Globaliștii sugerează ”șocul financiar” și controlul climei pentru a-și lansa marea resetare

La sfârșitul lunii iunie, liderii guvernamentali și brokerii de putere ai think-tank-urilor din întreaga lume s-au întâlnit la Summit-ul Pentru un Nou Pact Global de Finanțare de la Paris. Printre participanți se numără secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, Antonio Guterres, secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, directorul general al FMI, Kristalina Georgieva, și președintele Băncii Mondiale, Ajay Banga.

Scopul presupus al summitului a fost acela de a găsi soluții financiare pentru obiectivele de combatere a sărăciei și, în același timp, de reducere a ”emisiilor care încălzesc planeta”. La fel ca în cazul tuturor evenimentelor legate de schimbările climatice, discuția de la Paris s-a îndreptat în mod inevitabil către centralizarea puterii și formarea unui consorțiu global pentru a rezolva problemele pe care, susțin ei, națiunile suverane nu pot sau nu vor să le rezolve.

Ceea ce observ din ce în ce mai mult în ultimii doi ani este o convergență a narațiunilor – Băncile centrale și băncile internaționale sunt acum brusc mai preocupate de impozitarea carbonului și de încălzirea globală decât par a fi preocupate de stagflație și de colapsul economic. Probabil pentru că acesta a fost obiectivul de la bun început, iar colapsul economic face parte din plan.

Globaliștii combină acum problema schimbărilor climatice cu cea a finanțelor internaționale și a autorității monetare. Cu alte cuvinte, ei nu mai ascund faptul că agenda privind schimbările climatice face parte din agenda ”Marii resetări”. Ei sugerează chiar ca amenințarea schimbărilor climatice să fie folosită ca o trambulină pentru a da băncilor globale mai multă putere cu scopul de a dicta circulația bogăției și de a desființa sistemul existent, astfel încât să poată fi înlocuit cu altceva.

Președintele francez Emmanuel Macron le-a spus delegaților la summitul de la Paris că ”lumea are nevoie de un șoc al finanțelor publice” pentru a lupta împotriva încălzirii globale, creând în același timp ”echitate” în cazul națiunilor mai puțin bogate. De asemenea, el a susținut că actualul sistem nu este bine adaptat pentru a aborda provocările lumii.

Speakerii de la eveniment au remarcat faptul că mediul economic internațional a fost afectat de o serie de crize, inclusiv pandemia și războiul din Ucraina, dar s-au concentrat pe ”costul în spirală al dezastrelor meteorologice intensificate de încălzirea globală” ca motiv pentru destabilizarea continuă a sistemelor financiare.

În mod evident, acest lucru este un nonsens, dar se potrivește cu programarea narativă pe care globaliștii încearcă să o creeze prin asocierea declinului economic cu schimbările climatice. În realitate, există ZERO dovezi că fenomenele meteorologice globale sunt mai grave astăzi decât erau acum mai bine de o sută de ani, înainte ca industriile producătoare de carbon să fie larg răspândite. Nu există nicio legătură dovedită între emisiile de dioxid de carbon și vreun fenomen meteorologic specific. Afirmația este o fraudă. Nu există o criză climatică provocată de om, așa cum am subliniat și am demonstrat în articole anterioare.

Dar câți oameni vor fi păcăliți să creadă că există o criză climatică și în ce scop poate fi exploatată această teamă isterică?

Prim-ministrul din Barbados, Mia Mottley (la fel ca mulți globaliști), a pledat pentru reimaginarea rolului Băncii Mondiale și al Fondului Monetar Internațional într-o eră a pericolelor climatice. Ea afirmă: ”Ceea ce ni se cere acum este o transformare absolută și nu o reformă a instituțiilor noastre…”

Liderul ONU, Antonio Guterres, a declarat că sistemul financiar global, conceput la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în cadrul Acordului de la Bretton Woods, nu reușește să facă față provocărilor moderne și acum ”perpetuează și chiar agravează inegalitățile”. Cu alte cuvinte, el militează pentru un nou Bretton Woods ticăloșit.

”Putem să luăm măsuri chiar acum și să facem un salt uriaș către justiția globală”, a spus Guterres, adăugând că a propus un stimulent de 500 de miliarde de dolari pe an pentru investiții în dezvoltarea durabilă și în acțiuni climatice. De asemenea, a fost prezentat un plan de utilizare a coșului de drepturi speciale de tragere al FMI ca mecanism de stimulare a lichidităților globale.

Rețineți că măsurile de stimulare fiat ale băncilor centrale și politicile privind ratele dobânzilor ale bancherilor globali sunt cele care au cauzat, pentru început, actuala criză economică. Nu a fost covidul, nu a fost războiul din Ucraina și cu siguranță nu au fost schimbările climatice. Au fost băncile și utilizarea manipulării monetare de către acestea care au declanșat cea mai mare inflație de 40 de ani încoace. Iar fenomenul a dus la creșterea ratelor dobânzilor de către băncile centrale în condiții de slăbiciune economică.  Strategia a provocat în mod constant implozia datoriilor și dezastre pe piața bursieră în trecut. Bancherii și globaliștii sunt sursa problemei, nu ar trebui să fie însărcinați să o rezolve.

