Atunci când te saturi cu ce rămâne de la stăpâni

Germania a ajuns să joace un rol crucial în cadrul campaniei de înarmare și susținere necondiționată a regimului Zelensky, inclusiv prin deciziile luate la Bruxelles. De la momentul ”vă dăm căști de protecție” și până astăzi Berlinul a reușit, pas cu pas, să-și învingă orice temeri, să rupă legăturile economice puternice cu Moscova (e drept, cu ajutorul Pentagonului) și să devină vârful de lance al propagandei euroatlantice, prin vocea războinicei Annalena Burbock. O știți, tipa care și-a schimbat părerea ”cu 360 de grade”.

Resentimentele nemților în raport cu urmările celui de-al Doilea Război Mondial, dar mai ales colonizarea Germaniei prin intermediul bazei militare americane de la Ramstein și a Planului Marshall, au contribuit din plin la pirueta nu tocmai grațioasă a cancelarului Olaf Scholz. Cum știm, și asupra acestuia au planat mari suspiciuni de corupție, motiv suficient pentru alinierea completă la politicile americane (în caz că mai erau mici îndoieli).

Germania a devenit, recent, cel mai mare furnizor de arme după Statele Unite. La summit-ul NATO de la Vilnius, Scholz a promis noi livrări estimate la 700 milioane euro: tancuri, sisteme Patriot, muniții, rachete ș.a.m.d. Colonelul Roderich Kiesewetter, expert în domeniul afacerilor externe și al apărării din cadrul CDU, a sugerat că NATO ar trebui să ia în considerare tăierea ”Kaliningradului de la liniile de aprovizionare rusești”, pentru a vedea cum reacționează Putin atunci când este sub presiune. Ne amintim că Stalin a cucerit Kaliningradul (fost Königsberg) în aprilie 1945, prin ofensiva a 1,5 milioane de soldați sovietici susținuți de tancuri și avioane.

În timp ce președintele Germaniei a arătat că ”nu este momentul” să se opună livrării muniției cu dispersie de către Statele Unite, compania de armament Rheinmetall a dezvăluit tot la summit-ul de la Vilnius că va deschide o fabrică de vehicule blindate în vestul Ucrainei, într-o locație nedeclarată, în următoarele 12 săptămâni. Vor fi construite și reparate transportoare blindate germane Fuchs, dar există planuri de fabricare a munițiilor și, eventual, a sistemelor de apărare antiaeriană și a tancurilor – după cum subliniază diplomatul indian M.K. Bhadrakumar într-un comentariu pentru Consortium News.

Nemții speră, probabil, că eventualul profit rezultat din vânzarea armamentului (pe datorie!) ar putea, eventual, să compenseze pierderile imense rezultate din dinamitarea conductelor NordStream. În același timp, cancelarul Scholz a detașat mii de soldați în Lituania – în regim defensiv, bineînțeles.

E greu de anticipat ce anume vizează Berlinul pe termen lung, în eventualitatea scindării Ucrainei. După 1945, Germania a pierdut teritorii atât în favoarea Poloniei, cât și a Uniunii Sovietice. Iar Varșovia nu a ezitat să-i ceară lui Scholz despăgubiri de război de 1.300 miliarde euro, probabil prognozând că vor urma vremuri tulburi după ce Rusia își va atinge scopurile în Ucraina.

În mod evident, marile puteri europene Franța și Germania încearcă să adune firimiturile, după ce Casa Albă deja a reușit să ia caimacul. Nemții și francezii nu au avut de ales decât să se muleze după noua realitate din Europa, instrumentată cu persuasiune și relativ talent de Pentagon și CIA. În timp ce Macron și-a trimis trupele în România și speră să ne vândă ceva submarine și corvete, Scholz mizează pe traficul de influență german în țările baltice, Estonia, Letonia și Lituania.

Războiul rămâne o mega-afacere din care fiecare încearcă să obțină profit maxim. Cu condiția să nu intervină vreun incident neprevăzut și catastrofal.