Suveranitatea Uniunii Europene – doar un exercițiu de imagine?

Președintele Macron a pus pe tapet o problemă de principiu. Problema vasalității Uniunii Europene în raport cu Statele Unite. Chiar dacă numeroși politicieni vest-europeni gândesc similar, poate nu au curajul să o spună în mod public. Deep State-ul de la Casa Albă nu uită și nu iartă.

Potrivit dexonline, termenul de vasalitate s-ar traduce astfel: ”Situație de dependență a unui stat al cărui conducător era numit sau confirmat de către sultan, căruia îi plătea tribut, îi oferea ajutor militar și îi urma politica externă, păstrându-și autonomia internă.”

Așadar, atunci când Macron a spus că Europa nu ar trebui să fie vasală față de SUA, nu a greșit cu absolut nimic. Visul europenilor este de a sta pe picioarele lor. Pentru că teoretic de asta ne-am unit. Ca să fim mai puternici și să putem conta la nivelul marilor actori de pe scena globală. Să vorbim pe o singură voce cu SUA, China sau Rusia, nu să tragem la căruța intereselor Casei Albe și să fim batjocoriți de sultan.

Așa-zisul parteneriat strategic dintre Washington și Bruxelles, prietenia intens clamată de numeroși politicieni și vectori de opinie, se manifestă fix ca o vasalitate. Nu este nici pe departe o relație onestă, transparentă, reciproc avantajoasă. Sub pretextul că ne apără de o pretinsă invazie rusă, sultanul de la Casa Albă se comportă cu noi banditește: ne fură energia ieftină ca să ne-o vândă pe-a lor, foarte scumpă; ne bagă pe gât cantități impresionante de armament la suprapreț; ne obligă să participăm la un război care subminează securitatea Europei și amenință să se transforme într-o catastrofă.

Ce fel de prietenie esta asta? se întreabă, pe bună dreptate, numeroși cetățeni. Președintele Franței a apăsat pe rană și imediat au sărit la gâtul lui ”vasalii” euroatlantici care fie o fac pe bani, fie sunt masochiști, fie au fost orbiți de propaganda oficială. Odată cu expunerea în mod public a adevărului vizibil de pe Lună, Macron a devenit instantaneu putinist, unealtă a comuniștilor lui Xi Jinping.

Sultanul de la Casa Albă nu are nevoie de parteneri, ci de buni executanți.

Așa cum globaliștii-patrioți de la București (aka Eduard Hellvig sau Mircea Geoană) încearcă să găsească o supapă de evacuare a presiunii îndemând populația nemulțumită spre un patriotism de tip european, e posibil ca același fenomen să se petreacă în cazul lui Macron. Acesta nu a scos de sub sacou drapelul Franței, ci steagul Uniunii Europene. Șeful de la Palatul Elysee ne îndeamnă să fim patrioți față de Bruxelles, mai puțin în raport cu propria țară.

E un mic pas înainte, pentru că până acum se vorbea doar despre globalism. Despre sentimentul de apartenență la statul global, intens promovat de sultanul Biden și subminat de lideri ca Putin, Trump sau Orban.

”Liderii europeni devin din ce în ce mai favorabili față de demersul președintelui francez Emmanuel Macron de a obține autonomie strategică față de Statele Unite”, a precizat șeful Consiliului European, Charles Michel, pentru revista Politico. Michel a sugerat că poziția politicianului francez nu este izolată. Deși Macron a vorbit în calitate de președinte al Franței, opiniile sale ar reflecta o schimbare tot mai mare în rândul liderilor UE. Șeful Consiliului European pretinde că alianța cu Statele Unite nu presupune că UE ”urmează orbește, sistematic, poziția Statelor Unite în toate chestiunile”. Ce-i drept, nu în toate chestiunile, doar în cele mai importante. În cele vitale, cu efect imediat asupra cetățenilor.

Rămâne să vedem în perioada următoare dacă ieșirea din rând a lui Macron se va concretiza în beneficiul europenilor sau va rămâne doar un joc globalist de strategie și imagine, de tip Hellvig.