Și totuși, iată-i aici, încercând să preia controlul și să instituie un plan general de resetare pentru calamitatea pe care au creat-o. Dar unde duc toate acestea?

Anul trecut, ONU a sugerat că economiile dezvoltate și emergente, cum ar fi SUA și China, ar trebui să plătească un fel de impozit pe avere/emisii de cel puțin 2,4 trilioane de dolari pe an într-un fond pentru evoluția schimbărilor climatice. Iar banii ar urma să fie redistribuiți către națiunile mai sărace.  Redistribuite de către cine?  Ei bine, de către globaliști, desigur.

Alte idei aflate pe masă includ impozitarea profiturilor obținute din combustibilii fosili și a tranzacțiilor financiare în ideea de a strânge fonduri pentru climă. Adică, ei plănuiesc să impoziteze petrolul și gazele până când prețurile vor deveni atât de mari încât publicul larg nu și le va mai putea permite.

Macron a susținut în special ideea unei taxe internaționale pe emisiile de dioxid de carbon provenite din transportul maritim, aparent pentru a scumpi transportul de marfă peste hotare și a reduce cererea de producție.  Asta ar extinde regulile stricte privind emisiile de dioxid de carbon care sunt deja implementate în agricultura europeană.

Toate cele de mai sus par a fi planuri dezarticulate de a umfla pur și simplu prețurile prin diferite forme de impozitare și de a forța publicul să consume mai puține bunuri. Dar există o schemă mult mai mare în joc aici. Este important să înțelegem că schimbările climatice nu sunt altceva decât un vehicul pentru a oferi un sistem economic global complet centralizat, probabil sub controlul FMI, BRI, Băncii Mondiale și ONU.

Plățile anuale efectuate de națiunile mai bogate în cuferele instituțiilor globale reprezintă un tribut, o dovadă de fidelitate. Este, de asemenea, o modalitate pentru grupuri precum FMI de a crea un sistem de mai mare interdependență. Dacă sume mari de bani curg prin instituțiile globaliste și dacă acestea devin arbitrii modului în care este redistribuită această bogăție, ele pot construi, de asemenea, un sistem de recompense și pedepse. Ele pot pedepsi țările care nu le urmează dictatele și pot oferi avantaje țărilor prietenoase.

În ceea ce privește un nou Bretton Woods, bănuiesc că toate acestea vor culmina cu o criză monetară pe care globaliștii o vor folosi ca o oportunitate pentru a introduce în sfârșit modelul CBDC (Central Bank Digital Currency). Și odată ce CBDC-urile vor fi implementate, capacitatea lor de a domina populația va fi completă. Un sistem fără numerar, fără intimitate în tranzacții și cu capacitatea de a bloca puterea de cumpărare a indivizilor și a grupurilor la discreție? Este scenariul de vis al unui totalitarist.

Nu constituie o greșeală faptul că publicul este bombardat constant cu propaganda încălzirii globale în aceste zile – Puterile au nevoie de o criză existențială ca generator de frică. Atunci când oamenii se tem, nu gândesc rațional și se vor îndrepta adesea către cei mai răi lideri posibili pentru a găsi un refugiu. Iar o amenințare globală necesită un răspuns global, nu-i așa?

Narațiunile despre dezastrul provocat de schimbările climatice (dacă publicul îmbrățișează propaganda) vor permite o gamă largă de schimbări sistemice care nu au nimic de-a face cu mediul înconjurător și au totul de-a face cu dominația financiară.

Impozitarea și redistribuirea bogăției naționale. Impunerea FMI și a Băncii Mondiale ca mediator pentru fondurile globale. Utilizarea coșului DST al FMI ca o umbrelă monetară globală defacto. Injectarea de CBDC-uri și o societate fără numerar. Niciunul dintre aceste lucruri nu ar avea vreo legătură cu schimbările climatice, chiar dacă ultimele ar fi o amenințare legitimă.

Dar cum rămâne cu modelul pământului pârjolit?  Dacă intenția finală este de a distruge economia până la punctul în care majoritatea industriei să moară, comerțul să se restrângă și populația să se prăbușească pentru că supraviețuirea devine nesustenabilă, atunci s-ar putea argumenta că globaliștii ”salvează planeta” prin eliminarea oamenilor. Dacă credeți că menținerea populației într-un perpetuu statut de lumea a treia ne va salva de încălzirea globală, atunci ați putea susține o astfel de agendă.

Indiferent dacă scopul este pur și simplu microgestionarea economică sau lichidarea forțată a producției, rezultatul ar fi mai multă putere pentru internaționaliști și mai puțină libertate și prosperitate pentru toți ceilalți.

Ei pot să învârtă lucrurile cum vor, dar atunci când elitele cer un ”șoc financiar”, ele cer de fapt o strangulare dramatică a sistemului, astfel încât acesta să nu mai poată întreține populația existentă. Atunci când solicită impozitarea globală în numele ”egalității”, ele nu încearcă să facă pe toată lumea la fel de bogată, ci vor ca toată lumea să fie la fel de săracă. Iar atunci când solicită supravegherea centralizată a națiunilor de dragul salvării planetei, ceea ce doresc cu adevărat este o guvernare globală.