecare manual al angajatului, fiecare interacțiune socială ar fi fost contaminate cu otrava propagandei woke.  Nu ar mai exista niciun loc unde să te ascunzi, niciun loc unde să scapi de mesaje.  Și a funcționat, pentru o vreme.

Expunerea ESG este poate unul dintre cele mai mari triumfuri ale presei alternative. E dovada că ”wokificarea” economiei și societății noastre nu a fost rezultatul unei mișcări activiste de bază sau al evoluției naturale a civilizației. Nu, tot ce s-a ”trezit” a fost o agendă măsluită, o mișcare artificială, forțată de corporații și globaliști, care au folosit ESG ca vehicul.

Lynn Forester de Rothschild a recunoscut recent, la summitul B20 din India, cu o oarecare dezamăgire, înfrângerea ESG. Deși Rothschild sugerează, de asemenea, că obiectivul va fi înlocuirea termenului ”ESG” cu altceva, nu la fel de cunoscut publicului. Cu alte cuvinte, globaliștii au fost forțați să renunțe la ESG, dar vor continua să caute alte metode pentru a prinde companiile în capcana stupului de extremă stânga.

Este tipic pentru globaliști să-și rebranduiască proiectele ori de câte ori sunt demascate, ca o modalitate de a deruta publicul. Totuși, nu cred că tactica va mai funcționa. Cercetătorii sunt blocați în dinamica ESG și schimbarea numelui nu va ajuta establishmentul să evite criticile.

În mod interesant, am observat o schimbare dramatică a globaliștilor către o poziție defensivă, mai degrabă decât către poziția ofensivă pe care o aveau acum câțiva ani. Nu pot decât să concluzionez că ceva a mers foarte prost pentru ei în timpul pandemiei. Ei au fost obraznici cu retorica lor în 2020, recunoscând practic intențiile de a impune un sistem autoritar global. Acum sunt omenoși și mult mai atenți la lucrurile pe care le spun.

În acest scop, cea mai mare parte a discuțiilor oneste despre globalism nu se mai regăsește în declarațiile de la WEF sau în sălile forumurilor de la Davos. Oameni precum Klaus Schwab se estompează în fundal.  Adevărata agendă este acum discutată în cadrul unor evenimente mai obscure privind schimbările climatice, cum ar fi B20 din India sau Summitul pentru un nou pact global de finanțare de la Paris, despre care am scris în iulie. Acestea sunt evenimentele în care globaliștii se simt mai liberi să vorbească despre ceea ce își doresc cu adevărat.

Un comentariu interesant al Lynnei Rothschild la B20 a fost afirmația sa potrivit căreia ”Legea privind reducerea inflației” a lui Biden este unul dintre cele mai bune modele pentru controlul stimulat al climei. Acest lucru confirmă ceea ce bănuiam deja: Legea de reducere a inflației nu a avut nimic de-a face cu inflația. Mai degrabă, a fost o modalitate de a deturna fondurile contribuabililor către subvenții guvernamentale pentru impozitarea carbonului și tehnologia verde. Altfel spus, Rothschild și CIC vor să dicteze afacerile globale și să forțeze companiile să adopte politici de tip ESG folosind trilioane de dolari din fondurile pentru climă (7,5 trilioane de dolari pe an, mai exact).

Priviți lucrurile în felul următor: Orice companie care se ”oferă voluntar” să folosească tehnologii verzi mai puțin eficiente și să promoveze ideologia climatică primește acces la subvenții guvernamentale – este recompensată. Orice companie care refuză să se conformeze planului se va confrunta în cele din urmă cu o impozitare grea în timp ce încearcă să concureze cu colegii lor subvenționați – practic, sunt forțate să iasă din afaceri. Iată, în esență, stadiul incipient al unui regim economic global comunist/colectivist.

Și aici ajungem la miezul problemei. Nu există un ”capitalism incluziv”. Nu există un ”capitalism al părților interesate”. Nu există ”ESG”. Schimbările climatice ca amenințare existențială sunt o farsă, la fel cum covidul nu a fost niciodată o amenințare legitimă pentru marea majoritate a oamenilor. Toate aceste probleme reprezintă fum și oglinzi, o modalitate de a distrage atenția populației de la intenția de bază – Crearea unei centralizări financiare totale în mâinile câtorva elite alese. Nu este vorba despre mediu.  Nu este vorba despre sănătatea publică. Este vorba în totalitate despre economie. Scopul final pentru ei este de a convinge publicul să îmbrățișeze micromanagementul economic.

Odată ce economia este închisă într-o închisoare ideologică în care întreprinderile sunt forțate să dea semnale de virtute, odată ce accesul la comerțul privat poate fi refuzat de o mână de birocrați care lucrează cu corporațiile, establishmentul are atunci mijloacele de a dicta orice altă fațetă a societății. Comportamentele noastre, credințele noastre, principiile noastre, morala noastră; totul este la îndemână. Pentru că dacă oligarhia are puterea de a determina dacă tu și familia ta mâncați sau muriți de foame, atunci are puterea de a vă determina să faceți tot ceea ce vrea ea să faceți.