Pionul polonez și perspectivele declanșării WWIII

În timp ce obuzele, tancurile și avioanele pot fi înlocuite la un moment dat, soldații din prima linie dispar și golul rămâne pentru totdeauna. Este o realitate tristă și cea mai mare problemă a forțelor NATO implicate în războiul din Ucraina.

Oricât de sofisticate ar fi dronele sau rachetele cu rază lungă, ele nu pot înlocui oamenii. Mai ales când vorbim despre dorința lui Zelensky de a recupera teritoriile pierdute, inclusiv Crimeea. Așadar, la limită rămân două opțiuni: 1) mercenarii sau 2) implicarea directă a trupelor NATO, printr-o operațiune de steag fals sau orice pretext absurd, numai bun de înghițit pe nemestecate de către opinia publică.

Televiziunea rusă a difuzat pe larg fragmente din ultima ședință a Consiliului de Securitate de la Moscova, în care Putin a punctat, special pentru cetățenii și politicienii din Occident, ideea probabilei implicări directe a Poloniei în partea de vest a Ucrainei. Nu cu mercenari, ca până acum, ci cu trupe regulate. Iată câteva extrase sugestive din intervenția președintelui rus:

”(…) Resursele colosale pompate în regimul de la Kiev, furnizarea de arme occidentale, cum ar fi tancuri, artilerie, vehicule blindate și rachete, precum și desfășurarea a mii de mercenari și consilieri străini, folosiți cel mai activ în încercările de a străpunge frontul armatei noastre, nu ajută. (…) Occidentul nu are capacitățile de producție pentru a reface rapid consumul rezervelor de echipamente și muniții. Sunt necesare resurse suplimentare mari și timp. Principalul lucru este că formațiunile Forțelor Armate ale Ucrainei au suferit pierderi uriașe ca urmare a atacurilor autodistructive: zeci de mii de oameni. Resursa de mobilizare a țării se epuizează. Oamenii din Ucraina își pun tot mai des o întrebare legitimă: pentru ce, de dragul căror interese egoiste, mor rudele și prietenii lor.

(…) Prelungirea nesfârșită a conflictului ucrainean este benefică hegemonului global de peste ocean.

(…) Nu mă pot abține să nu comentez cu privire la planurile de a stabili un fel de așa-numită unitate polono-lituano-ucraineană. Nu este vorba despre un grup de mercenari – sunt destui acolo și sunt distruși – ci despre o unitate militară regulată, bine organizată și echipată, care va fi folosită pentru operațiuni în Ucraina, inclusiv pentru a asigura, se presupune, securitatea Ucrainei de Vest de astăzi. De fapt, ca s-o spunem pe șleau, pentru ocuparea ulterioară a acestor teritorii. Nu vom vedea nimic nou.

Doar pentru a vă reaminti, după Primul Război Mondial, după înfrângerea Germaniei și a aliaților săi, unitățile poloneze au ocupat Lvovul și teritoriile adiacente care făcuseră parte din Austro-Ungaria. Prin acțiunile sale incitate de Occident, Polonia a profitat de tragedia Războiului Civil din Rusia și a anexat anumite provincii istorice rusești. Chiar mai devreme, în 1920, Polonia a capturat o parte din Lituania – regiunea Vilnius. Astfel, ei au pretins că au luptat împreună cu lituanienii împotriva așa-numitului imperialism rusesc, dar apoi au smuls imediat o bucată de pământ de la vecinul lor, de îndată ce s-a ivit ocazia.

După cum se știe, Polonia a participat, de asemenea, la împărțirea Cehoslovaciei în urma Acordului de la München din 1938, ocupând în totalitate Silezia Cieszyn. În anii 1920-1930, zona frontierelor estice ale Poloniei (Kresy) – un teritoriu care cuprinde Ucraina de Vest, Belarusul de Vest și o parte din Lituania de astăzi – a fost martora unei politici dure de polonizare și asimilare a locuitorilor locali, cu eforturi de suprimare a culturii locale și a ortodoxiei.

Aș dori, de asemenea, să vă reamintesc la ce a dus politica agresivă a Poloniei. A dus la tragedia națională din 1939, când aliații occidentali ai Poloniei au aruncat-o în fața mașinii militare germane. Polonia și-a pierdut de fapt independența și statalitatea, care au fost restabilite doar datorită în mare măsură Uniunii Sovietice. Tot datorită Uniunii Sovietice și datorită poziției lui Stalin, Polonia a dobândit un teritoriu substanțial în vest, teritoriu german. Este un fapt că teritoriile vestice ale Poloniei sunt un cadou de la Stalin. Au uitat prietenii noștri de la Varșovia acest lucru? Noi le vom reaminti.

Astăzi vedem că regimul de la Kiev este gata să facă orice pentru a-și salva pielea trădătoare și pentru a-și prelungi existența. Nu le pasă de poporul ucrainean, de suveranitatea ucraineană sau de interesele naționale. (…) Trădătorii sunt gata acum să deschidă poarta manipulatorilor lor străini și să vândă din nou Ucraina.

În ceea ce-i privește pe liderii polonezi, aceștia speră probabil să formeze o coaliție sub umbrela NATO pentru a interveni direct în conflictul din Ucraina și pentru a mușca cât mai mult. Pentru a-și recâștiga, așa cum văd ei, teritoriile istorice, adică Ucraina de Vest de astăzi. De asemenea, este de notorietate faptul că ei visează la teritoriul belarus. (…) Autoritățile poloneze, care își hrănesc ambițiile revanșarde, ascund adevărul de poporul lor. Carnea de tun ucraineană nu mai este suficientă pentru Occident. De aceea, Occientul plănuiește să folosească alte mărfuri consumabile – polonezi, lituanieni și toți ceilalți de care nu le pasă. Pot să vă spun că acesta este un joc extrem de periculos, iar autorii unor astfel de planuri ar trebui să se gândească la consecințe.”

Intervenția de mai sus a președintelui Putin nu este deloc întâmplătoare. Polonezii sunt probabil cei mai dispuși dintre aliați să intre direct în prima linie, la inițiativa Pentagonului. Iar istoria ne arată că nu ar fi deloc primul gest războinic al partenerilor noștri din NATO și grupul B-9.

Așadar, pe măsură ce trupele ucrainene se subțiază cresc șansele unei intervenții americane în Ucraina (prin intermediul prietenilor est-europeni) și implicit ale declanșării celui de-al treilea război mondial, cu consecințele de rigoare.