Deconstrucția: De ce mișcările de stânga nu pot coexista cu oamenii care prețuiesc libertatea

Ar trebui să fie clar pentru oricine urmărește etapa actuală de instabilitate din epoca noastră modernă că ceva este foarte greșit în ceea ce privește societatea americană. Nu mă refer la problemele curente de corupție politică și proastă gestionare economică, ci la ceva mult mai periculos. Vorbesc despre deraierea sistematică a culturii, moștenirii, principiilor, istoriei și busolei noastre morale. Vorbesc despre devorarea vicioasă a înseși tendoanelor care ne țin împreună civilizația.

Există un cancer care roade America, un efort concertat și organizat de destabilizare. Pentru oricine este familiarizat cu filmele Conjuring, suntem martorii unei invazii demonice. După cum avertizează Ed Warren, cele trei etape ale atacului sunt infestarea, opresiunea și, în cele din urmă, posesia. Micul demon cu care avem de-a face, însă, vine cu petice Antifa, steaguri curcubeu și pronume speciale.

Săptămâna aceasta am dat peste o declarație a reprezentantei Georgiei, Marjorie Taylor Greene, în care a cerut un ”divorț național”, o separare a statelor roșii conservatoare și a statelor albastre de extremă stânga. O despărțire din cauza diferențelor noastre ireconciliabile evidente. Bineînțeles, stângiștii din cadrul mass-mediei corporatiste au luat-o razna, acuzând-o pe Greene de incitare la trădare și la distrugerea SUA.

Deși, în general, nu acord prea multă importanță comentariilor politicienilor, cred că-i nimerit să abordez acest sentiment special, deoarece reprezintă un ecou al argumentelor aduse de Mișcarea pentru Libertate și de mass-media alternativă timp de mulți ani. Este pur și simplu surprinzător să auzi o personalitate publică proeminentă susținând ceea ce noi spunem de atâta timp.

Agitația frenetică exprimată de stânga politică ca reacție la Greene este un subiect despre care am mai scris în trecut. În articolul meu ”Separare sau epurare? Sharing A Society With The Political Left Is Impossible”, publicat în februarie 2022, am observat că stânga are o abordare comunistă a dezacordului civil. Aceștia văd populația ca pe o marfă care trebuie gestionată în numele binelui colectiv, nu ca pe indivizi cu dreptul de a se disocia. Din articolul meu:

”De ce să nu ducem acest proces până la concluzia sa firească? Statele roșii se despart de statele albastre și județele roșii se despart de controlul statelor albastre, iar noi ne trăim viețile așa cum considerăm că este potrivit. Să-i lăsăm pe stângiști să continue cu modelele lor economice și politice draconice și să vedem cât de bine le merge. Garantez că vor fi în ruină financiară în decurs de un deceniu (lista celor mai îndatorate locuri din țară este dominată de state albastre) și vor implora să se întoarcă la o uniune cu statele roșii (cu excepția zeloșilor, care și-ar pierde influența pe măsură ce ar continua să eșueze).

Dar acest lucru nu se va întâmpla în mod pașnic, deoarece, din nou, stângiștii nu pot tolera activitatea liberă. Tulburarea lor obsesiv-compulsivă nu le va permite să se mulțumească să trăiască într-un stat colectivist al lor; TOATE statele trebuie să fie colectiviste înainte de a fi mulțumiți. Oamenii sunt proprietate pentru ei; proprietate a colectivității, iar oamenilor aflați în proprietate nu li se poate permite să ia decizii fără a primi OK-ul statului.”

Globalismul și autoritarismul progresist avansează de mult timp în SUA, dar abia în ultimii zece ani agenda a devenit mai evidentă pentru publicul larg. În timpul blocajelor și mandatelor Covid, oamenii au fost în sfârșit martori la adevăratele intenții ale stângii politice, care a susținut pe scară largă restricțiile draconice și a cerut pedepse brutale pentru persoanele indisciplinate. Un număr mare de democrați au susținut chiar și legile Covid în stil chinezesc, inclusiv luarea copiilor din sânul familiei și punerea în aplicare a internării forțate.

