Vestea conectării băncilor rusești la sistemul de mesagerie financiară al Iranului întărește rezistența împotriva sancțiunilor impuse de SUA ambelor țări și accelerează de-dolarizarea globală. 

Acordul dintre băncile centrale ale Rusiei și Iranului, semnat în mod oficial pe 29 ianuarie, privind conectarea sistemelor lor de transfer interbancar, schimbă regulile jocului în mai multe privințe.

Din punct de vedere tehnic, de acum înainte, 52 de bănci iraniene care folosesc deja SEPAM, sistemul de telecomunicații interbancare din Iran, se conectează cu 106 bănci care folosesc SPFS, echivalentul rusesc al sistemului de mesagerie bancară occidental SWIFT.

Cu mai puțin de o săptămână înainte de încheierea acordului, președintele Dumei de Stat, Vyachslav Volodin, se afla la Teheran pentru a supraveghea detaliile de ultim moment, în cadrul unei reuniuni a Comisiei interparlamentare de cooperare Rusia-Iran: el a fost ferm convins că ambele națiuni ar trebui să crească rapid schimburile comerciale în propriile monede.

Comerțul rubla-rial

Confirmând că ponderea rublei și rialului în decontările reciproce depășește deja 60%, Volodin a ratificat succesul ”utilizării comune a sistemelor naționale de plată Mir și Shetab”. Acest lucru nu numai că ocolește sancțiunile occidentale, dar este capabil să ”rezolve problemele legate de cooperarea reciproc avantajoasă și de creșterea comerțului”.

Este foarte posibil ca rubla să devină, în cele din urmă, principala monedă în comerțul bilateral, potrivit ambasadorului Iranului la Moscova, Kazem Jalali: ”În prezent, mai mult de 40 la sută din comerțul dintre țările noastre se face în ruble.”

Jalali a confirmat, de asemenea, în mod crucial, că Teheranul este în favoarea rublei ca monedă principală în toate mecanismele de integrare regională. El s-a referit în special la Uniunea Economică Eurasiatică (EAEU) condusă de Rusia, cu care Iranul încheie un acord de liber schimb.

Acordul SEPAM-SPFS începe cu un program pilot supravegheat de Shahr Bank din Iran și VTB Bank din Rusia. Alți creditori vor interveni după ce programul pilot va scăpa de eventualele erori.

Avantajul cheie este că SEPAM și SPFS sunt imune la sancțiunile americane și occidentale impuse fără milă Teheranului și Moscovei. Odată ce afacerea completă va fi pusă în funcțiune, toate băncile iraniene și rusești vor putea fi interconectate.

Nu este de mirare că Sudul global este foarte atent. Este posibil ca acest lucru să devină un caz de referință în ceea ce privește ocolirea SWIFT cu sediul în Belgia – controlat în esență de Washington și, la o scară mai mică, de UE. Succesul SEPAM-SPFS va încuraja cu siguranță alte acorduri bilaterale sau chiar multilaterale între state.

Totul se rezumă la INSTC

Băncile centrale ale Iranului și Rusiei lucrează, de asemenea, la folosirea unei monede stabile pentru comerțul exterior, care să înlocuiască dolarul american, rubla și rialul. Ar fi vorba despre o monedă digitală susținută de aur, care ar urma să fie folosită mai ales în Zona Economică Specială (ZES) din Astrahan, în Marea Caspică, deja foarte ocupată cu mutarea multor mărfuri iraniene.

Se întâmplă ca Astrakhan să fie principalul centru rusesc al Coridorului internațional de transport nord-sud (INSTC), o rețea vastă de rute navale, feroviare și rutiere care va crește drastic schimburile comerciale din Rusia – dar și din unele părți ale Europei – prin Iran către Asia de Vest și Asia de Sud, și invers.

Iar acest lucru reflectă întreaga dimensiune geoconomică a acordului SEPAM-SPFS. Banca Centrală a Rusiei a acționat rapid pentru a înființa SPFS în 2014, când Washingtonul a început să amenințe Moscova cu expulzarea din SWIFT. Fuzionarea acestuia cu SEPAM-ul iranian deschide un orizont cu totul nou, mai ales având în vedere ratificarea Iranului ca membru cu drepturi depline al Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) și, în prezent, un candidat de frunte pentru a se alătura clubului extins BRICS+.

