Antidotul

Vor să ne fie frică. Să trăim într-o permanentă stare de încordare. Viruși ucigași, războaie, uragane, teroriști, extratereștri. Frica de boală, de moarte, de sărăcie.

Un om cuprins de teamă nu mai gândește rațional. Se ascunde sub pat și începe să ia medicamente. Îi lasă pe alții să gândească în locul său. Să facă ceva, orice, numai să-l salveze.

Atunci când amenințarea devine planetară, soluțiile nu pot fi decât globale. Ce stat sau ce politician își permite să lupte, de unul singur, împotriva atâtor amenințări mortale coborâte dintr-odată din văzduh, din neant? Doar un Guvern Mondial ar putea să-și asume sarcina aproape imposibilă. Să ne apere de dușmanul invizibil și omniprezent. Doar o dictatură crâncenă ar avea pârghiile necesare pentru a lupta și a câștiga. Inclusiv (sau mai ales) în lupta cu teroriștii interni. Cu indisciplinații. Inamicii generalului Rog.

“Frica este calea către Partea Întunecată. Frica duce la furie, furia duce la ură, ura duce la suferință.” Este un citat din maestrul Yoda, un personaj fictiv din Războiul stelelor. Frica și suferința sunt una și același lucru.

Elitele globaliste vor să ne facă să suferim. Ele nu știu ce înseamnă frica. Sunt imune la viruși ucigași, la războaie, la uragane, la teroriști sau extratereștri. Sunt imune la sărăcie sau la proteste masive de stradă. Însă elitele știu că simplii cetățeni nu au această imunitate. Nu și-o permit. Este prea scumpă. Prea exclusivistă.

Suntem neajutorați în fața fricii dacă nu conștientizăm de unde provine. Care îi sunt rădăcinile. Cine o promovează, cine o exacerbează și în interesul cui.

Singurul lucru de care putem fi siguri în timpul vieții este că, la un moment dat, o să murim. Așa că nu ar trebui să ne temem de nimic. Trebuie doar să înțelegem.

În esență, frica este lipsa credinței în Dumnezeu. Iar curajul este teama care își face rugăciunea.