Circ european de prost gust

Klaus Iohannis la Reykjavik

Consiliul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei, Comunitatea Politică Europeană. Este că v-am încurcat măcar puțin? Cu primele două instituții v-ați întânit destul de des – sunt conduse momentan de prietenii noștri Charles Michel, respectiv Ursula von der Leyen.

Despre Consiliul Europei (ușor de confundat cu Consiliul European) am aflat recent amănunte, după ce Klaus Iohannis a prezidat ultimul summit de la Reykjavik (Islanda). Instituția aproape anonimă, axată pe drepturile omului, are o vechime de 74 de ani, fiind primul forum de discuții postbelice între liderii europeni. La Reykjavik s-au întâlnit zilele trecute circa 50 de șefi de stat și de guvern ca să discute în principal despre Ucraina. Ca și cum nu ar fi suficiente astfel de umbrele politice sub care marionetele Washingtonului să se pună de acord cu privire la ajutorul acordat regimului Zelensky.

Interesant este că acest Consiliu al Europei, deși s-a întrunit doar de patru ori în ultimii 74 de ani, beneficiază de un buget anual uriaș, de 479 milioane euro, având nu mai puțin de 2.200 de angajați. Greu de spus în ce scop se aruncă pe fereastră atâția bani publici. Întrunirea de la Reykjavik s-ar fi putut desfășura foarte bine și pe plajă la Vama Veche, cu același impact și cheltuieli sensibil mai mici. De altfel, declarațiile demagogice și pline de fake-uri ale președintelui Iohannis încearcă fără succes să justifice timpul și banii irosiți în Islanda:

”Rusia este o ameninţare majoră la adresa sistemului nostru democratic”, ”Continentul european s-a confruntat cu provocări semnificative, de la pandemia de COVID-19 până la valul uriaş de dezinformare, care a facilitat reapariţia naţionalismului exacerbat”, ”Valorile democratice, spaţiul civic, libertatea presei, diversitatea sunt toate supuse presiunilor în Europa”, ”Războiul declanşat de Rusia reprezintă un atac împotriva valorilor şi principiilor noastre comune”, ”Ne-am unit în sprijinul tuturor celor care luptă pentru libertate, pentru democraţie, împotriva intimidării, a autoritarismului şi a tiraniei”, ”Discursul de instigare la ură, mai ales pe platformele social media, dezinformarea, manipularea, violenţa împotriva jurnaliştilor, influenţele maligne sunt doar câteva exemple ale efectelor acestor crize în întreaga Europă”.

Te doare mintea, băi nene! Același discurs ipocrit, tras la indigo și rostit fără clipire de toți liderii UE (cu excepția notabilă a lui Viktor Orban).

De parcă instituțiile europene inutile care toacă banii de la buget ar fi fost mult prea puține, în mai 2022 președintele francez Emmanuel Macron a pus bazele Comunității Politice Europene (CPE). S-a vrut a fi un cadru extins de consultări despre războiul din Ucraina, inițial cu 44 de state membre, deci inclusiv cu țări din afara Uniunii Europene. Miza a fost introducerea în discuții a unor state ca Moldova, Ucraina, Turcia, Elveția, Muntenegru, Regatul Unit, Kosovo sau Albania. Și luarea unor decizii politice în afara cadrului asigurat de întrunirile conduse de NATO, cu cei 50 de războinici aflați sub tutela Casei Albe.

Merită de amintit aici, ca amănunt plin de savoare, că președintele Macron a confirmat simpatia pe care i-o poartă Maiei Sandu: următorul summit al CPE va avea loc în Republica Moldova, pe 1 iunie, la Castelul Mimi din apropiere de Chișinău. Castelul are o pivniță cu 300.000 de litri de vin, hotel, centru SPA, restaurant și săli de conferințe (arată foarte bine, vezi pe internet). Să sperăm că Maia Sandu îi va asigura lui Macron condiții ca pe Coasta de Azur, pentru a-și dori să revină în Moldova din ce în ce mai des.

Altfel, Europa rămâne conectată sută la sută la război. Toți politicienii se dau de ceasul morții să-i batem pe ruși. Măcar în emisiunile de televiziune, dacă pe front se dovedește a fi un pic mai dificil. Și extrem de riscant.