Ascensiunea Sudului Global și reacția G7

În timp ce administrația Biden atinge limitele de sus ale penibilului în ”dosarele Trump”, așa-numiții autocrați își văd în liniște de remodelarea centrelor de putere. Șase noi state s-au alăturat organizației BRICS, în încercarea de a desena o lume multipolară: Arabia Saudită, Egiptul, Iranul, Argentina, Etiopia și Emiratele Arabe Unite. Alte țări așteaptă la ușă, cu cererea deja semnată.

Demn de subliniat este că Arabia Saudită, cel mai puternic aliat al Statelor Unite în Orientul Mijlociu, factor determinant în apariția ”petrodolarului”, a decis să joace și în terenul controlat de Rusia, China și India. Pe undeva un lucru de așteptat, după ce Washingtonul a impus la nivel global, din ce în ce mai accelerat, strategia ”Climate change” de înlocuire a petrolului cu energia electrică. Strategie care, în mod ironic, se bazează pe panourile solare și bateriile fabricate în China.

Prin primirea unor giganți energetici precum Iranul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, alianța BRICS+ are în rândurile sale 6 dintre primii 10 producători de petrol din lume. Ea va controla 38% din aprovizionarea globală cu gaze naturale, 60% din exporturile de petrol și 67% din producția de cărbune. Așadar, mare parte din energia convențională (ieftină, dar poluantă!) rămâne la dispoziția sudului global. Care are în continuare foarte bune perspective de dezvoltare tocmai din pricina acestei energii ieftine, pe care Washingtonul încearcă să o arunce la coșul de gunoi al istoriei. Rezultatele se văd în Germania (și, în perspectivă, în Europa), unde firmele dau faliment, industria se gripează și economia intră în recesiune.

Alianța Sudului Global va depăși produsul intern brut (PIB) al G7 în termeni de paritate a puterii de cumpărare (PPP) cu peste 11 trilioane de dolari, potrivit datelor financiare ale CEIC Data. Cele mai recente cifre arată că PIB-ul cumulat în termeni de PPP al celor șapte națiuni occidentale industrializate – SUA, Marea Britanie, Germania, Franța, Japonia, Canada și Italia – este de 48,5 trilioane de dolari, în timp ce statele din BRICS+ adună aproape 60 de trilioane de dolari. Chiar dacă G7 va păstra un avantaj de 14 trilioane de dolari (în 2024) legat de PIB-ul nominal, costul vieții diferă substanțial în cele două tabere.

Pe de altă parte, națiunile G7 au un bilanț al datoriilor de 55,5 trilioane de dolari (32 de trilioane doar SUA!), iar cei 11 membri ai BRICS+ datorează undeva sub 9 trilioane dolari. Totodată China este unul dintre cei mai mari creditori ai Washingtonului, cu aproximativ 859,4 miliarde de dolari în titluri de stat americane. Cele 11 națiuni controlează aproximativ o treime din alimentele din lume, 90% din lanțul de aprovizionare pentru panourile solare și bateriile mașinilor electrice, precum și minerale vitale necesare industriei tehnologice. Mai mult, organizația BRICS+ va reprezenta anul viitor aproape jumătate din populația lumii, celor 11 națiuni însumând 3,9 miliarde de oameni.

În mod evident, comerțul global va folosi din ce în ce mai puțini dolari, fenomen care va slăbi, în timp, economia americană. Așa că statele G7 (și în mod special SUA) simt din plin amenințarea. Simt aerul rece care le suflă în ceafă.

În consecință, occidentalii vor încerca să-și păstreze dominația, ca și până acum, cu sprijinul NATO – fie că vorbim despre Ucraina, Orientul Mijlociu, Taiwan, Africa sau orice alt colț de pe glob unde expansiunea BRICS ar putea să lezeze interesele economice ale G7.

Doar că, între timp, China și în special Rusia au început să-și protejeze partenerii tot cu arma în mână, iar ceea ce vedem în Ucraina sau în Siria reprezintă doar două dintre focarele care, cel mai probabil, se vor înmulți și vor lua amploare.