Percepția publicului despre sprijinul militar acordat Ucrainei

Rezultatele sondajelor de opinie reflectă, în general, dorința finanțatorului. Uniunea Europeană publică, periodic, Eurobarometre menite să arate satisfacția sau insatisfacția plătitorilor de taxe și impozite în raport cu o groază de aspecte ce țin de guvernarea de la Bruxelles. Dacă ar fi să ne luăm după câte gogoși au fost spuse de șefa Comisiei Europene & Comp., atunci putem concluziona că Eurobarometrele finanțate de Ursula von der Eleyen reflectă fidel orice altceva, mai puțin adevărata stare de spirit a populației.

Cel mai recent astfel de sondaj a fost dat publicității săptămâna trecută, pe 6 iunie 2023. Potrivit acestuia, europenii și-au micșorat entuziasmul față de sprijinul acordat Ucrainei cu doar 5% în decurs de câteva luni, de la 74% în toamna trecută, la 69% în primăvara lui 2023. Însă sprijinul formal față de regimul Zelensky (practic, cetățenii nu au drept de veto) diferă mult de la un stat la altul. În timp ce în țările nordice, în Olanda, Irlanda sau Portugalia, procentul ar depăși 80 la sută, în Grecia, Slovacia, Bulgaria sau Cipru majoritatea cetățenilor dezaprobă suportul oferit Kievului de către Bruxelles. Chiar dacă Palatul Cotroceni se străduie se arate altceva, inclusiv românii par la fel de reținuți în a-i sprijini militar pe ucraineni, în ciuda rusofobiei care transpare în mass-media și pe rețelele sociale.

Cât despre statele din Sudul Global, cu o populație de câteva miliarde de locuitori, acolo reiese și mai clar opoziția față de implicarea masivă a SUA și a aliaților în conflictul ruso-ucrainean. Dacă tragem linie și adunăm, la nivel global e foarte probabil că regimul Zelensky a rămas cu un sprijin foarte subțire din partea publicului spectator. De aici și graba declanșării contraofensivei, în ciuda lipsei avioanelor, a logisticii și a numărului minim de soldați capabili să creeze o superioritate evidentă pe câmpul de luptă. Și să conducă, în cele din urmă, la așa-zisa victorie trâmbițată la fiecare colț de stradă.

În pofida binecunoscutei aroganțe în raport cu vulgul, politicienii liberali de tip ”marionetă” realizează foarte bine care sunt cauzele – de ce populația s-a săturat de ipocrizia Bruxelles-ului.

După cum bine ne amintim, la insistențele Casei Albe regimul Zelensky a refuzat orice negocieri de dinaintea începerii conflictului, în legătură cu soarta etnicilor ruși din Ucraina și aderarea la NATO. Macron și Scholz, invitați la masa lungă de la Kremlin, au mimat fără convingere un dialog menit să dezamorseze situația, perfect conștienți că le lipsește OK-ul din partea lui Joe Biden. Lucrurile s-ar fi putut încheia încă de atunci. Sau chiar la câteva luni după izbucnirea războiului, dacă nu ar fi intervenit Boris Johnson pentru a-l convinge pe Zelensky să lupte până la ultimul ucrainean.

Sutele de mii de morți din ambele tabere, catastrofa de mediu provocată de distrugerea barajului, pagubele de sute de miliarde de dolari, prăbușirea economică din UE, perspectiva unui conflict nuclear – toate ar fi putut fi evitate dacă Occidentul colectiv ar fi avut o poziție onestă și echilibrată în raport cu Kievul. Inadmisibil să minți un popor întreg (în calitate de ”împărat al lumii libere”) cu lozinca ”Îi bateți pe ruși sută-n mie, eliberați Crimeea, vă ajutăm noi, bro!”, conștient fiind că în realitate obiectivul este imposibil de atins. Iar asta se cheamă genocid cu premeditare.

Iată de ce simplii cetățeni dezaprobă sprijinul occidentului față de regimul Zelensky, în pofida sondajelor plătite cu bani grei. Demagogia, ipocrizia și cinismul se văd de pe Lună, nu-ți trebuie intelectuali ca Baconschi, care să-ți explice realitatea prin lentilele lui Soros.

Contraofensiva va dura săptămâni sau luni, avertizează generalul Ben Hodges. Însă ofensiva minciunii ca politică de stat va dura la nesfârșit, cât timp jurnaliștii MSM vor fi plătiți, în continuare, de corporațiile aflate mână-n mână cu lideri corupți de talia lui Joe Biden sau a Ursulei von der Leyen.