Mușchii cancelarului Scholz în chestiunea Green Deal

Până mai ieri am fi putut crede că Olaf Scholz, cunoscut în unele medii drept ”șoferul lui Joe Biden”, este doar un globalist fără tată, fără mamă, gata să sacrifice economia Germaniei și implicit a Europei pe altarul directivelor de la Davos. Încă nu știm dacă și-a cerut scuze față de președintele SUA pentru că a trebuit să aștepte ca aliații Germaniei să saboteze NordStream, în loc s-o facă chiar el, din proprie inițiativă.

Dacă în problema energetică s-a comportat față de Casa Albă ca un motan jigărit în fața unui dulău fioros și rupt de foame, în chestiunea Green Deal cancelarul Scholz pare decis să bată cu pumnul în masă. Și să strice calculele globaliștilor. Vom vedea, în final, dacă e doar un discurs populist de tip Ciolacu sau chiar o problemă vitală pentru Germania.

După cum am punctat nu cu mult timp în urmă, statele membre UE ajunseseră la o înțelegere clară: din 2035 motorul cu ardere internă urma să devină istorie în fabricile de mașini din Europa. Entuziasmată peste măsură, mass-media a titrat cu litere de-o șchioapă, de parcă ar fi fost vorba de evitarea unei coliziuni iminente dintre un asteroid și mașina lui Klaus Scholz. Au lipsit dezbaterile esențiale, cum ar fi lipsa unor rețele extinse de stații de încărcare, poluarea intensă prin reciclarea bateriilor, inexistența unor suficiente resurse de litiu, preconizata explozie a prețului energiei electrice sau ignorarea proiectelor Green Deal de către Sudul Global (cu economii încă bazate pe combustibili fosili ieftini). Nu în ultimul rând, dispariția a milioane de locuri de muncă.

Totuși, de dragul presiunilor dinspre Casa Albă, Germania și-a dat inițial acordul pentru trecerea pe mașini electrice din 2035, cu o singură condiție: motoarele cu combustie internă să poată fi fabricate în continuare, urmând a fi alimentate cu așa-numiții e-carburanți. Acești combustibili sintetici sunt neutri din punct de vedere climatic, dar specialiștii pretind că ar necesita mult mai multă energie pentru a fi produși decât încărcarea unui vehicul electric.

Ulterior, în draftul final al înțelegerii, respectiva concesie a Comisiei Europene a dispărut complet. Ca atare, nemții s-au simțit păcăliți (pe bună dreptate) și au declarat că nu vor vota proiectul de lege. ”Nu este acceptabil ca o țară să revină asupra cuvântului dat. Germania a aprobat acordul”, s-a răstit Pascal Canfin, eurodeputatul francez care prezidează comisia de mediu a Parlamentului European. El a făcut apel la cancelarul german Olaf Scholz să nu rămână ”în istoria Europei ca fiind cel care a ucis Green Deal”. Mori de râs, nu alta, cu ipocriții și potlogarii de la Bruxelles.

Comisarul șef Ursula von der Leyen, o reprezentantă de marcă a globaliștilor de la Davos, a avut recent discuții cu Olaf Scholz, însă momentan fără rezultat. Cancelarul pare a fi mult mai ferm decât în dosarul NordStream. Cel puțin până la o nouă întâlnire cu Joe Biden.

La Bruxelles, îngrijorările cu privire la blocarea proiectului au și altă conotație. Birocrații din preajma Ursulei von der Leyen se tem că exemplul ”negativ” al Germaniei ar putea fi urmat și de state mai neînsemnate (cum ar fi Bulgaria, Ungaria, Polonia), atunci când interesele strategice ale acestora intră în contradicție flagrantă cu interesul mai larg, globalist, de inspirație americană.

Rămâne de văzut cât va rezista Scholz pe poziții. Și dacă nu cumva băieții veseli din umbră vor scoate la timpul potrivit niște schelete din dulap, cât să-l convingă pe cancelar că, totuși, are prea puține argumente.

Din nefericire, politicienii din Europa continuă să fie doar simple marionete aflate la dispoziția intereselor globaliste altădată obscure, însă acum cât se poate de transparente. Și de nocive pentru simplii cetățeni.