Ambasada SUA la București, fabrică de bani

Guvernul de la Washington consideră, în prezent, că o familie de americani compusă din patru persoane trebuie să câștige anual cel puțin 30.000 de dolari pentru a se situa peste pragul minim de sărăcie. Cu alte cuvinte, veniturile lunare ale respectivei familii s-ar încadra la măcar 2.500 de dolari. Adică circa 12.000 de lei.

În România, un câștig familiar lunar de 2.500 de dolari te propulsează direct în așa-zisa clasă de mijloc. Cu acești bani, cei patru români (soț, soție, doi copii) se presupune că se descurcă onorabil. Adică își pot permite și câte o masă la restaurant, scurte vacanțe în occident, plus un trai zilnic peste medie.

De menționat că limita de jos stabilită de guvernul american nu coincide cu percepția populației. Potrivit celui mai recent sondaj Gallup, americanii cred că un câștig anual de 85.000 de dolari reprezintă, mult mai fidel, pragul de sărăcie. În dolari, s-ar traduce prin 7.000 pe lună, adică 32.000 lei. Practic, cetățenii Statelor Unite cu cele mai mici venituri considerate acceptabile ar putea avea un echivalent în România în sectorul IT, în cazul unor medici, magistrați sau politicieni. Foarte mulți dintre patronii noștri de firme mici nu se pot lăuda cu profituri lunare nete de 7.000 de dolari.

La finele anului trecut, salariul mediu net din Educație era în România puțin peste 4.000 de lei. Dacă luăm în considerare o familie de doi profesori cu doi copii (fără posibilitatea de a acorda meditații), rezultă un venit lunar de aproximativ 1.600 de euro/dolari. Adică mult sub pragul de sărăcie stabilit de guvernul american, de 2.500 de dolari. Desigur, în România te poți descurca și cu cei 1.600 de dolari, dacă nu ai rate împovărătoare, cheltuieli extravagante și nu ești un fan al ieșirilor la restaurant.

Pe de altă parte, ”nu ne comparăm noi cu americanii”. Există o diferență semnificativă, de aproape 5 ori mai mare, între PIB-ul pe cap de locuitor: 70.000 de dolari (SUA) versus 14.800 de dolari (România), la nivelul anului 2021.

Ce putem, însă, compara, este atitudinea conducătorilor noștri în raport cu cea a liderilor americani. Practic, oriunde ar activa în lumea largă, diplomații și politicienii din SUA sunt o mașină de făcut bani. Înainte de orice, performanțele lor profesionale sunt cântărite în funcție de câți dolari intră în conturile trezoreriei de la Washington. Iar aici putem spune că se pricep mult mai bine decât omologii lor din majoritatea statelor lumii. Cu sau fără sprijinul NATO.

Uitați-vă puțin la fabrica de bani denumită, pompos, Ambasada Statelor Unite la București. Însărcinatul cu afaceri David Muniz ar merita o decorație specială din partea lui Joe Biden. Diplomatul cu alură de bodyguard întrece orice așteptări. E nelipsit din orice sector al economiei românești care poate dirija miliarde de dolari către buzunarul larg al Unchiului Sam.

Performanțele lui Muniz sunt incredibile. Dacă ar fi fost vorba despre un agent de vânzări, însărcinatul cu afaceri al ambasadei ar fi devenit miliardar doar din comisioane: un miliard de dolari pentru Exxon, în afacerea păguboasă Neptun Deep; miliarde de dolari din energie (vezi nunta ministrului Popescu); sute de milioane de la Pfizer și Big Pharma, miliarde din armament; miliarde din afacerea cu centrala nucleară experimentală de la Târgoviște ș.a.m.d. Very good job, mister Muniz!

În același timp, diplomația românească în frunte cu Bogdan Aurescu nu doar că se face preș în fața intereselor americane și sifonează banii prin intermediul SIE, dar nici măcar nu reușește să recupereze miliardele pe care Ceaușescu le-a obținut, prin comerț internațional, înainte de 1989.