Adevărata contraofensivă?

Pot înțelege disperarea regimului Zelensky în fața neputinței. Ce mi se pare iresponsabil este că occidentul colectiv girează actele teroriste ale Kievului, dacă nu cumva chiar participă la ele în mod activ. Iar asta va avea urmări, mai devreme sau mai târziu.

Atacul asupra barajului Nova Kahovka de peste Nipru a fost anunțat de Zelensky în urmă cu un an. Și ca să fie treaba clară, liderul de la Kiev a spus încă de atunci că va fi o operațiune rusească sub steag fals. În fond, ce ar putea fi mai credibil pentru mass-media decât cuvântul de onoare al lui Zelensky? Vorbim despre adevărul suprem, irefutabil.

Dacă în cazul atentatului asupra lui Dughin și asupra podului Kerci nu s-a pus problema găsirii vinovaților – era mult prea clară implicarea Ucrainei – în ce privește conductele NordStream există și acum încercări disperate de negare a evidenței. Situația seamănă ca două picături cu cea de azi noapte, când barajul s-a rupt în urma unor explozii. Zelensky pretinde că rușii au montat niște dinamită, iar Kremlinul spune că ucrainenii au bombardat. Oare cine minte?

Dat fiind că este foarte puțin probabil ca procurorul Kovesi să facă lumină (scuzați gluma deplasată), o să încercăm să elucidăm misterul pe baza unor enunțuri de logică și bun simț. În primul, ar trebui să vedem cine câștigă și cine pierde în urma dezastrului. Fix ca în dosarul NordStream.

Barajul Nova Kahovka se află sub control rusesc. Cu o înălțime de 30 de metri și o lungime de 3,2 km, a fost construit în 1956 ca parte a centralei hidroelectrice Kahovka. Acolo există un rezervor imens care alimentează cu apă atât peninsula Crimeea (vezi foto mai sus) cât și centrala nucleară Zaporojia, de asemenea sub control rusesc. Cu alte cuvinte, Moscova avea trei interese majore ca barajul să funcționeze în continuare: centrala hidroelectrică Kahovka (scoasă din uz după bombardamente), centrala nucleară Zaporojia (acum într-un real pericol) și alimentarea cu apă a Crimeii.

Dintre miile de cetățeni din zonă care au fost evacuați, majoritatea erau de etnie rusă. Trăiau în ”zona de ocupație”, potrivit regimului de la Kiev.

De cealaltă parte, Zelensky și aliații NATO aruncă în mass-media o motivație a Moscovei absolut stupidă, însă care ar trebui să fie suficientă în cazul populimii mai slabă de înger: Putin a aruncat în aer barajul ca să încetinească așa-zisa contraofensivă. Serghei Radchenko, profesor la Johns Hopkins School of Advanced International Studies: ”Cu siguranță va face mai dificilă traversarea râului de către ucraineni”. Băi, ej prost?! Atât de mare deranj, cu pagube imense și perspectiva unei catastrofe nucleare, doar pentru câteva zile de respiro?! Și asta în condițiile în care primele 48 de ore ale atacurilor ucrainene anunțate cu tam-tam s-au dovedit a fi aproape un fiasco.

Bineînțeles, politicienii europeni cunoscuți sub numele de ”marionete ale Casei Albe” nu se încurcă în amănunte. Charles Michel, președintele Consiliului European, a sărit ca ars: ”Crimă de război! Vom trage la răspundere Rusia și pe proxeneții săi!”. Nu putea lipsi opinia șefului NATO, Stoltenberg, care a văzut (probabil cu ochii minții) momentul deflagrației și chiar mâna criminală: ”Este un atac care demonstrează încă o dată brutalitatea războiului dus de Rusia”.

Una peste alta, se înmulțesc atentatele teroriste grave, iar faptul că politicienii și mass-media găsesc vinovatul în doi timpi și trei mișcări, în lipsa oricăror probe, arată aroganță maximă și lipsă crasă de respect față de buna judecată a opiniei publice.

Și mai grav e că se ajunge la noi escaladări, în căutarea acelei scântei care să provoace marea explozie.