Despre țintele false ale opoziției

Opoziția riscă să pice și mai mult în derizoriu. Dacă excludem sindicatele, este o realitate faptul că puținii oameni care mai ies în stradă o fac la îndemnul liderilor AUR. Se ridică întrebarea în ce măsură acești lideri își aleg foarte bine momentul și în special țintele. Pentru că în caz contrar se întâmplă fix ceea ce vedem astăzi: PSD+PNL=LOVE profită de eroarea de calcul și îi ridiculizează pe cetățenii onești care, în condițiile unei guvernări catastrofale, au toate motivele să protesteze.

Opoziția, fie că ne referim la partide sau la așa-zisa ”societate civilă”, are la îndemână informațiile necesare pentru a-și încropi cea mai bună strategie. Un plan pe puncte, pornind de la principalele obiective. Ce urmărim NOI și ce soluții propunem? Pentru a puncta obiectivele, mai întâi trebuie să enumerăm problemele. Momentan, cea mai gravă problemă, cu impact direct asupra populației, ar fi prestația lamentabilă a regimului Iohannis. În mod firesc, AUR ca principal partid de opoziție urmărește să dea jos actualul regim și să preia frâiele puterii atât la Palatul Victoria, cât și la Cotroceni.

Numeroși patrioți afirmă că George Simion, odată ajuns la putere, ar pune în practică aceleași politici pe care le vedem acum în Italia, la premierul Giorgia Meloni. Spre deosebire de Trump sau Orban, liderul AUR nu s-a pronunțat hotărât împotriva războiului din Ucraina. Însă tactica l-a ajutat prea puțin, întrucât mass-media MSM a avut grijă să-l catalogheze oricum drept ”putinist”, pe baza unor simple speculații.

Întorcându-ne la obiective, ar fi lucid din partea opoziției să admită în mod public o realitate vizibilă din spațiu: România zboară pe pilot automat, condusă cu autoritate de la Bruxelles și Washington. Prin urmare, marea problemă, adevărata problemă de fapt, nu e neaparat la București. Oricine va veni la Palatul Cotroceni sau la Palatul Victoria (greu de crezut că AUR va obține peste 50 la sută) va avea prea puține cărți de jucat.

Principalele mize se află la vârful UE și al SUA. Liderii Ursula von der Leyen și Joe Biden ne hotărăsc destinele, iar dacă aceștia sunt rău intenționați (așa cum reiese din faptele lor), atunci opoziția are datoria de a-i critica foarte aspru și, mai ales, cu prioritate. Mult mai aspru decât pe bietele marionete de la București. Opoziția are datoria de a convinge oamenii să protesteze împotriva celor doi lideri, Von der Leyen și Biden, care practic conduc România prin intermediul iluștrilor noștri politicieni. Opoziția are datoria de a încerca să scoată România din război, asumându-și riscul de a fi catalogată drept ”vândută Rusiei”. Oricum ștampila a fost demult pusă, chiar și fără merite deosebite.

Înțeleg foarte bine sensibilitățile multora în legătură cu Legea 145/2023, mai ales că în joc sunt copiii noștri. Însă ce nu înțeleg este de ce opoziția scoate oameni în stradă doar ca urmare a presiunii venită dinspre rețelele sociale. Nu înțeleg de ce nu face un minim efort pentru a citi cu atenție legea și a le explica simpatizanților că altele sunt, cu adevărat, derapajele care să merite proteste de amploare. Corupția de la Bruxelles, la pachet cu ideologia neoliberală, ca și războiul din Ucraina, ar trebui să reprezinte motivații suficient de puternice și de bine argumentate, capabile să coalizeze opoziția într-o mișcare credibilă, cu șanse de a deveni o alternativă la actuala putere.

Foarte puțini dintre protestatari au citit cap-coadă legea privind organizarea activităţii de prevenire a separării copilului de familie. Ea este perfectibilă, însă în niciun caz motiv pentru demonstrații de amploare și scandal ca pe stadion.

Dacă AUR nu are voința, puterea sau interesul de a strânge rândurile opoziției și de a protesta vehement împotriva principalilor vectori ai dezastrului (aka Ursula von der Leyen și Joe Biden, cu gașca lor de la Davos), atunci poate ar trebui să-și recunoască neputința și să se retragă în liniște.