Jurnal de front: Erdogan, Ciucă, Aurescu

■ Erdogan și Orban au rămas singurii lideri cu capul pe umeri din zona noastră de interes. De nervi, probabil că Biden și Ursula au mâncat câte cinci cutii de înghețată după aflarea rezultatului la urne. Visul războinicilor euroatlantici de a ”securiza” Marea Neagră prin trimiterea de nave, submarine și portavioane s-a frânt odată cu realegerea lui Erdogan. Se menține, însă, amenințarea asupra conductei de gaze TurkStream. Cu Turcia bine ancorată în zona de influență conservatoare, problemele Vestului se întețesc. Deși mass-media a încercat pe ultima sută de metri să schimbe măcar percepția publicului ignorant, dacă nu și rezultatul (Erdogan mituiește doi alegători la urne; naționalismul, autocrația și recesiunea prezentate în chip de bau-bau), după numărarea voturilor liderii europeni neoliberali s-au îmbulzit să-l felicite pe președinte, cu jumătate de gură. E foarte important că Turcia a rămas în zona conservatoare, dar schimbarea de joc va veni abia în 2024, odată cu realegerea lui Trump. Pentru că DeSantis pare a fi un soi de Giorgia Meloni al Americii.

■ Incredibil câtă lipsă de bun simț în cazul premierului Ciucă. A evitat orice discuții cu sindicatele în week-end, pentru ca duminică să anunțe aceleași pomeni jenante – 2.500 de lei acordați în două tranșe, plus multe promisiuni de mai bine. În fond, la ce te-ai putea aștepta din partea unui general obișnuit să ridice tonul la răcanii din PSD+PNL=LOVE? Ciucă a preluat metodele de negociere predate de Pentagon la sediul NATO, alea cu cuțitul la gât. Iar acum așteaptă ca liderii de sindicat să mimeze indignarea, apoi neputința și, în final, să ia în brațe cu entuziasm procentul de maxim 10 la sută. Pentru că, nu-i așa, ”mai mult nu se poate, vă arăt portofelul, să n-am parte de submarine, rachete și avioane dacă vă mint!”. Cam ăsta ar fi scenariul în linii mari, dacă nu cumva liderii de sindicat vor fi bătuți cu pietre de profesori, după un astfel de final fericit.

■ Mult zgomot pentru nimic. Joe Biden ar fi bătut palma cu republicanii din Congres cu privire la evitarea intrării SUA în incapacitate de plată, din pricina depășirii pragului de îndatorare. Unul dintre cei mai mari creditori ai Statelor Unite este China, cu circa 1.000 de miliarde de dolari. Eventuala prăbușire bruscă a monedei americane ar echivala cu ștergerea datoriei, dar și cu un dezastru economic la nivel planetar. Așa că Beijingul nu are interes să accelereze prea tare procesul de de-dolarizare. O face cu pași mici și siguri, în bună cooperare cu statele din siajul BRICS.

■ Dacă vă întrebați cât de departe poate merge dictatura de la Bruxelles, aveți răspunsul în ultimele demersuri ale ministrului nostru de Externe, Bogdan Aurescu. Sub pretextul că Ungaria abuzează de dreptul de veto și, vezi Doamne, îngreunează lupta împotriva cotropitorilor ruși, România s-a aliniat pe 22 mai statelor (Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Slovenia și Spania) care doresc ca deciziile la nivelul Uniunii Europene să se ia cu ”majoritate calificată”. Oricum eram și până acum ultima găină din Europa. Însă dacă procedura va intra în vigoare, orice potențial abuz asupra României va trece la vot fără ca Iohannis, Aurescu sau viitorii lideri ai țării să poată mișca un deget. Statutul nostru de iobagi, cetățeni de mâna a treia în UE, va fi legalizat. Rândașul Aurescu a și menționat în expunerea de motive că ”invazia Rusiei în Ucraina” constituie principalala preocupare a Bruxelles-ului, care ar avea nevoie de ”proceduri adaptate pentru a se consolida pe plan global”. Mai lipsește ca Aurescu să ne vândă la bucată, ca pe vitele din obor.