”Sfârșitul se apropie”

Un comentariu de Seymour Hersh, autorul anchetei despre atacul asupra conductelor NordStream

Au trecut săptămâni de când am analizat aventurile clusterului de politică externă al administrației Biden, condus de Tony Blinken, Jake Sullivan și Victoria Nuland. Cum și-a petrecut vara acest trio de șoimi războinici?

Sullivan, consilierul pe probleme de securitate națională, a adus recent o delegație americană la cel de-al doilea summit internațional pentru pace, la începutul acestei luni, la Jeddah, în Arabia Saudită. Summitul a fost condus de prințul moștenitor Mohammed bin Salman, cunoscut sub numele de MBS, care în iunie a anunțat o fuziune între turneul său de golf susținut de stat și PGA (Professional Golfers’ Association of America). Patru ani mai devreme, MBS a fost acuzat că a ordonat asasinarea și dezmembrarea jurnalistului Jamal Khashoggi la consulatul saudit din Istanbul, pentru presupusa lipsă de loialitate față de stat.

Oricât de neverosimil ar părea, a existat un astfel de summit de pace și printre vedetele sale s-au numărat MBS, Sullivan și președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky. Ceea ce a lipsit a fost un reprezentant al Rusiei – neinvitat la summit. Întrunirea a inclus doar o mână de șefi de stat din cele mai puțin de cincizeci de națiuni care au trimis delegați. Conferința a durat două zile și a atras ceea ce ar putea fi descris doar ca fiind o atenție internațională redusă.

Reuters a relatat că obiectivul lui Zelensky a fost acela de a obține sprijin internațional pentru ”principiile” pe care le va lua în considerare ca bază pentru soluționarea războiului, inclusiv ”retragerea tuturor trupelor rusești și returnarea întregului teritoriu ucrainean”. Răspunsul oficial al Rusiei la acest non-eveniment nu a venit din partea președintelui Vladimir Putin, ci din partea ministrului adjunct al afacerilor externe, Serghei Ryabkov. Acesta a numit summitul ”o reflectare a încercării Occidentului de a continua eforturile zadarnice, sortite eșecului” de a mobiliza Sudul Global în spatele lui Zelensky.

Atât India, cât și China au trimis delegații la sesiune, probabil atrase de Arabia Saudită pentru rezervele sale imense de petrol. Un observator academic indian a considerat că evenimentul nu a realizat mai mult decât ”o bună publicitate pentru puterea de convocare a MBS în cadrul Sudului Global, pentru poziționarea regatului în cadrul acestuia și, poate mai mult, pentru a ajuta eforturile americane de a construi un consens, asigurându-se că China participă la reuniune cu… Jake Sullivan în aceeași cameră”.

Între timp, departe, pe câmpul de luptă din Ucraina, Rusia a continuat să zădărnicească contraofensiva în curs a lui Zelensky. L-am întrebat pe un oficial american din serviciile de informații de ce Sullivan a fost cel care a ieșit din cercul de politică externă al administrației Biden pentru a prezida conferința lipsită de importanță din Arabia Saudită.

”Jeddah a fost copilul lui Sullivan”, a spus oficialul. ”El a planificat-o pentru a fi echivalentul lui Biden al Versailles-ului lui [președintele Woodrow] Wilson. Marea alianță a lumii libere reunită într-o celebrare a victoriei după înfrângerea umilitoare a dușmanului detestat pentru a determina forma națiunilor pentru generația următoare. Faimă și glorie. Promovarea și realegerea. Bijuteria coroanei avea să fie realizarea de către Zelensky a capitulării necondiționate a lui Putin după ofensiva fulgerătoare din primăvară. Se plănuia chiar un proces de tip Nürnberg la tribunalul mondial, cu Jake ca reprezentant al nostru. Doar încă o gafă, dar cine mai numără? S-au prezentat 40 de națiuni, toate, cu excepția a șase, căutând mâncare gratuită după blocarea Odesei” – o referire la limitarea de către Putin a livrărilor de grâu ucrainean ca răspuns la noile atacuri ale lui Zelensky asupra podului care leagă Crimeea de Rusia continentală.

Destul despre Sullivan. Să ne întoarcem acum la Victoria Nuland, un arhitect al răsturnării în 2014 a guvernului pro-rus din Ucraina, una dintre mișcările americane care ne-au dus unde suntem, deși Putin a fost cel care a inițiat oribilul război actual. Ultra-hawkista Nuland a fost promovată la începutul acestei veri de Biden, peste obiecțiile aprinse ale multora din Departamentul de Stat, pentru a fi secretar de stat adjunct interimar. Ea nu a fost nominalizată oficial ca adjunct de teamă că gestul ar putea duce la o luptă infernală în Senat.

Nuland a fost trimisă săptămâna trecută pentru a vedea ce poate fi salvat după ce o lovitură de stat a dus la răsturnarea unui guvern pro-occidental în Niger, una dintre fostele colonii din Africa de Vest care au rămas în sfera de influență franceză. Președintele Mohamed Bazoum, ales în mod democratic, a fost alungat din funcție de o juntă condusă de șeful gărzii prezidențiale, generalul Abdourahmane Tchiani. Generalul a suspendat constituția și a întemnițat potențialii opozanți politici. Alți cinci ofițeri militari au fost numiți în cabinetul său. Toate acestea au generat un sprijin public enorm pe străzile din Niamey, capitala Nigerului – suficient pentru a descuraja intervenția externă occidentală.

Presa occidentală a publicat rapoarte sumbre, care inițial au privit tulburările în termeni est-vest: unii dintre susținătorii loviturii de stat purtau steaguri rusești în timp ce mărșăluiau pe străzi. The New York Times a văzut lovitura de stat ca pe un atac împotriva principalului aliat al SUA în regiune, președintele nigerian Bola Ahmed Tinubu, care controlează vaste rezerve de petrol și gaze. Tinubu a amenințat noul guvern din Niger cu o acțiune militară dacă nu îi va returna puterea lui Bazoum. El a stabilit un termen limită care a trecut fără nicio intervenție externă. Revoluția din Niger nu a fost văzută de către cei care trăiesc în regiune în termeni est-vest, ci ca o respingere necesară a controlului economic și politic francez de lungă durată. Este un scenariu care se poate repeta din nou și din nou în toate națiunile Sahelului din Africa subsahariană dominate de Franța.
……..
Așadar, abordarea plină de dorințe a Casei Albe cu privire la război, atunci când vine vorba de discuții realiste cu poporul american, va continua cu pași repezi. Dar sfârșitul se apropie, chiar dacă evaluările furnizate de Biden publicului sunt desprinse dintr-o bandă desenată.

Citiți articolul complet pe Seymour Hersh’s Substack.