Iată adevărata față a stângii politice. Da, există moderați și progresiști axați pe anumite probleme, dar acești oameni tind să își țină gura și să se înțeleagă între ei când vine vorba de extremiștii activi. Moderații sunt nefolositori și rareori îi cheamă pe gardienii din propria lor tabără.

Pentru a înțelege cum am ajuns aici în societatea noastră și de ce politicile de stânga sunt otrăvitoare pentru oamenii iubitori de libertate, trebuie să înțelegem conceptul de ”deconstrucție”.

Fundațiile globaliste (cei 0,001% super-bogați) din anii 1960 încoace au fost cele care au finanțat și creat stânga justiției sociale. Agenda durează de zeci de ani și este recunoscută în mod deschis în cartea lui Alison R. Bernstein ”Funding The Future: Influența filantropiei asupra învățământului superior din America”. Bernstein a fost vicepreședinte pentru educație la Fundația Ford și decan asociat al facultății de la Princeton.

Ideologia woke este un edificiu artificial de activism bazat pe escrocherie. Manifestele lor de ”teorie critică” sunt concepute folosind metodologii marxiste și comuniste și apoi adaptate pentru publicul american, atrăgând idioți utili pe parcurs.

Adevărata acaparare a puterii a avut loc la sfârșitul anilor 1980 și în anii 1990, când deconstrucția ca armă de răsturnare politică și socială a fost introdusă pe scară largă în cercurile de stânga. Înainte de această dată, ”deconstrucția”, derivată din opera filosofului Jacques Derrida era adesea considerată un joc al minții, o modalitate de a pune la îndoială standardele de lungă durată care acționau ca bază pentru gândirea critică sau filosofie. În anii 1990, a devenit altceva.

Ideile lui Derrida erau de a pune sub semnul întrebării noțiuni binare în filosofie, dar globaliștii și stângiștii le-au extins ca un concept pentru a pune sub semnul întrebării TOTUL. Nu doar să pună la îndoială, ci să se angajeze în ostilități active împotriva fundamentelor civilizației. Stângiștii văd ”structuralismul” (ordinea) ca pe o țintă și urăsc pe oricine caută să ordoneze societatea în jurul unor reguli, definiții și principii care se bazează pe discriminarea anumitor comportamente.

Pentru stângiști, toate regulile și protecțiile tradiționale trebuie să fie sabotate și toate comportamentele aberante trebuie să devină în cele din urmă acceptate ca fiind normale. Ei cred că, în acest fel, societatea poate fi omogenizată într-o lume utopică de echitate perfectă. Discriminarea a orice (cu excepția principiilor tradiționale) este considerată de ei ca fiind tabu. Pentru că, dacă oamenilor li se permite să discrimineze, atunci acest lucru le permite să se separe. Iar dacă oamenilor li se permite să se separe, atunci colectivismul gândirii nu poate fi niciodată atins. Mintea de stup necesită o conformitate totală.

Scopul deconstrucției este de a elimina sistemele și definițiile fundamentale și de a încerca să demonstreze că acestea sunt inerent eronate, problematice sau absurde. De obicei, metoda se bazează mai degrabă pe abstractizare, pe apelul la emoție și pe experiența subiectivă decât pe o analiză adevărată. De fapt, analiza critică este considerată inamicul justiției sociale, deoarece plasează faptele și dovezile deasupra experienței subiective și a simplelor sentimente.

Oamenii emoționali și absorbiți de sine sunt ușor de controlat. Oamenii critici care prețuiesc rațiunea sunt mai greu de controlat. Pentru ca cei de stânga să prevaleze, ei trebuie să distrugă gândirea critică și să încurajeze emoția reacționară ca normă în societate. Și, dacă acest lucru nu funcționează, stângiștii radicali susțin că este de preferat să ardă sistemele primare până la temelii, prin forță. Pentru ei, scopul final nu este neapărat să aibă dreptate, ci să câștige.

