Ce dăm și ce primim în relația cu Ucraina

Premierul ucrainean Denis Şmîhal, mâna dreaptă a lui Zelensky, a ajuns în România în calitate de oaspete VIP. Mass-media militarizată a relatat vizita pas cu pas (am aflat până și momentul intrării în țară!), iar jurnaliștii au subliniat contribuția Ucrainei la protejarea bătrânului continent în fața „hoardelor barbare”.

În cadrul unui interviu acordat celebrului post de televiziune Gigi24, Smîhal a precizat că generalul Ciucă și-a oferit serviciile încă din primul moment, de la prima rachetă trasă de ruși. Apoi oaspetele României a continuat cu un fake difuzat și de secretarul de stat Blinken, potrivit căruia armata lui Zelensky ar fi eliberat deja, în timpul contraofensivei, 50% din teritoriile ocupate. Pe aceeași linie cu tentă SF am aflat și că obiectivele Ucrainei au rămas aceleași, în ciuda greutăților insurmontabile: eliberarea țării până la granițele stabilite în 1991. ”Cât va dura? Cât vom plăti pentru asta? Nu contează”, spune Șmîhal, foarte sigur pe el, adăugând că și alte țări europene ar fi în pericol dacă lucrurile merg prost în Ucraina.

Principala miză a vizitei a fost stabilirea de noi coridoare terestre și, eventual, maritime, pentru transportul cerealelor către occident. Blocada rusă pe Marea Neagră are efect, în ciuda optimismului oficialilor de la Kiev și în pofida avertismentelor NATO conform cărora ar putea izbucni un conflict direct între SUA și Rusia, dacă navele Kremlinului continuă să amenințe traficul de mărfuri. Deși e greu de spus cât din producția de cereale ucrainene aparține Kievului și cât corporațiilor americane, interesul în ce privește exportul pe orice căi se menține uriaș.

De altfel, Șmîhal a menționat două dintre principalele probleme cu care se confruntă regimul Zelensky, însă le-a prezentat în nota obișnuită: șantajul cu energie nucleară (centrala Zaporojie) și șantajul cu elimente, care ”amenință securitatea alimentară globală”. În realitate, vorbim despre două surse foarte importante de venit, de finanțare a războiului, ștrangulate de armata rusă din motive evidente.

Zelensky visează la o eventuală protecție militară a navelor încărcate cu cereale, însă Bulgaria și România nu dispun de corvetele necesare, iar Turcia preferă să rămână oarecum neutră (în ciuda apartenenței la NATO). În aceste condiții, România s-a angajat să tranziteze peste 60% din volumul total al exporturilor de cereale din Ucraina.

Cu prilejul vizitei partenerului nostru strategic în raport cu Rep. Moldova, am aflat și că peste 125.000 de ucraineni s-au refugiat în România de la începutul războiului.

În același timp, premierul Ciolacu a recitat binecunoscuta poezie euroatlantică: ”Suntem uniți împotriva agresiunii militare a Rusiei și a actelor de barbarie. Acest conflict fără sens trebuie să înceteze. Oferim sprijin total pentru suveranitatea și integritatea teritorilă a Ucrainei. Vom fi alături de Ucraina atât timp cât va fi nevoie până la victoria Ucrainei”.

Ce va obține România din această „afacere” se știe – infinită recunoștință din partea partenerului strategic american pentru zecile de miliarde de dolari (minim 20, captură de război!) virate în contul colaboratorilor Pentagonului. Și, eventual, promisiuni legate de protecția marionetelor de la guvern și președinție.