Deja cu trei luni înainte de acordul SEPAM-SPFS, reprezentantul comercial al Rusiei în Iran, Rustam Zhiganshin, făcea aluzie la faptul că decizia ”de a crea un analog al sistemului SWIFT” era o afacere încheiată.

Teheranul pregătise infrastructura pentru a se alătura sistemului de plăți Mir al Rusiei încă din vara anului trecut. Însă, după ce Moscova a fost lovită de sancțiuni occidentale extrem de dure, iar băncile rusești au fost deconectate de la SWIFT, Teheranul și Moscova au decis, din punct de vedere strategic, să se concentreze pe crearea propriului lor sistem non-SWIFT pentru plățile transfrontaliere.

Toate acestea au legătură cu rolul geoeconomic extrem de strategic al INSTC, un coridor comercial mult mai ieftin și mai rapid decât vechea rută a Canalului Suez.

Rusia este cel mai mare investitor străin din Iran

Mai mult, Rusia a devenit cel mai mare investitor străin din Iran, potrivit ministrului adjunct iranian de finanțe Ali Fekri: aceasta include ”investiții în valoare de 2,7 miliarde de dolari pentru două proiecte petroliere în provincia Ilam din vestul Iranului în ultimele 15 luni”. Adică aproximativ 45 la sută din totalul investițiilor străine în Iran în perioada octombrie 2021 – ianuarie 2023.

Desigur, întregul proces se află în stadiile sale inițiale – deoarece comerțul bilateral Rusia-Iran se ridică la doar 3 miliarde de dolari anual. Dar un boom este inevitabil, datorită efectului cumulat al interacțiunilor SEPAM-SPFS, INSTC și EAEU și, în special, a mișcărilor ulterioare de dezvoltare a capacității energetice, a logisticii și a rețelelor de transport ale Iranului, prin intermediul INSTC.

Proiectele rusești în Iran au mai multe fațete: energie, căi ferate, producție auto și agricultură. În paralel, Iranul aprovizionează Rusia cu produse alimentare și produse auto.

Ali Shamkhani, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, îi place să reamintească oricui că Rusia și Iranul ”joacă roluri complementare în domeniul energiei globale și al tranzitului de mărfuri”. Acordul de liber schimb (ALS) Iran-UEE este aproape finalizat – inclusiv tarife zero pentru peste 7.500 de mărfuri.

În 2022, EAEU a tranzacționat mărfuri în valoare de peste 800 de miliarde de dolari. Accesul deplin al Iranului la EAEU va fi de neprețuit în ceea ce privește furnizarea unei porți de acces la piață pentru mari porțiuni din Eurasia – și ocolirea sancțiunilor americane ca un beneficiu suplimentar. O proiecție realistă este că Teheranul se poate aștepta la schimburi comerciale anuale de 15 miliarde de dolari cu cei cinci membri ai EAEU în cinci ani, de îndată ce Iranul va deveni al șaselea membru.

Moștenirea de la Samarkand

Tot ceea ce urmărim acum este, în multe privințe, o consecință directă a summitului OCS de la Samarkand din septembrie anul trecut, când președintele rus Vladimir Putin și omologul său chinez Xi Jinping, în persoană, au pariat pe consolidarea lumii multipolare, în timp ce Iranul a semnat un memorandum de aderare la OCS.

Discuțiile private ale lui Putin cu președintele iranian Ebrahim Raisi la Samarkand au fost despre o strategie profundă.

INSTC este absolut crucială în această ecuație globală. Atât Rusia, cât și Iranul investesc cel puțin 25 de miliarde de dolari pentru a-i spori capacitățile.

Navele care navighează pe râurile Don și Volga au făcut întotdeauna comerț cu energie și produse agricole. Acum, Agenția de știri maritime a Iranului a confirmat că Rusia va acorda navelor lor dreptul de trecere de-a lungul căilor navigabile interioare de pe Don și Volga.

Între timp, Iranul este deja stabilit ca al treilea mare importator de cereale rusești. De acum încolo, comerțul cu turbine, polimeri, materiale medicale și piese auto va fi pe val.