Mentalitatea de deconstrucție nu consideră nimic ca fiind sacru, iar acest lucru include busola morală. În timp ce argumentează de pe o poziție de superioritate morală, stânga politică va raționaliza adesea practici extrem de imorale. De exemplu, acesta este motivul pentru care vedem acum încercări agresive ale stângii de a normaliza îndoctrinarea copiilor foarte mici în activismul trans. De aceea vedem sute de clinici de afirmare a genului (cu proceduri pentru copii) care apar în toată țara. Acesta este motivul pentru care asistăm la numeroase spectacole de travestiți dedicate copiilor. De aceea vedem materiale sexualizate explicite plantate în bibliotecile școlare.

Iată și motivul pentru care unii oameni de stânga din mass-media promovează pedofilii ca pe un grup de victime, mai degrabă decât ca pe niște infractori aberanți care trebuie eliminați din societate. Implicarea copiilor nevinovați este scuzabilă, întrucât scopul justifică mijloacele. Spălarea creierului și denigrarea generației următoare reprezintă cea mai rapidă cale spre utopia lor.

Aceasta este progresia inevitabilă a ideologiei deconstrucției. Moralitatea este definită ca fiind ”binară”, bazată pe ceea ce este corect și ceea ce este greșit. Reprezintă cel mai vital binom pentru supraviețuirea umană și, fără el, specia noastră s-ar autodistruge. Se pare că exact acest lucru îl doresc stângiștii-marionetă și globaliștii din spatele lor. Ei văd moralitatea tradițională ca pe o dinamică restrictivă și opresivă, care trebuie eliminată. Astfel, ei propun în schimb relativismul moral; potrivit lor, conștiința este doar un produs al condiționării sociale, iar binele și răul, adevărul și minciuna, se bazează pe preferințele personale.

Aceasta este, în mod ironic, rețeta răului suprem, filozofia haosului pur. Când conștiința individuală devine inamicul societății, deoarece este considerată un ”act de discriminare”, atunci numai răul poate prevala.

Conceptul de separare națională, luat în contextul unei imagini ideologice mai mari, are sens. Stângiștii sunt obsedați de putere, sunt obsedați de acceptarea colectivă, chiar dacă a fost obținută prin forță. Sunt obsedați de cei care nu sunt de acord cu ei. Oamenii care respectă fundamentele libertății individuale și înțelepciunea rațiunii nu pot coexista cu stânga politică. În cele din urmă, stângiștii vor încerca să îi distrugă sau vor trebui să se separe. Este inevitabil.

Am cerut de multe ori de-a lungul anilor separarea și relocarea ca fiind singurul mijloc PAȘNIC de a aborda problema divizării morale și politice complete. Este singurul mod în care conservatorii și oamenii cu spirit de libertate pot ieși din asocierea noastră cu stângiștii fără vărsare de sânge. Acestea fiind spuse, îmi dau seama pe deplin că stângiștii/globaliștii nu vor permite niciodată ca despărțirea să se întâmple. Dacă oamenilor li se permite să plece, atunci stângiștii pierd. Singurul mod în care pot câștiga este să elimine (deconstruiască) orice structură socială alternativă. Ei vor face spume de furie din cauza separării și vor cere război.

De fapt, unul dintre primele lucruri de care au acuzat-o pe Marjorie Taylor Greene a fost incitarea la război civil. Ea nu a argumentat niciodată în favoarea acestui lucru. Ei l-au insinuat, ca și cum ar fi spus ”Încearcă să te îndepărtezi de noi și te vom ucide”.

În acest stadiu, sunt gata să spun să îi lăsăm să încerce și să terminăm cu asta. Nu poate exista diplomație sau reconciliere cu grupuri care prețuiesc cultul de stânga și ideologia deconstrucției – Intenția cea mai profundă a deconstrucției este de a otrăvi fântâna culturală. Visul stângii este să arunce lumea în aer pentru că ei văd civilizația noastră actuală ca fiind opresivă pentru narcisismul lor. În același timp, globaliștii exploatează acest narcisism și se folosesc de stângiști ca de un berbec pentru a face ravagii. Prin haos, ei speră să ridice o nouă ordine mondială în care toate valorile, toate principiile și toată morala sunt moarte, iar psihopatia devine ”normală”.

Nu se poate argumenta cu un monstru, se poate doar elimina acel monstru.