Strategia răcanului-șef și eșecul proiectului România Educată

Statul român condus de ofițeri de diverse grade și capacități intelectuale crede, în mod stupid, că la temelia progresului stau serviciile de informații, Justiția și armata. Educația rămâne un simplu moft. Un proiect prezidențial născut mort, din moment ce inițiatorul și-a înjghebat averea din meditații. Și consideră că aceasta este cea mai bună cale de urmat pentru profesori, părinți și elevi.

Politicienii noștri cel mult mediocri, bine ghidonați din umbră de ofițeri de același calibru, sunt pe cale să voteze noile legi ale educației după chipul și asemănarea lui Iohannis. Dacă inițial PSD s-a opus vehement introducerii examenului pentru ”elitele” de clasa a VIII-a capabile să suporte costurile meditațiilor, mai nou social-democrații au bătut palma cu liberalii ministrului Deca, în schimbul menținerii statutului rectorilor (mulți dintre ei afiliați sediului din Kiseleff). O bătaie de joc incredibilă la adresa copiilor și părinților rămași, ca de fiecare dată în ultimii 30 de ani, în afara conceptului de ”educație centrată pe interesele fundamentale ale elevului”.

Lobby-ul pentru profesorii-meditatori este fenomenal. Comparabil cu cel din industria Big Pharma. Altfel nu se explică ușurința cu care politicienii din alianța PSD+PNL=LOVE au bătut palma pentru a-i umili, din nou, pe părinți și copii. Practic, elevii proveniți din mediul rural sau cei fără posibilități materiale vor avea șanse minime de a accede la un liceu de prestigiu. În plus, cei dispuși să dea bani grei pe meditații vor fi supuși unui stres suplimentar și constant, după cel de admitere în clasa a V-a.

Asistăm, practic, la o formă aparent legală de privatizare a învățământului în școlile de stat din marile orașe. Cu alte cuvinte, copiii dornici să studieze primesc (de cele mai multe ori) un bagaj minim de cunoștințe în timpul orelor, urmând ca imediat după ultimul clopoțel să înceapă, acasă, programul intens de meditații.

Adevărata educație se face pe banii și nervii părinților, departe de catedră. Un eșec monumental, care va duce, în timp, la dezastru: câteva elite și în rest o mare masă de ratați. De analfabeți funcționali.

Problema pleacă de la selecția cadrelor didactice. Pe termen lung, statul român se dovedește a fi sinucigaș atunci când îi pune pe primul plan pe bugetarii din instituțiile de forță și pe cei din administrațiile locale. Ce să înțeleagă un tânăr de 18 ani bine educat, care ezită în momentul alegerii carierei? Cum să viseze să devină un respectat profesor debutant (cu 2.000 de lei leafă), când vede că generalul Ciucă are pensie de 18.000 de lei și salariu de 14.000 de lei net? De ce ar alege catedra și nu magistratura, armata sau serviciile, de unde se poate pensiona la 45-50 de ani cu bani mai mulți decât ultima leafă? Sau de ce nu ar lipi afișe cu PSD sau PNL, pentru un post de consilier, primar, ministru sau deputat?

Strategia statului român în ce privește educația este falimentară. Întrucât profesorii sunt tratați cu lipsă crasă de respect (vezi salariile medicilor), tinerii capabili îmbrățișează alte meserii. Iar asta se răsfrânge în mod direct și foarte dureros asupra calității actului de învățământ. Copiii și părinții o simt acut pe propria piele. Și o vor simți și mai apăsat, odată cu noile legi ale ministrului Ligia Deca – autorul proiectului ratat România Educată.

O propunere binevenită în condițiile date ar consta în concedierea tuturor profesorilor și înlocuirea lor cu asistentul virtual ION. Astfel, copiii s-ar întâlni la școală doar pentru socializare, urmând ca educația să le-o ofere părinții, pe bani, cu profesorii tocmai concediați.