”Disidentul” Macron și falsa conspirație

Să stabilim de la bun început: Macron nu este nici pe departe vreun opozant al globaliștilor de la Davos. Nu a înnebunit peste noapte. Nu seamănă deloc cu Trump sau cu Orban. Nici măcar cu Meloni.

Președintele Franței se dedică sută la sută directivelor lui Klaus Schwab. Implementează cu sârg Agenda 2030 și pune umărul din greu la războiul din Ucraina. Așa-zisele lui disidențe față de politicile globaliste sunt doar baloane de săpun. Lozinci goale de conținut, pentru aburirea electoratului ignorant, insuficient de bine informat.

În special după pandemie există o tendință din ce în ce mai pronunțată de a vedea conspirații în spatele oricăror evenimente cu impact major. Însă unele lucruri se întâmplă pur și simplu. Fără ca cineva să le provoace în mod intenționat, departe de ochii publicului. Dacă ulterior persoane sau grupări încearcă să profite din plin și să toarne gaz pe foc, asta nu înseamnă automat că respectivii se află în spatele unei conspirații. Sunt doar niște oportuniști.

Uitați-vă la Trump. Cu toate păcatele lui, este singurul lider major care a făcut ceva concret pentru ca Statele Unite să iasă din vârtejul globalist: a scos țara din OMS și UNESCO. O fi mult, o fi puțin? Niciun alt politician nu a îndrăznit ceva similar.

În cazul lui Macron vedem doar vorbe mari: ”Europa ar trebui să iasă de sub protecția SUA” (însă fără vreo acțiune concretă a Franței), ”Avem nevoie de o alternativă europeană la NATO” (aiurea! Parisul rămâne foarte ancorat în organizația atlantistă dirijată de Washington), ”Vom fi în continuare vecini cu Rusia, iar Putin are nevoie de o ieșire onorabilă” (Franța se numără printre țările care sprijină Kievul la greu cu bani și armament), ”China rămâne un partener strategic pentru UE” (nicio disidență majoră aici; politica SUA este identică, dincolo de vorbe), ”Macron și-a exprimat dorința de a participa la summit-ul BRICS (așa, și? va deveni Franța membră BRICS?!). Așadar, unde sunt faptele concrete care să-l definească pe Emmanuel Macron drept alternativă la globaliștii fără niciun Dumnezeu?

De ce ar dori americanii (aka imperiul Soros plus grupări de stânga anarhiste, cu sprijinul rețelelor sociale) să-l termine pe președintele Franței prin intermediul unor proteste violente, ca cel de zilele trecute? Și cu cine să-l înlocuiască? Este un non-sens.

Lui Macron nu-i pasă de Franța, de francezi sau de europeni. El își vede în continuare de implementarea politicilor globaliste și adoptă atitudinea de disident (doar verbal) cu un singur scop: să mențină o licărire de speranță în sânul unei largi pături a populației franceze și europene care ar putea crede, paradoxal și în pofida evidențelor, că Macron își dorește suveranitatea UE în raport cu Statele Unite. Nimic mai fals. Propagandă ieftină.

Protestele de stradă ale magrebienilor se vor încheia la fel ca cele anterioare, ale francezilor nemulțumiți de schimbarea vârstei de pensionare. Iar regimul Macron va profita de haos și de violențele stradale pentru a institui mai mult control guvernamental. Mai multă dictatură de tip Davos.

Ceea ce vedem în Franța are într-adevăr rădăcini în SUA, dar nu la departamentul ”revoluții colorate” al CIA, ci la filiala civilă a organizației lui Soros. Este o consecință directă a migrației necontrolate, concepută de către globaliști pentru a amesteca rasele și a distruge granițele.

Șansele ca revoltele să ducă la răsturnarea sau demisia lui Macron sunt apropiate de zero.