Câteva observații după discuțiile dintre Vladimir Putin și Xi Jinping

Observ un entuziasm din partea multora în legătură cu parteneriatul Rusia-China, care potrivit lui Xi Jinping va modela o viitoare lume multipolară. Și teoretic va diminua rolul dolarului în economia globală în favoarea yuanului.

Lucrurile trebuie nuanțate. În primul rând, oricare va fi rezultatul confruntării dintre Occident și China/Rusia, România rămâne parte a blocului comunitar până la noi ordine. Rămâne parte a Occidentului. Așadar, vom pierde în aceeași măsură în care Europa va pierde. Poate chiar mai mult, dat fiind că avem o industrie nesemnificativă și suntem foarte dependenți de economia Germaniei, spre exemplu.

Pragmatic vorbind, indiferent de partea cui se află adevărul în conflictul din Ucraina, o înfrângere a Statelor Unite (sub diferite forme) ar avea un impact serios și asupra noastră. În fond, participăm din plin la război. Dacă pierdem, va trebui ca ulterior să decontăm facturile. Și ale noastre, și ale americanilor. În ordine inversă.

Înfrângerea Statelor Unite nu înseamnă neaparat înfrângerea Ucrainei pe front. Acolo se joacă doar o carte adiacentă. Dacă băncile și sistemul financiar de pe Wall Street vor intra în colaps, spre exemplu, atunci vom avea un prim semnal că Rusia și China ar putea câștiga. De aceea politicienii repetă ca o mașină stricată aceeași lozincă: ”Vă vom sprijini atâta timp cât va fi nevoie” (”for as long as it takes”). Conștientizează că principala bătălie se duce pe frontul de-dolarizării. Iar prăbușirea dolarului va însemna automat prăbușirea monedei euro și un dezastru la nivel european. Deci inclusiv în ceea ce ne privește.

Motorul ruso-chinez funcționează deja la turație maximă, iar ultimele documente ale parteneriatului strategic s-au semnat la Moscova zilele trecute. Însă e de așteptat ca punerea la colț a jandarmului lumii (dacă se va produce) să necesite ani buni de eforturi susținute din partea ”rebelilor” grupați în jurul nucleului dur ruso-chinez.

Pentru noi, românii neafiliați globaliștilor, situația nu poate fi roz indiferent de deznodământ. Dacă sistemul financiar occidental se prăbușește, criza care va urma va fi una devastatoare. Fără precedent. Va genera ample mișcări sociale, la limita războiului civil. Fie vom avea parte de o dictatură după modelul lui Klaus Schwab, fie vom pune la butoane alți politicieni în Europa, din zona suveranistă, capabili să ofere o alternativă digerabilă. Chiar dacă respectivii suveraniști, de talia Giorgiei Meloni, par a fi din aceeași gașcă. Însă situația economică dezastruoasă va face imposibilă orice guvernare, oricât de bine intenționată.

Dacă dolarul își va păstra supremația pe termen mediu și lung, cu siguranță vom fi supuși dictaturii marilor corporații, iar lumea occidentală va fi condusă, ca și până acum, din mica stațiune montană de la Davos.

După jumătate de secol de creștere fulminantă a economiei, China a prins gustul globalizării și are tot interesul să-și vândă marfa în continuare. O va face cu sau fără miliardul de cetățeni din Occident. Iar binecunoscutul sistem represiv și de control al populației va rămâne o prioritate a Partidului Comunist condus de Xi Jinping cu o mână de fier.

Așadar, vom trăi în viitorul apropiat fie într-o dictatură de tip Schwab, fie într-o zonă îngenuncheată din punct de vedere economic, pe fondul prăbușirii dolarului.

Putem fi de acord că cineva minte, tâlhărește și se comportă în stil mafiot. Însă din nefericire e vorba chiar despre noi. Pentru că în final, în ziua judecății, glonțul care acum ne șuieră pe la ureche nu va face diferența între ”buni” și ”răi”.