Pactul cu Diavolul

”Nu mi-am imaginat niciodată că voi trăi ziua în care economia României va deveni mai puternică decât cea a Ungariei și că PIB-ul pe cap de locuitor îl va egala pe cel din țara vecină”, zice un comentator-războinic de la unul dintre site-urile arondate guvernului. Bucurie maximă pe capul jurnalistului, care nu uită să sublinieze că performanța negativă a Ungariei i se datorează iliberalului Viktor Orban.

Și cât de promițători fuseseră primii pași ai lui Orban (fost bursier Soros) din primul său mandat de premier, în 1998! ”Și-a început cariera politică promovând valorile occidentale, fiind un susținător al democrației liberale, un progresist și un luptător pentru drepturile omului”, mai zice comentatorul amintit despre politicianul care a condus Ungaria în calitate de premier, cu întreruperi, timp de aproape 17 ani.

Apoi, de prin 2010 s-a produs un declic și Orban s-a lepădat de democrația de tip liberal și a îmbrățișat ideile conservatoare. Deloc pe placul elitelor globaliste de la Davos și Washington. Ca atare, ca peste tot unde puterea nu este deținută de liberali, au început atacurile mai mult sau mai puțin voalate. Un război hibrid, pe față, care include uriașa rețea media de propagandă globalistă, imperiul Soros de ONG-uri, funcționărimea coruptă de la Bruxelles, dar și sistemul bancar și financiar cu sediul central pe Wall Street. Un sistem capabil să modifice reitinguri de țară din pix, să mărească dobânzile până la cer, să oprească robinetul de investiții, să retragă mari sume de bani dintr-un singur click, să atace moneda națională, să pună presiune maximă pe o economie totuși foarte mică, departe de a fi autosuficientă.

Viktor Orban a avut de ales. Ar fi putut fi un soi de Klaus Iohannis, în urma unui pact cu Diavolul. Ar fi putut dormi liniștit, fără teama că economia ar putea să se prăbușească din pricina unor atacuri de tip terorist ale potlogarilor care învârt finanțele occidentale și se autodefinesc drept liberali. Apărători ai libertății și ai democrației.

A ales să fie credincios valorilor în care crede, având sprijinul ferm și masiv al populației. A ales altă cale decât globalismul fără niciun Dumnezeu, în ciuda obstacolelor enorme. Politica lui Orban este cea pe care o vedem pentru că ungurii cred în ea din tot sufletul. Spre deosebire de majoritatea românilor, încă atrași de mirajul occidentului de altădată, sub presiunea constantă a propagandei rusofobe.

Aici se vede tăria de caracter a unui popor. Aici se vede cât de mult suntem dispuși să luptăm pentru apărarea unor principii de viață. A unor idei care țin de suflet, nu de mărimea portofelului.

Da, ungurii trec granița în România pentru că la noi unele produse sunt mai ieftine. Dar cu ce preț am ajuns să fim ”invidiați”? Cu prețul uriaș al pierderii totale a suveranității, sub cupola unui superstat european departe de a fi, la rândul său, suveran. Cu prețul introducerii la foc automat a ideologiei Woke, atât de nocivă pe termen lung. Cu prețul lepădării de credință, de țară, de rădăcini.

Dacă ăsta este scopul major în viață, să ai în buzunar 10 euro mai mult decât vecinul tău ungur, atunci românii pot fi fericiți. Se pare că l-au atins cu ajutorul globaliștilor de la Davos.

p.s. După tot scandalul penibil din jurul vizitei lui Orban, niște băieți din presa militarizată s-au arătat indignați că o publicație de la Budapesta a remarcat ”comentarii pozitive la adresa premierului Ungariei în presa din România”. Mai precis, comentariile putiniștilor Alexandru Petria, Adrian Onciu și Bogdan Duca. Este inadmisibil, stimați tovarăși! Rog să se ia măsuri de urgență.