Teheranul și Moscova au semnat un contract pentru construirea unei nave mari de marfă pentru Iran, care va fi folosită în portul Solyanka din Marea Caspică. Iar RZD logistics, o filială a companiei feroviare ruse RZD, operează în mod regulat trenuri de marfă cu containere de la Moscova către Iran. Jurnalul rus de economie prevede că doar traficul de marfă pe INTSC ar putea ajunge la 25 de milioane de tone până în 2030 – adică de 20 de ori mai mult decât în 2022.

În interiorul Iranului, noi terminale sunt aproape gata pentru ca mărfurile să fie rulate de pe nave către căile ferate care traversează țara de la Marea Caspică la Golful Persic. Serghei Katrin, șeful Camerei de Comerț și Industrie a Rusiei, este încrezător că, odată ce acordul de liber schimb cu EAEU va fi pus în funcțiune, comerțul bilateral poate ajunge în curând la 40 de miliarde de dolari pe an.

Planurile Teheranului sunt extrem de ambițioase, inserate într-un cadru al ”Axei Estice” care privilegiază statele regionale Rusia, China, India și Asia Centrală.

Din punct de vedere geostrategic și geoeconomic, acest lucru implică o interconectare fără cusur a INSTC, EAEU, SCO și BRICS+. Și toate acestea sunt coordonate de singurul Quad care contează cu adevărat: Rusia, China, India și Iran.

Bineînțeles că vor exista probleme. Conflictul intratabil dintre Armenia și Azerbaidjan ar putea deraia INSTC: dar rețineți că conexiunile Rusia-Iran prin Marea Caspică pot ocoli cu ușurință Baku, dacă este nevoie.

BRICS+ va cimenta coborârea dolarului

În afară de Rusia și Iran, Rusia și China încearcă, de asemenea, de ani de zile, să realizeze o interfață între sistemele lor de mesagerie bancară. Sistemul chinezesc CBIBPS (Cross-Border Inter-Bank Payments System) este considerat de primă clasă. Problema ar fi că Washingtonul a amenințat în mod direct că va exclude băncile chineze din SWIFT dacă acestea se interconectează cu băncile rusești.

Succesul SEPAM-SPFS ar putea permite Beijingului să se avânte – mai ales acum, după războiul extrem de dur al semiconductorilor și farsa îngrozitoare a baloanelor. În ceea ce privește suveranitatea, este clar că China nu va accepta restricțiile SUA privind modul în care își poate muta propriile fonduri.

În paralel, în 2023, BRICS se va adânci în dezvoltarea sistemului lor reciproc de plăți financiare și a propriei monede de rezervă. Există nu mai puțin de 13 candidați confirmați dornici să se alăture BRICS+, inclusiv puteri mijlocii asiatice precum Iran, Arabia Saudită și Indonezia.

Toți ochii vor fi ațintiți asupra faptului dacă – și cum – SUA, îndatorată cu peste 30 de trilioane de dolari, va amenința să expulzeze BRICS+ din SWIFT.

Este edificator să ne amintim că raportul dintre datoria Rusiei și PIB este de numai 17%. Cea a Chinei este de 77%. Actualele BRICS, fără Rusia, se află la 78%. BRICS+, inclusiv Rusia, ar putea avea o medie de doar 55 %. Productivitatea puternică în viitor va veni de la un BRICS+ susținut de o monedă bazată pe aur și/sau pe mărfuri și de un sistem de plăți diferit care să ocolească dolarul american. O productivitate puternică nu va veni cu siguranță din partea Occidentului colectiv, ale cărui economii intră în recesiune.

În mijlocul atâtor evoluții întrepătrunse și a atâtor provocări, un lucru este sigur. Acordul SEPAM-SPFS dintre Rusia și Iran ar putea fi doar primul semn al mișcării plăcilor tectonice în sistemele bancare și de plăți globale.

Bine ați venit la una, două, o mie de sisteme de mesagerie de plată. Și bine ați venit la unificarea lor într-o rețea globală. Desigur, acest lucru va dura ceva timp. Dar trenul financiar de mare viteză a părăsit deja gara.