Un comentariu de Alex Krainer

Rachetele hipersonice pot scufunda TOATE portavioanele americane aproape simultan.

Când vine vorba de tot ceea ce ține de domeniul militar, am urmărit o mână de analiști printre care amiralul croat Davorin Domazet (în retragere) a apărut ca fiind poate preferatul meu. El stăpânește în profunzime și în detaliu chestiunile tehnice (la fel ca Andreiy Martyanov, el insistă că nu te poți impune în războiul modern fără cunoștințe profunde de matematică avansată și probabilități). Mai important, are poate cea mai clară înțelegere a contextului istoric larg al confruntării de astăzi dintre Rusia și puterile occidentale.

Din păcate, amiralul Domazet nu acordă multe interviuri și niciunul în limba engleză, dar am considerat că ultimul său interviu a fost suficient de important pentru a-l împărtăși mai pe larg în acest articol.
Dacă se întâmplă să vorbiți croată/sârbă, puteți găsi interviul, publicat pe 17 martie 2023, la acest link. Durează peste 2 ore.

Contextul este totul

Domazet este singurul analist militar care ia în considerare istoria oligarhiei financiare occidentale, rădăcinile lor venețiene, migrația la Amsterdam, unde au format Imperiul Olandez, și mutarea ulterioară la Londra, care, până în ziua de azi rămâne sediul ideologic și spiritual al Imperiului Britanic muribund.

El a etichetat în mod corect inamicul umanității ca fiind ”oligarhia ocultă occidentală” și chiar a numit războiul din Ucraina drept ciocnirea dintre Hristos și antihrist, subliniind că antihristul se află în Occident. Rețineți, Croația este un stat membru NATO și este, ca și Polonia, o națiune slavă catolică, împărtășind chiar și o parte din rusofobia sa culturală (deși poate că nu este la fel de furioasă în Croația ca în Polonia).

Despre armele hipersonice ale Rusiei

Cu toate acestea, partea din ultimul interviu al lui Domazet care mi s-a părut deosebit de demnă de împărtășit a fost ceea ce a expus despre armele hipersonice ale Rusiei.

A fost în 2018 când Vladimir Putin a urcat pe scenă pentru a prezenta noile arme hipersonice ale Rusiei. Termenul ”hipersonic” se referă la rachetele care zboară cu viteze de 5 mach și mai mari. La vremea respectivă, mulți din Occident au respins afirmațiile lui Putin și au crezut că este vorba de o cacealma. Acum știm că nu a fost o cacialma. Rusia este singura țară din lume care are rachete hipersonice gata de desfășurare – nu unul, ci trei tipuri: Zircons, Kinzhals și Avantguards.

Domazet a explicat de ce aceste arme sunt schimbări radicale în război. Și anume, în Primul Război Mondial tancurile au fost tehnologia militară care a schimbat jocul. Începând cu al doilea război mondial, a fost forța aeriană. Grupurile de atac ale portavioanelor au constituito forță irezistibilă oriunde au călătorit, dominând mările. Dar rachetele hipersonice de precizie au făcut ca această forță să devină depășită peste noapte.

Potrivit lui Domazet, principalul front militar în conflictul global de astăzi sunt bateriile antibalistice (ABM) pe care SUA le-au instalat pe axa Polonia-România, iar rușii pe axa Polul Nord-Kaliningrad-Crimeea-Siria. Sunt sisteme defensive concepute pentru a intercepta rachetele nucleare care se apropie (deși pot fi ușor transformate în rachete nucleare ofensive). Cu toate acestea, sistemele ABM actuale sunt eficiente doar împotriva rachetelor care zboară cu o viteză de până la mach 3,5 (3,5 x viteza sunetului).

Kinzhal transformă puternicele grupuri de atac ale portavioanelor în ținte ușoare.

Noua rachetă Kinzhal a Rusiei zboară cu viteze de la mach 12 la mach 15 și nimic din arsenalele defensive occidentale nu poate opri lovitura sa. În timpul războiului din Ucraina, Rusia a pus în scenă o demonstrație uluitoare a puterii sale. Prima lovitură Kinzhal, efectuată la o lună după începerea ostilităților din Ucraina, a fost poate cea mai semnificativă: forțele rusești au vizat un mare depozit de arme din Ucraina, construit în perioada sovietică pentru a rezista unui atac nuclear. Fusese îngropat la 170 de metri sub pământ și era protejat de mai multe straturi de beton blindat.

Kinzhal zboară la altitudini cuprinse între 20 și 40 km, cu o rază maximă de acțiune de 2.000 km. Când se află deasupra țintei, se scufundă perpendicular și accelerează până la 15 mach, generând o energie cinetică enormă pe lângă încărcătura explozivă. Această primă lovitură cu o singură rachetă Kinzhal a distrus depozitul subteran anti-nuclear al Ucrainei. A fost un mesaj pentru Occident.

Moscova avertizează: vă putem scufunda TOATE portavioanele

Racheta Kinzhal a fost dezvoltată cu scopul expres de a distruge grupurile de atac ale portavioanelor. Dacă a distrus un depozit construit pentru a rezista la un atac nuclear, poate tăia un portavion ca un cuțit fierbinte prin unt.

Potrivit amiralului Domazet, nici puterile occidentale și nici China nu sunt nici pe departe în măsură să aibă arme de acest fel. El a explicat că problema critică a armelor hipersonice sunt temperaturile extreme atinse în timpul zborurilor hipersonice pe suprafața rachetelor, care le pot face să se spargă în aer. Rusia este singura națiune care a dezvoltat materiale speciale ce permit rachetelor să reziste la acest stres, astfel încât zborul lor să poată fi controlat pe toată traiectoria și să poată fi lansat cu precizie.

Serviciile secrete occidentale au estimat că Rusia avea aproximativ 50 de Kinzhals la începutul războiului din Ucraina, iar până în prezent a folosit doar 9 dintre ele. Săptămâna trecută, a tras șase Kinzhals într-o singură salvă. Și acesta a fost un mesaj. Iată cum a explicat Domazet: Statele Unite au 11 grupuri de portavioane. Dintre acestea, mai puțin de jumătate vor fi active la un moment dat (în timp ce altele se află în docuri pentru întreținere sau în pregătire). Tragerea a șase Kinzhals dintr-o singură lovitură este un limbaj militar pentru a spune: ”Avem capacitatea de a scufunda TOATE portavioanele voastre deodată”.

Rusia va rămâne fără muniție în orice moment (spun experții)…

Rusia are capacitatea de a construi aproximativ 200 de Kinzhals pe an și dispune acum de mijloace de lansare a rachetelor Kinzhal și Zircon oriunde, de la avioane, nave și submarine. Pe lângă distrugerea portavioanelor, acestea pot distruge și siturile de rachete ABM ale NATO. Pe scurt, Rusia este acum un câștigător clar al cursei înarmărilor din secolul XXI.

Puterile occidentale ar putea avea nevoie de 10 ani sau mai mult pentru a recupera decalajul, iar până atunci, singura modalitate de a evita pierderea războiului este fie să se recunoască învinse și să accepte cererile de securitate ale Rusiei, fie să escaladeze conflictul până la un schimb nuclear.

O estimare conservatoare sugerează că cel puțin un miliard de oameni ar pieri într-un astfel de conflict și nimeni nu ar câștiga. Cine ar face un astfel de lucru? Ideea de a folosi arme nucleare este, de fapt, atât de respingătoare încât putem fi siguri că liderii noștri nu vor alege niciodată calea escaladării. Cu siguranță, nimeni nu este atât de malefic, nu-i așa?